Urechea: structura, componente, afectiuni, ingrijire si protectie

Sistemul vestibular, localizat în urechea internă, permite menținerea echilibrului și orientarea spațială. Funcționarea coordonată a acestor componente permite detectarea, amplificarea și procesarea sunetelor, precum și menținerea poziției corpului în spațiu. Urechea poate detecta o gamă largă de frecvențe sonore și poate face diferența între intensități variate ale sunetului, permițând astfel comunicarea verbală și perceperea mediului înconjurător.

Structura și componentele urechii

Anatomia urechii este complexă și include multiple structuri specializate care lucrează împreună pentru a facilita auzul și echilibrul. Fiecare componentă are un rol specific în captarea, transmiterea și procesarea sunetelor, precum și în menținerea echilibrului corporal.

Urechea externă: Pavilionul urechii, partea vizibilă a urechii externe, are o formă caracteristică care ajută la captarea și direcționarea undelor sonore către canalul auditiv. Acesta este format din cartilaj elastic acoperit cu piele și conține multiple cute și proeminențe care contribuie la focalizarea sunetului. Canalul auditiv extern, cu o lungime de aproximativ 2,5 centimetri, este căptușit cu piele care conține glande ceruminoase ce secretă cerumen pentru protecție împotriva corpurilor străine și microorganismelor.

Urechea medie: Cavitatea timpanică conține trei oscioare mici: ciocanul, nicovala și scărița, care formează un lanț articulat între timpan și urechea internă. Aceste oscioare amplifică și transmit vibrațiile sonore de la membrana timpanică către fereastra ovală a urechii interne. Trompa lui Eustachio conectează urechea medie cu nazofaringele și are rolul de a egaliza presiunea aerului între urechea medie și mediul extern.

Urechea internă: Cohleea, un organ spiralat plin cu lichid, conține celulele senzoriale auditive organizate pe membrana bazilară. Aceste celule transformă vibrațiile mecanice în impulsuri electrice care sunt transmise către creier prin intermediul nervului auditiv. Vestibulul și canalele semicirculare conțin structuri specializate pentru detectarea mișcărilor capului și menținerea echilibrului.

Vascularizația și inervația: Urechea este vascularizată de ramuri ale arterelor carotidă externă și internă, care asigură oxigenarea țesuturilor și eliminarea deșeurilor metabolice. Inervația senzitivă este asigurată de ramuri ale nervilor cranian V, VII și X, precum și de nervi cervicali. Nervul vestibulocohlear transmite informațiile auditive și de echilibru către creier.

Mușchii și ligamentele: Pavilionul urechii conține mușchi intrinseci și extrinseci care, la om, au un rol redus în mișcarea urechii externe. Ligamentele asigură atașarea pavilionului de craniu și mențin poziția osicioarelor din urechea medie. Aceste structuri contribuie la stabilitatea mecanică a urechii și la transmiterea eficientă a undelor sonore.

Funcțiile principale

Urechea îndeplinește două funcții esențiale pentru organism: auzul și echilibrul. Aceste funcții sunt realizate prin mecanisme complexe care implică multiple structuri anatomice și procese fiziologice.

Colectarea sunetului: Pavilionul urechii captează undele sonore și le direcționează către canalul auditiv extern. Forma sa caracteristică, cu multiple cute și proeminențe, ajută la localizarea sursei sunetului și la amplificarea anumitor frecvențe sonore. Canalul auditiv extern concentrează undele sonore către membrana timpanică, îmbunătățind astfel eficiența transmiterii sunetului.

Transmiterea sunetului: Undele sonore fac membrana timpanică să vibreze, iar aceste vibrații sunt transmise prin lanțul de oscioare din urechea medie. Ciocanul, nicovala și scărița amplifică vibrațiile și le transmit către fereastra ovală a urechii interne. Acest sistem mecanic de pârghii poate amplifica presiunea undelor sonore de până la douăzeci de ori.

Procesarea sunetului: În cohlee, vibrațiile mecanice sunt transformate în impulsuri electrice de către celulele ciliate din organul Corti. Diferite regiuni ale membranei bazilare răspund la frecvențe sonore specifice, permițând discriminarea tonurilor. Aceste semnale sunt apoi transmise către creier prin nervul auditiv pentru interpretare.

Echilibrul static: Utriculul și saculul din vestibulul urechii interne conțin otolite care detectează poziția capului în raport cu gravitația. Aceste structuri permit creierului să determine orientarea corpului când acesta este nemișcat și să mențină echilibrul static.

Echilibrul dinamic: Canalele semicirculare, umplute cu endolimfă, detectează accelerația unghiulară a capului în cele trei planuri spațiale. Mișcarea fluidului stimulează celulele ciliate din ampulele canalelor, generând semnale care permit creierului să determine direcția și viteza mișcării capului, facilitând astfel menținerea echilibrului în timpul deplasării.

Afecțiuni frecvente ale urechii

Urechea poate fi afectată de numeroase probleme medicale care interferează cu funcția auditivă sau cu echilibrul. Aceste afecțiuni pot varia de la infecții simple până la tulburări complexe care necesită intervenție medicală specializată.

Infecțiile urechii

Otita medie reprezintă o inflamație a urechii medii, frecvent întâlnită mai ales la copii. Această afecțiune apare când bacteriile sau virusurile pătrund în spațiul dintre timpan și urechea internă, cauzând acumulare de lichid și inflamație. Simptomele includ durere intensă, febră și posibile probleme de auz. Tratamentul poate necesita antibiotice în cazul infecțiilor bacteriene, iar în situațiile recurente poate fi necesară montarea tuburilor de ventilație timpanică.

