Sinuzita maxilara: cauze, simptome si tratament

Principalele simptome includ durere facială, congestie nazală, secreții nazale purulente și scăderea mirosului. Cauzele pot fi infecțioase (virale sau bacteriene), alergice sau anatomice. Diagnosticul se bazează pe simptomatologie și examinări imagistice, iar tratamentul combină medicamente antiinflamatoare, decongestionante și, în unele cazuri, antibiotice. Complicațiile sunt rare, dar pot fi severe dacă infecția se extinde la structurile adiacente.

Înțelegerea sinuzitei maxilare

Sinuzita maxilară apare atunci când mucoasa care căptușește sinusurile maxilare se inflamează, provocând obstrucția drenajului normal al secrețiilor și acumularea de mucus. Această stare poate fi declanșată de infecții, alergii sau factori anatomici care blochează orificiile sinusale.

Definiție și descriere: Sinuzita maxilară reprezintă inflamarea mucoasei sinusurilor maxilare, cavitățile osoase pereche situate în oasele feței, sub ochi și lateral de nas. Această afecțiune poate provoca durere, presiune facială și dificultăți în respirația nazală. Sinuzita maxilară poate fi acută, cu o durată de până la 4 săptămâni, sau cronică, persistând peste 12 săptămâni.

Sinuzita maxilară acută versus cronică: Sinuzita maxilară acută se dezvoltă rapid și durează până la 4 săptămâni. Este adesea cauzată de infecții virale sau bacteriene și se poate rezolva spontan sau cu tratament de scurtă durată. Sinuzita maxilară cronică persistă peste 12 săptămâni, în ciuda tratamentului, și poate fi rezultatul unor infecții recurente, alergii persistente sau anomalii structurale ale sinusurilor.

Anatomia sinusului maxilar: Sinusul maxilar este cel mai mare dintre sinusurile paranazale. Are forma unei piramide cu baza orientată spre peretele lateral al cavității nazale și vârful spre osul zigomatic. Sinusul maxilar comunică cu cavitatea nazală prin ostiumul maxilar, situat în peretele medial. Această deschidere permite drenajul secrețiilor și ventilația sinusului. Mucoasa care căptușește sinusul maxilar conține celule ciliate și glande mucosecretoare, esențiale pentru funcția de curățare și protecție.

Cauze și factori de risc

Sinuzita maxilară poate fi cauzată de diverși factori care provoacă inflamația mucoasei sinusale și obstrucția drenajului normal. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru prevenirea și tratamentul adecvat al afecțiunii.

Infecții virale: Virusurile sunt cea mai frecventă cauză a sinuzitei maxilare acute. Infecțiile virale ale tractului respirator superior, precum răceala comună, pot provoca inflamarea mucoasei nazale și sinusale. Această inflamație duce la blocarea ostiumului maxilar, împiedicând drenajul normal al secrețiilor și creând un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

Infecții bacteriene: Infecțiile bacteriene pot apărea ca o complicație a unei infecții virale sau pot fi cauza primară a sinuzitei maxilare. Bacteriile cel mai frecvent implicate sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis. Aceste microorganisme proliferează în sinusul blocat, provocând inflamație și producție excesivă de mucus.

Alergii și rinita alergică: Alergiile pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea sinuzitei maxilare. Reacțiile alergice provoacă inflamarea mucoasei nazale și sinusale, ducând la obstrucția ostiumului maxilar. Rinita alergică cronică poate predispune la infecții sinusale recurente prin alterarea mecanismelor de apărare ale mucoasei și favorizarea retenției de secreții.

Variații anatomice: Anumite particularități anatomice pot crește riscul de sinuzită maxilară. Deviația de sept nazal, prezența unor cornete nazale hipertrofiate sau a unor celule etmoidale proeminente (celule Haller) pot obstrucționa ostiumul maxilar, împiedicând drenajul normal al sinusului. Aceste variații anatomice pot fi congenitale sau dobândite în urma unor traumatisme sau intervenții chirurgicale.

Infecții periapicale: Infecțiile periapicale reprezintă o cauză importantă de sinuzită maxilară de origine dentară. Acestea apar atunci când bacteria din canalul radicular al unui dinte infectat se extinde dincolo de apex, formând un abces. Datorită proximității rădăcinilor dinților superiori cu podeaua sinusului maxilar, infecția se poate răspândi direct în sinus, provocând inflamație și sinuzită.

