Apa la genunchi (hidartroza): simptome, cauze si tratament

Hidartroza poate fi cauzată de diverse afecțiuni, de la leziuni acute până la boli cronice precum artrita. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și ameliorarea simptomelor.

Simptome frecvente

Hidartroza se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care afectează funcționalitatea normală a genunchiului și calitatea vieții pacientului. Principalele manifestări includ durerea, rigiditatea și dificultatea în mișcare.

Umflarea în jurul rotulei: Acumularea de lichid în articulația genunchiului determină o umflătură vizibilă în jurul rotulei. Zona afectată apare mai voluminoasă comparativ cu genunchiul sănătos, iar pielea poate părea întinsă și lucioasă. Umflătura poate varia ca dimensiune în funcție de severitatea afecțiunii și poate fi însoțită de senzație de presiune locală.

Rigiditatea articulară: Pacienții experimentează o senzație de înțepenire a genunchiului, în special după perioade prelungite de repaus sau dimineața la trezire. Rigiditatea poate persista câteva minute până la câteva ore și limitează semnificativ capacitatea de mișcare a articulației. Această manifestare afectează direct activitățile zilnice precum urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezut.

Durerea în timpul mișcării: Mișcarea genunchiului afectat provoacă durere de intensitate variabilă. Aceasta poate fi resimțită ca o senzație de presiune constantă sau ca o durere ascuțită care se intensifică la anumite mișcări specifice. Durerea poate iradia în zonele adiacente și poate limita semnificativ mobilitatea articulară.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Prezența lichidului în exces în articulație restricționează capacitatea de flexie și extensie completă a genunchiului. Pacienții întâmpină dificultăți în efectuarea mișcărilor complete ale articulației, ceea ce poate afecta mersul, urcatul scărilor sau alte activități cotidiene care necesită mobilitate articulară completă.

Dificultatea în susținerea greutății: Capacitatea de a suporta greutatea corporală pe piciorul afectat este semnificativ redusă. Pacienții pot prezenta instabilitate în mers și necesită adesea sprijin suplimentar. Această limitare poate varia de la o ușoară ezitare în timpul mersului până la imposibilitatea completă de a pune presiune pe articulația afectată.

Cauzele hidartrozei

Hidartroza poate apărea din multiple cauze, fiecare necesitând o abordare terapeutică specifică. Identificarea corectă a cauzei stă la baza unui tratament eficient și a prevenirii recurențelor.

Leziuni traumatice: Traumatismele directe asupra genunchiului pot cauza acumulare de lichid în articulație. Acestea includ loviturile puternice, căzăturile sau accidentele care afectează structurile articulare. Ruptura ligamentelor, în special a ligamentului încrucișat anterior, reprezintă o cauză frecventă de hidartroza post-traumatică.

Suprasolicitare și leziuni sportive: Activitățile fizice intense sau repetitive pot duce la apariția hidartrozei. Sportivii sunt deosebit de predispuși la această afecțiune din cauza solicitării excesive a articulației genunchiului. Microtraumatismele repetate și suprasolicitarea pot determina inflamație și acumulare de lichid.

Osteoartrita: Această formă de artrită degenerativă afectează cartilajul articular și provoacă inflamație cronică. Deteriorarea progresivă a cartilajului duce la producerea în exces a lichidului sinovial ca răspuns la inflamație. Osteoartrita este mai frecventă la persoanele în vârstă și la cele cu istoric de traumatisme articulare.

Artrita reumatoidă: Această afecțiune autoimună determină inflamația cronică a membranei sinoviale. Sistemul imunitar atacă țesuturile articulare, provocând inflamație și producție excesivă de lichid sinovial. Artrita reumatoidă afectează de obicei mai multe articulații simultan și necesită tratament sistemic.

Guta: Această formă de artrită metabolică este cauzată de depunerea cristalelor de acid uric în articulații. Prezența cristalelor declanșează o reacție inflamatorie intensă, care duce la producerea excesivă de lichid sinovial. Atacurile de gută pot fi extrem de dureroase și necesită tratament specific pentru reducerea nivelului de acid uric.