Disfuncția tubului Eustachian

Această afecțiune apare când trompa lui Eustachio nu funcționează corespunzător, împiedicând egalizarea presiunii între urechea medie și mediul exterior. Simptomele tipice includ senzația de presiune în ureche, disconfort, modificări ale auzului și țiuit în urechi. Problemele pot fi exacerbate în timpul zborului cu avionul sau la schimbări de altitudine.

Tinitus

Această afecțiune se manifestă prin perceperea unor sunete în absența unui stimul sonor extern. Sunetele pot fi descrise ca țiuit, bâzâit, șuierat sau pulsații și pot varia în intensitate. Tinitus-ul poate fi temporar sau permanent și este adesea asociat cu expunerea la zgomote puternice, traumatisme ale urechii sau procesul de îmbătrânire.

Boala Ménière

Această afecțiune a urechii interne provoacă episoade recurente de vertij, fluctuații ale auzului, tinitus și senzație de presiune în ureche. Episoadele pot dura de la câteva minute la câteva ore și pot fi însoțite de greață și probleme de echilibru. Cauza exactă rămâne necunoscută, dar se consideră că implică acumularea anormală de lichid în urechea internă.

Tulburări vestibulare

Aceste afecțiuni afectează sistemul vestibular al urechii interne, responsabil pentru echilibru și orientare spațială. Simptomele pot include amețeli, dezechilibru, vertij și dificultăți în menținerea poziției corpului. Diagnosticul necesită evaluare specializată și poate implica teste complexe ale funcției vestibulare.

Probleme structurale

Perforația timpanului: Reprezintă o ruptură în membrana timpanică care poate apărea în urma infecțiilor severe, traumatismelor sau expunerii la zgomote foarte puternice. Simptomele includ durere acută, scurgeri din ureche și pierderea temporară a auzului. Majoritatea perforațiilor mici se vindecă spontan, dar cele mari pot necesita intervenție chirurgicală pentru reconstrucția membranei timpanice.

Otoscleroza: Este o afecțiune caracterizată prin creșterea anormală a osului în urechea medie, care afectează mișcarea osicioarelor și transmiterea sunetului. Această condiție duce la pierderea progresivă a auzului și poate fi asociată cu tinitus. Tratamentul chirurgical prin stapedectomie poate îmbunătăți semnificativ auzul în multe cazuri.

Pericondrita: Reprezintă o infecție a cartilajului urechii externe, care poate apărea în urma traumatismelor, intervențiilor chirurgicale sau piercingurilor. Simptomele includ roșeață, durere și umflarea pavilionului urechii. Fără tratament prompt cu antibiotice și, uneori, drenaj chirurgical, infecția poate duce la deformarea permanentă a urechii.

Îngrijirea și protecția urechii

Menținerea sănătății urechii necesită măsuri preventive regulate și practici corecte de igienă. O îngrijire adecvată poate preveni multe probleme comune și poate ajuta la păstrarea funcției auditive optime pe termen lung.

Metode corecte de curățare: Curățarea urechilor trebuie efectuată cu atenție și moderație, deoarece cerumenul are un rol protector natural. Pavilionul urechii și partea exterioară a canalului auditiv pot fi curățate ușor cu un prosop moale după baie. Utilizarea bețișoarelor de urechi sau a altor obiecte pentru îndepărtarea cerumenului trebuie evitată, deoarece poate împinge cerumenul mai adânc în canal sau poate răni timpanul.

Protecția împotriva zgomotului: Expunerea prelungită la zgomote puternice poate cauza deteriorarea permanentă a auzului. Utilizarea căștilor de protecție este esențială în medii zgomotoase, cum ar fi concertele, șantierele de construcții sau când se folosesc unelte electrice. Volumul dispozitivelor audio personale trebuie menținut la un nivel moderat, iar pauzele regulate de la expunerea la zgomot sunt importante pentru prevenirea oboselii auditive.

Protecția împotriva apei: Pătrunderea apei în urechi în timpul înotului sau al dușului poate cauza infecții și iritații ale canalului auditiv. Utilizarea dopurilor de urechi special concepute pentru înot este recomandată pentru persoanele care înoată frecvent. După expunerea la apă, urechile trebuie uscate cu grijă, înclinând capul pentru a permite scurgerea apei și folosind un prosop moale pentru ștergerea pavilionului auricular. În cazul activităților acvatice frecvente, se poate utiliza o soluție de uscare pentru prevenirea otitei externe.

Controale medicale regulate: Examinările periodice ale urechilor sunt esențiale pentru detectarea timpurie a problemelor potențiale și menținerea sănătății auditive. Consultațiile regulate la medicul specialist permit evaluarea funcției auditive, identificarea modificărilor de auz și tratarea promptă a oricăror afecțiuni. Pentru copii și persoanele expuse frecvent la zgomote puternice, controalele trebuie efectuate mai des, cel puțin o dată pe an sau la apariția oricăror simptome suspecte.

Prevenirea traumatismelor: Protejarea urechilor de traumatisme fizice este crucială pentru menținerea funcției auditive normale. Loviturile directe în zona urechii, presiunea extremă sau introducerea obiectelor în canalul auditiv pot cauza leziuni grave ale timpanului sau structurilor interne. În timpul activităților sportive cu risc crescut de traumatisme, precum boxul sau sporturile de contact, utilizarea echipamentelor de protecție specifice pentru cap și urechi este obligatorie. Manipularea corectă a instrumentelor de curățare și evitarea introducerii obiectelor străine în canalul auditiv sunt măsuri esențiale de prevenție.