Boala parodontală: Parodontita severă poate duce la resorbția osului alveolar și expunerea rădăcinilor dentare. În cazurile avansate, această resorbție poate ajunge până la podeaua sinusului maxilar, creând o cale directă pentru răspândirea infecției. Bacteriile implicate în boala parodontală pot astfel coloniza sinusul maxilar, ducând la apariția sinuzitei.

Complicații ale procedurilor dentare: Procedurile dentare pot duce uneori la sinuzită maxilară. Extracțiile dentare, în special ale molarilor superiori, pot crea o comunicare oro-antrală, permițând bacteriilor să pătrundă în sinus. Implanturile dentare plasate incorect pot perfora podeaua sinusului. Materialele de obturație sau instrumentele endodontice împinse accidental în sinus pot provoca iritație și infecție. Aceste complicații necesită intervenție promptă pentru a preveni sinuzita cronică.

Simptomele sinuzitei maxilare

Sinuzita maxilară se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care afectează zona feței și a nasului. Intensitatea acestora poate varia în funcție de severitatea și durata infecției, precum și de factorii individuali ai pacientului.

Durere și presiune facială: Durerea și presiunea facială sunt simptome proeminente ale sinuzitei maxilare. Pacienții descriu adesea o senzație de presiune sau plenitudine în zona obrajilor, sub ochi și în jurul nasului. Această durere poate fi surdă și constantă sau poate avea un caracter pulsatil. Intensitatea durerii tinde să se accentueze atunci când pacientul se apleacă în față sau efectuează mișcări bruște ale capului. Presiunea din interiorul sinusurilor blocate este responsabilă pentru această senzație neplăcută.

Secreții nazale și congestie: Secreția nazală abundentă și congestia sunt simptome frecvente în sinuzita maxilară. Inițial, secrețiile pot fi apoase, dar pe măsură ce infecția progresează, acestea devin mai groase și pot căpăta o culoare galben-verzuie. Congestia nazală se manifestă prin dificultăți în respirația pe nas și senzația de nas înfundat. Aceste simptome sunt cauzate de inflamația mucoasei nazale și sinusale, precum și de acumularea de mucus în sinusurile blocate. Pacienții pot observa, de asemenea, o scurgere post-nazală, care poate provoca iritație în gât și tuse.

Dureri de cap și dureri dentare: Durerile de cap sunt un simptom comun în sinuzita maxilară, localizate adesea în zona frunții, a tâmplelor sau în spatele ochilor. Aceste dureri pot fi exacerbate de mișcările capului sau de schimbările de poziție. În plus, pacienții pot experimenta dureri dentare, în special la nivelul dinților superiori din zona afectată. Această durere dentară poate fi confundată cu probleme stomatologice, dar este cauzată de presiunea exercitată de sinusul inflamat asupra rădăcinilor dentare. Durerea poate fi intensificată la percuția dinților sau la aplicarea presiunii pe obraji.

Reducerea simțului mirosului: Hiposmia sau anosmia, adică diminuarea sau pierderea simțului mirosului, sunt simptome frecvente în sinuzita maxilară. Această modificare a percepției olfactive este cauzată de blocajul căilor nazale și de inflamația mucoasei olfactive. Pacienții pot raporta dificultăți în a simți mirosurile sau o modificare a percepției gusturilor. Aceste simptome pot persista chiar și după ce alte manifestări ale sinuzitei s-au ameliorat și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, afectând plăcerea de a mânca și capacitatea de a detecta mirosuri potențial periculoase.

Febra (în cazurile acute): Febra poate apărea în cazurile de sinuzită maxilară acută, în special atunci când infecția este de natură bacteriană. Temperatura corpului poate crește moderat, de obicei între 38°C și 39°C. Febra este adesea însoțită de alte simptome sistemice, cum ar fi oboseala, durerile musculare și senzația generală de rău. Prezența febrei indică o reacție inflamatorie mai severă și poate sugera necesitatea unui tratament antibiotic. Este important de menționat că nu toate cazurile de sinuzită maxilară sunt însoțite de febră, iar absența acesteia nu exclude diagnosticul.

Metode de diagnostic

Diagnosticul precis al sinuzitei maxilare necesită o evaluare complexă, care combină examinarea clinică atentă cu investigații paraclinice specifice. Aceste metode permit medicilor să confirme prezența infecției, să determine severitatea acesteia și să identifice eventualele complicații.