Infecții articulare: Infecțiile bacteriene ale articulației genunchiului reprezintă o cauză gravă de hidartroza care necesită tratament medical urgent. Acestea pot apărea în urma unei răni deschise, a unei intervenții chirurgicale sau prin răspândirea bacteriilor prin sânge din alte părți ale corpului. Simptomele includ durere severă, roșeață și căldură locală, iar temperatura corpului poate crește semnificativ. Tratamentul prompt cu antibiotice și uneori drenajul chirurgical sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.

Afecțiuni inflamatorii: Diverse boli inflamatorii sistemice pot cauza acumularea de lichid în articulația genunchiului. Acestea includ lupusul eritematos sistemic, spondilita anchilozantă și artrita psoriazică. Inflamația cronică afectează membrana sinovială, ducând la producerea excesivă de lichid și deteriorarea progresivă a articulației. Tratamentul acestor afecțiuni necesită o abordare sistemică și monitorizare pe termen lung.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă a hidartrozei implică o evaluare complexă care combină examinarea fizică cu diverse teste de laborator și imagistice. Aceasta permite identificarea cauzei exacte și stabilirea celui mai potrivit plan de tratament.

Examinarea fizică: Medicul evaluează aspectul genunchiului, măsurând gradul de umflare și comparând cu genunchiul sănătos. Palparea zonei afectate oferă informații despre consistența umflăturii și prezența durerii. Testul de balotare a rotulei este esențial pentru confirmarea prezenței lichidului în exces. De asemenea, se verifică mobilitatea articulară și stabilitatea ligamentelor.

Teste imagistice: Radiografia simplă evidențiază modificările osoase și poate identifica prezența artritei sau a fracturilor. Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv ligamente, menisc și cartilaj articular. Ecografia poate vizualiza în timp real acumularea de lichid și poate ghida procedurile de aspirație. Aceste investigații sunt esențiale pentru stabilirea cauzei hidartrozei.

Analiza lichidului articular: Artrocenteza permite prelevarea și analiza lichidului din articulație. Aspectul, culoarea și vâscozitatea lichidului oferă indicii importante despre cauza hidartrozei. Analiza microscopică poate identifica prezența cristalelor specifice gutei sau a celulelor inflamatorii. Culturile microbiologice sunt necesare pentru diagnosticarea infecțiilor bacteriene.

Analize de sânge: Testele de laborator pot identifica markeri ai inflamației și autoanticorpi specifici bolilor reumatice. Nivelul acidului uric poate confirma prezența gutei. Hemoleucograma completă și reactanții de fază acută ajută la evaluarea severității inflamației și la monitorizarea răspunsului la tratament.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul hidartrozei trebuie adaptat în funcție de cauza subiacentă și severitatea simptomelor. Abordarea terapeutică combină măsuri conservative cu tratamente medicamentoase și fizioterapie pentru rezultate optime.

Repaus și modificarea activității

Reducerea temporară a activității fizice este esențială pentru diminuarea presiunii asupra articulației afectate. Poziționarea corectă a genunchiului, folosind perne pentru elevație, reduce acumularea de lichid. Activitățile zilnice trebuie modificate pentru a evita suprasolicitarea articulației, permițând procesului de vindecare să se desfășoare optim.

Aplicații reci și compresie

Aplicarea locală a gheții reduce inflamația și ameliorează durerea acută. Compresa rece trebuie aplicată pentru perioade de 15-20 minute, de mai multe ori pe zi. Bandajul elastic sau orteza de genunchi oferă compresie controlată, limitând acumularea de lichid și oferind suport articulației. Această metodă este deosebit de eficientă în fazele inițiale ale hidartrozei.

Medicamente antiinflamatorii

Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc inflamația și ameliorează durerea asociată hidartrozei. Acestea pot fi administrate oral sau aplicate local sub formă de gel sau cremă. În cazurile severe, medicul poate recomanda injecții intraarticulare cu corticosteroizi pentru reducerea rapidă a inflamației și ameliorarea simptomelor.

Fizioterapie

Programul de recuperare include exerciții specifice pentru menținerea mobilității articulare și întărirea musculaturii. Tehnicile de fizioterapie, precum ultrasunetele și electroterapia, contribuie la reducerea inflamației și ameliorarea durerii. Kinetoterapia trebuie începută gradual și adaptată în funcție de toleranța pacientului și evoluția simptomelor.