Examinarea clinică: Examinarea clinică reprezintă primul pas crucial în diagnosticul sinuzitei maxilare. Medicul va evalua simptomele pacientului și va efectua o inspecție detaliată a feței și a cavității nazale. Palparea zonei sinusurilor maxilare poate evidenția sensibilitate sau durere. Examinarea include și observarea aspectului mucoasei nazale, prezența secrețiilor și evaluarea permeabilității nazale. Medicul va căuta, de asemenea, semne de inflamație sau edem facial. Această examinare inițială oferă informații valoroase pentru ghidarea investigațiilor ulterioare și stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Endoscopia nazală: Endoscopia nazală este o procedură minim invazivă care permite vizualizarea directă a cavității nazale și a ostiumurilor sinusale. Folosind un endoscop flexibil sau rigid, medicul poate examina în detaliu mucoasa nazală, identificând zonele de inflamație, prezența polipilor sau a secrețiilor purulente. Această tehnică oferă informații precise despre starea sinusurilor și poate ghida prelevarea de probe pentru cultură, dacă este necesar. Endoscopia nazală este deosebit de utilă în evaluarea sinuzitei cronice și în planificarea eventualelor intervenții chirurgicale.

Studii imagistice (Tomografie computerizată, Radiografii): Studiile imagistice joacă un rol esențial în diagnosticul și evaluarea sinuzitei maxilare. Tomografia computerizată (CT) a sinusurilor este considerată standardul de aur, oferind imagini detaliate ale structurilor osoase și ale țesuturilor moi. Aceasta permite vizualizarea clară a opacifierii sinusurilor, îngroșării mucoasei și a eventualelor obstrucții ale ostiumurilor sinusale. Radiografiile simple, deși mai puțin detaliate, pot fi utile în cazurile acute pentru a evidenția nivelul lichidian sau opacifierea sinusurilor. În cazuri selecționate, rezonanța magnetică (RMN) poate fi utilizată pentru a evalua mai bine țesuturile moi și a exclude complicații intracraniene.

Cultura bacteriană (dacă este necesară): Cultura bacteriană poate fi efectuată în cazurile de sinuzită maxilară care nu răspund la tratamentul inițial sau în situațiile în care se suspectează o infecție rezistentă la antibiotice. Prelevarea de probe se face de obicei prin aspirație endoscopică ghidată sau puncție sinusală. Cultura permite identificarea precisă a agentului patogen responsabil și determinarea sensibilității acestuia la antibiotice. Această informație este crucială pentru alegerea tratamentului antibiotic țintit, în special în cazurile de sinuzită cronică sau recurentă. Cu toate acestea, cultura bacteriană nu este necesară în toate cazurile de sinuzită maxilară și se realizează selectiv, în funcție de evoluția clinică și răspunsul la tratamentul empiric.

Opțiuni de tratament

Tratamentul sinuzitei maxilare implică o abordare complexă, vizând ameliorarea simptomelor, reducerea inflamației și eliminarea infecției. Strategiile terapeutice variază în funcție de severitatea și durata afecțiunii, precum și de cauzele subiacente.

Corticosteroizi nazali

Corticosteroizii nazali reprezintă o componentă esențială în tratamentul sinuzitei maxilare, fiind eficienți în reducerea inflamației mucoasei sinusale. Aceste medicamente, disponibile sub formă de spray-uri nazale, conțin substanțe active precum fluticazona, mometazona sau budesonida. Ele acționează local, diminuând edemul și congestia, facilitând astfel drenajul sinusurilor și ameliorând simptomele. Utilizarea regulată, conform prescripției medicale, poate preveni recurențele în cazurile cronice. Efectele secundare sunt minime când sunt folosite corect, dar pot include iritație nazală sau, rar, sângerări nazale.

Irigații nazale cu soluție salină

Irigațiile nazale cu soluție salină reprezintă o metodă simplă, dar eficientă în managementul sinuzitei maxilare. Această tehnică implică spălarea cavităților nazale cu o soluție sterilă de apă sărată, ajutând la îndepărtarea mucusului în exces, a alergenilor și a iritanților. Procedura poate fi efectuată folosind dispozitive speciale, precum dușurile nazale sau recipientele Neti Pot. Irigațiile regulate hidratează mucoasa nazală, reduc inflamația și îmbunătățesc funcția ciliară, facilitând drenajul natural al sinusurilor. Este o metodă sigură, care poate fi utilizată frecvent, fără riscul efectelor secundare asociate medicamentelor.

Analgezice și decongestionante

Analgezicele și decongestionantele joacă un rol important în ameliorarea simptomelor acute ale sinuzitei maxilare. Analgezicele, precum paracetamolul sau ibuprofenul, ajută la reducerea durerii și a febrei asociate infecției. Decongestionantele, disponibile atât sub formă orală, cât și nazală, acționează prin constricția vaselor de sânge din mucoasa nazală, reducând edemul și facilitând drenajul. Utilizarea decongestionantelor nazale trebuie limitată la 3-5 zile pentru a evita efectul de rebound. Este important ca aceste medicamente să fie folosite cu precauție, în special la pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sau hipertensiune arterială.

Antibiotice (pentru infecții bacteriene)

Antibioticele sunt indicate în tratamentul sinuzitei maxilare doar în cazurile de infecție bacteriană confirmată sau puternic suspectată. Amoxicilina este adesea prima alegere, dar în cazuri de rezistență sau alergie, pot fi prescrise alternative precum amoxicilina cu acid clavulanic, doxiciclina sau levofloxacina. Durata tratamentului variază de obicei între 5 și 14 zile, în funcție de severitatea infecției și de răspunsul clinic. Este crucial ca pacienții să finalizeze întregul curs de antibiotice prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene și recurența infecției.

Intervenții chirurgicale

Chirurgia endoscopică funcțională a sinusurilor: Această procedură minim invazivă este utilizată în cazurile de sinuzită maxilară cronică refractară la tratamentul medicamentos. Chirurgul folosește un endoscop pentru a vizualiza și accesa sinusurile prin cavitatea nazală. Scopul principal este de a lărgi ostiumurile sinusale, îndepărtând țesutul inflamat sau polipii care obstrucționează drenajul. Procedura poate include și îndepărtarea unor porțiuni osoase pentru a îmbunătăți ventilația sinusurilor. Recuperarea este de obicei rapidă, cu ameliorarea semnificativă a simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Sinuplastia cu balon: Această tehnică inovatoare reprezintă o alternativă mai puțin invazivă la chirurgia endoscopică tradițională. Procedura implică introducerea unui cateter cu balon prin cavitatea nazală până la ostiumul sinusal blocat. Balonul este apoi umflat pentru a dilata și remodela ostiumul, îmbunătățind drenajul sinusal. Avantajele includ un timp de recuperare mai scurt, risc redus de complicații și prezervarea structurilor anatomice. Sinuplastia cu balon este deosebit de utilă în cazurile de sinuzită cronică moderată, unde obstrucția este principala problemă, și poate fi efectuată sub anestezie locală în multe cazuri.

Managementul sinuzitei maxilare de origine dentară

Sinuzita maxilară de origine dentară necesită o abordare specializată, care combină tratamentul afecțiunii sinusale cu rezolvarea problemelor dentare subiacente. Această formă de sinuzită prezintă provocări unice datorită relației anatomice strânse dintre dinții superiori și sinusul maxilar.

Tratamentul problemelor dentare subiacente: Abordarea cauzei dentare primare este esențială în managementul sinuzitei maxilare odontogene. Acest proces poate implica diverse proceduri stomatologice, în funcție de natura problemei. Tratamentul endodontic este necesar pentru infecțiile periapicale, implicând curățarea și obturarea canalelor radiculare infectate. În cazurile de boală parodontală avansată, poate fi necesară terapia parodontală, incluzând detartrajul și planarea radiculară. Pentru dinții sever afectați sau nerecuperabili, extracția poate fi indicată, urmată de măsuri pentru prevenirea complicațiilor post-extracționale. Restaurarea adecvată a dinților tratați este crucială pentru prevenirea reinfecției și menținerea integrității structurale a zonei.