Artrocenteza

Detalii procedurale: Artrocenteza reprezintă o procedură medicală specializată prin care se extrage excesul de lichid din articulația genunchiului folosind un ac steril. Procedura se efectuează sub anestezie locală, iar zona este dezinfectată temeinic înainte de intervenție. Medicul identifică punctul exact de inserție al acului folosind repere anatomice specifice. Lichidul extras poate fi analizat pentru identificarea cauzei exacte a hidartrozei și adaptarea tratamentului în consecință.

Procesul de recuperare: După artrocenteză, pacientul trebuie să limiteze activitatea fizică pentru 24-48 de ore. Zona poate prezenta o ușoară sensibilitate care se ameliorează în câteva zile. Aplicarea compreselor reci și menținerea piciorului în poziție elevată ajută la reducerea disconfortului post-procedural. Activitățile normale pot fi reluate treptat, în funcție de recomandările medicului și de cauza subiacentă a hidartrozei.

Injecții cu corticosteroizi

Beneficii: Injecțiile cu corticosteroizi oferă o ameliorare rapidă și eficientă a simptomelor hidartrozei prin reducerea puternică a inflamației locale. Efectul antiinflamator se instalează în câteva zile și poate dura mai multe săptămâni sau luni. Această terapie este deosebit de utilă în cazurile de artrită sau când alte tratamente conservative nu au dat rezultate satisfăcătoare. Procedura poate fi repetată la intervale stabilite de medic.

Efecte secundare potențiale: Administrarea injecțiilor cu corticosteroizi poate determina efecte secundare locale precum durere temporară, roșeață sau modificări ale pigmentării pielii în zona injectată. În cazuri rare, pot apărea infecții sau deteriorarea cartilajului articular, mai ales dacă injecțiile sunt repetate frecvent. Diabeticii pot experimenta creșteri temporare ale glicemiei. Este important ca pacienții să fie informați despre toate riscurile potențiale înainte de procedură.

Strategii de prevenție

Prevenirea hidartrozei necesită o abordare complexă care include menținerea unei greutăți optime, practicarea regulată a exercițiilor fizice adecvate și protejarea articulațiilor în timpul activităților zilnice.

Controlul greutății: Menținerea unei greutăți corporale optime reduce semnificativ presiunea exercitată asupra articulațiilor genunchiului. Fiecare kilogram în plus crește forța exercitată asupra genunchilor în timpul mersului și altor activități cotidiene. Adoptarea unei diete echilibrate și monitorizarea regulată a greutății sunt esențiale pentru prevenirea apariției hidartrozei.

Exerciții cu impact redus: Activitățile fizice cu impact redus precum înotul, mersul pe bicicletă sau exercițiile în apă sunt ideale pentru menținerea mobilității articulare fără a suprasolicita genunchii. Aceste tipuri de exerciții întăresc musculatura din jurul articulației, îmbunătățesc flexibilitatea și mențin o bună circulație sanguină, fără a pune presiune excesivă pe cartilajul articular.

Tehnici sportive corecte: Adoptarea unei tehnici corecte în timpul activităților sportive este crucială pentru prevenirea leziunilor articulare. Încălzirea adecvată înainte de activitatea fizică, utilizarea echipamentului de protecție corespunzător și respectarea limitelor propriului corp sunt esențiale. Antrenamentul ghidat de specialiști poate ajuta la învățarea mișcărilor corecte și evitarea suprasolicitării.

Protecția articulară: Implementarea unor măsuri de protecție articulară în activitățile zilnice poate preveni apariția hidartrozei. Acestea includ evitarea mișcărilor bruște sau repetitive care pot traumatiza articulația, utilizarea unor tehnici corecte de ridicare a greutăților și adaptarea mediului de lucru pentru a reduce stresul asupra genunchilor.

Exerciții regulate: Programul de exerciții fizice trebuie să fie constant și adaptat capacității individuale. Combinația dintre exercițiile de întărire musculară și cele de mobilitate articulară ajută la menținerea stabilității genunchiului și previne acumularea de lichid. Exercițiile trebuie efectuate gradual, cu intensitate crescătoare, evitând suprasolicitarea.