Închiderea comunicărilor oro-antrale: Comunicările oro-antrale reprezintă o complicație serioasă care poate apărea în urma extracțiilor dentare sau a altor proceduri invazive în zona posterioară a maxilarului superior. Închiderea acestor comunicări este esențială pentru prevenirea sinuzitei cronice și a altor complicații. Tehnicile chirurgicale utilizate variază în funcție de dimensiunea defectului și pot include utilizarea de lambouri mucoperiostale locale, grefe de țesut adipos bucal sau, în cazuri mai complexe, grefe osoase. Procedura trebuie efectuată cât mai curând posibil după apariția comunicării pentru a preveni epitelizarea și formarea unei fistule oro-antrale persistente.

Îndepărtarea corpilor străini: Prezența corpilor străini în sinusul maxilar, cum ar fi rădăcini dentare, implanturi dentare dislocate sau materiale de obturație extrudate, necesită îndepărtare promptă. Aceste elemente pot acționa ca focare de infecție cronică și pot împiedica vindecarea sinuzitei. Îndepărtarea se realizează de obicei prin abordare endoscopică trans-nazală sau, în cazuri selecționate, prin acces intraoral. Tehnica aleasă depinde de localizarea și natura corpului străin, precum și de experiența chirurgului. După îndepărtare, este esențială monitorizarea atentă pentru a asigura vindecarea completă și prevenirea recurenței sinuzitei.

Colaborarea între stomatologi și specialiștii ORL: Managementul eficient al sinuzitei maxilare de origine dentară necesită o abordare interdisciplinară, implicând o strânsă colaborare între stomatologi și specialiștii otorinolaringologi. Stomatologul joacă un rol crucial în identificarea și tratarea cauzelor dentare primare, în timp ce specialistul ORL se concentrează pe managementul afecțiunii sinusale. Această colaborare permite o evaluare comprehensivă a pacientului, facilitând un diagnostic precis și un plan de tratament integrat. Comunicarea constantă între specialiști este esențială pentru monitorizarea progresului tratamentului și ajustarea strategiilor terapeutice după necesități. Abordarea interdisciplinară asigură nu doar tratamentul sinuzitei, ci și prevenirea recurențelor prin adresarea tuturor factorilor contribuitori.

Complicații ale sinuzitei maxilare netratate

Sinuzita maxilară netratată poate evolua către complicații severe, afectând structurile anatomice adiacente și calitatea vieții pacientului. Aceste complicații pot varia de la probleme locale persistente până la afecțiuni sistemice grave, necesitând intervenție medicală promptă.

Sinuzita cronică: Sinuzita maxilară cronică reprezintă o complicație frecventă a cazurilor acute netratate sau tratate inadecvat. Aceasta se caracterizează prin persistența simptomelor pentru o perioadă mai mare de 12 săptămâni, în ciuda tratamentului. Inflamația cronică a mucoasei sinusale duce la modificări structurale, cum ar fi îngroșarea mucoasei și formarea de polipi nazali. Pacienții experimentează congestie nazală persistentă, scurgeri nazale, dureri faciale și reducerea simțului mirosului. Sinuzita cronică poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, afectând somnul, productivitatea și starea generală de sănătate.

Răspândirea infecției la structurile adiacente: Proximitatea sinusului maxilar față de structuri importante precum orbita, creierul și oasele feței crește riscul de extindere a infecției. Celulita orbitală poate apărea atunci când infecția se răspândește la țesuturile moi ale orbitei, provocând edem palpebral, exoftalmie și, în cazuri severe, afectarea vederii. Osteomielita oaselor faciale este o altă complicație gravă, care implică infecția și distrugerea țesutului osos. În cazuri rare, dar potențial fatale, infecția se poate extinde la nivelul creierului, ducând la meningită sau abces cerebral. Aceste complicații necesită intervenție medicală de urgență și adesea tratament chirurgical.

Formarea de mucocele: Mucocelele sunt formațiuni chistice benigne care se dezvoltă în sinusurile paranazale ca urmare a obstrucției prelungite a ostiumului sinusal. În sinuzita maxilară cronică, secrețiile mucoidale se acumulează și se expandează treptat, ducând la eroziunea osoasă și compresia structurilor adiacente. Simptomele includ durere facială, presiune și, în cazuri avansate, deformări vizibile ale feței sau afectarea vederii dacă mucocelul se extinde către orbită. Tratamentul implică de obicei intervenție chirurgicală pentru drenarea mucocelului și restabilirea drenajului sinusal normal.

Impactul asupra calității vieții: Sinuzita maxilară cronică sau complicată are un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Simptomele persistente, cum ar fi congestia nazală, durerile faciale și scurgerile nazale, pot interfera cu activitățile zilnice, afectând somnul, concentrarea și performanța la locul de muncă sau la școală. Pacienții pot experimenta oboseală cronică, iritabilitate și depresie ca urmare a disconfortului constant și a limitărilor impuse de boală. Pierderea sau diminuarea simțului mirosului și gustului poate afecta plăcerea de a mânca și capacitatea de a detecta mirosuri potențial periculoase. În plus, tratamentele repetate și vizitele frecvente la medic pot avea un impact economic și social semnificativ asupra pacienților și familiilor acestora.

Strategii de prevenție

Prevenirea sinuzitei maxilare implică o serie de măsuri proactive care vizează reducerea riscului de infecție și menținerea sănătății sinusurilor. Aceste strategii se concentrează pe îmbunătățirea igienei, gestionarea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Menținerea unei bune igiene orale: Igiena orală adecvată joacă un rol crucial în prevenirea sinuzitei maxilare, în special a celei de origine dentară. Periajul dentar regulat, de cel puțin două ori pe zi, folosind o tehnică corectă, este esențial pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și prevenirea cariilor și a bolilor parodontale. Utilizarea aței dentare și a apei de gură antiseptice completează rutina de igienă orală, curățând zonele greu accesibile și reducând încărcătura bacteriană. Vizitele regulate la stomatolog pentru controale și detartraj profesional sunt importante pentru detectarea și tratarea precoce a problemelor dentare care ar putea duce la sinuzită. În plus, pacienții cu lucrări dentare, cum ar fi implanturile sau coroanele, trebuie să acorde o atenție specială igienei acestora pentru a preveni infecțiile.

Gestionarea alergiilor: Alergiile joacă un rol semnificativ în dezvoltarea sinuzitei maxilare, iar gestionarea eficientă a acestora este esențială pentru prevenție. Identificarea și evitarea alergenilor specifici reprezintă primul pas. Pentru alergiile sezoniere, monitorizarea nivelurilor de polen și limitarea expunerii în perioadele de vârf pot fi benefice. Utilizarea medicamentelor antialergice, cum ar fi antihistaminicele sau corticosteroizii nazali, conform recomandărilor medicului, poate ajuta la controlul simptomelor și la reducerea inflamației mucoasei nazale. Imunoterapia specifică poate fi o opțiune pe termen lung pentru pacienții cu alergii severe sau persistente. Menținerea unui mediu interior curat, utilizarea filtrelor de aer și spălarea regulată a lenjeriei de pat pot ajuta la reducerea expunerii la alergeni în casă.

Evitarea iritanților și poluanților: Expunerea la iritanți și poluanți atmosferici poate crește susceptibilitatea la sinuzită maxilară prin iritarea și inflamarea mucoasei nazale și sinusale. Fumul de țigară, atât activ cât și pasiv, este un iritant major și trebuie evitat. Pentru fumători, renunțarea la fumat este recomandată nu doar pentru prevenirea sinuzitei, ci și pentru îmbunătățirea sănătății generale. În mediile cu poluare ridicată, utilizarea măștilor de protecție poate fi benefică. La locul de muncă, în special în industrii cu expunere la praf sau substanțe chimice, respectarea normelor de siguranță și utilizarea echipamentelor de protecție sunt esențiale. Acasă, reducerea utilizării produselor chimice puternice și asigurarea unei ventilații adecvate pot contribui la menținerea calității aerului interior.

Tratamentul adecvat al infecțiilor tractului respirator superior: Gestionarea promptă și corectă a infecțiilor tractului respirator superior este crucială în prevenirea sinuzitei maxilare. La primele semne de răceală sau gripă, pacienții trebuie să se odihnească, să se hidrateze corespunzător și să utilizeze remedii simptomatice precum decongestionantele sau spray-urile nazale saline. Spălarea nazală regulată cu soluție salină poate ajuta la eliminarea mucusului și a iritanților. Este important să se evite suflarea prea puternică a nasului, care poate forța secrețiile infectate în sinusuri. În cazul în care simptomele persistă sau se agravează, consultarea unui medic este necesară pentru a preveni evoluția către sinuzită bacteriană. Utilizarea judicioasă a antibioticelor, doar când sunt indicate medical, ajută la prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene și a complicațiilor asociate cu utilizarea excesivă a acestora.