Meniu

Artroza la genunchi: tipuri, simptome, factori de risc si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Artroza genunchiului este o afecțiune degenerativă care afectează cartilajul articular, provocând durere, rigiditate și limitarea mobilității. Această boală progresivă apare de obicei odată cu înaintarea în vârstă, dar poate fi accelerată de factori precum obezitatea, traumatismele sau activitățile fizice intense. Simptomele includ durere la mișcare, înțepenire matinală și dificultăți în efectuarea activităților zilnice.

Deși nu există un tratament curativ, managementul eficient al artrozei genunchiului implică o combinație de modificări ale stilului de viață, fizioterapie, medicamente și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Diagnosticarea precoce și abordarea multidisciplinară sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați de această condiție.

Tipuri de artroză a genunchiului

Artroza genunchiului se manifestă în mai multe forme, fiecare cu caracteristici și factori cauzali specifici. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru stabilirea unui diagnostic precis și elaborarea unui plan de tratament adecvat.

Osteoartroza: Aceasta este cea mai frecventă formă de artroză a genunchiului, caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular. Procesul începe de obicei lent și se agravează în timp, ducând la subțierea și eventual dispariția cartilajului. Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, osul subiacent se îngroașă și formează excrescențe osoase numite osteofite. Osteoartroza afectează în special persoanele în vârstă și este adesea rezultatul uzurii naturale a articulației de-a lungul anilor.

Artrita reumatoidă: Această formă de artroză este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesuturile articulare, inclusiv cartilajul și membrana sinovială. Artrita reumatoidă afectează de obicei ambii genunchi simultan și poate apărea la orice vârstă. Inflamația cronică asociată cu această afecțiune duce la deteriorarea progresivă a articulației, provocând durere, umflare și rigiditate. Spre deosebire de osteoartroză, artrita reumatoidă poate avea și manifestări sistemice, afectând alte organe și țesuturi din corp.

Artroza post-traumatică: Acest tip de artroză apare ca urmare a unei leziuni sau traume anterioare la nivelul genunchiului. Accidentele, fracturile, rupturile de ligamente sau leziunile meniscului pot modifica biomecanica articulației, accelerând procesul de degradare a cartilajului. Artroza post-traumatică poate afecta persoane de orice vârstă și se dezvoltă adesea la câțiva ani după traumatismul inițial. Sportivii și persoanele cu ocupații care implică un risc crescut de accidentare a genunchiului sunt mai predispuși la acest tip de artroză.

Simptomele artrozei genunchiului

Artroza genunchiului se manifestă printr-o serie de simptome care pot varia în intensitate și frecvență de la o persoană la alta. Recunoașterea acestor semne este esențială pentru diagnosticarea precoce și inițierea promptă a tratamentului.

Durere și rigiditate: Durerea este adesea primul și cel mai proeminent simptom al artrozei genunchiului. Aceasta poate fi descrisă ca o senzație de arsură, pulsație sau presiune în articulație. Intensitatea durerii variază de la o disconfort ușor la o durere severă care limitează semnificativ mobilitatea. Rigiditatea articulară este deosebit de pronunțată dimineața sau după perioade lungi de inactivitate. Pacienții pot experimenta dificultăți în îndoirea sau întinderea completă a genunchiului, ceea ce afectează activitățile zilnice precum urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezut.

Umflare și inflamație: Umflarea genunchiului este un semn comun al artrozei, rezultat al acumulării de lichid în articulație sau al îngroșării țesuturilor din jurul acesteia. Inflamația poate fi vizibilă ca o creștere a volumului genunchiului și este adesea însoțită de o senzație de căldură locală. Umflarea poate fi intermitentă, agravându-se după activitate fizică sau la sfârșitul zilei. În cazurile avansate, umflarea poate deveni cronică, ducând la o deformare vizibilă a articulației.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Pe măsură ce artroza progresează, pacienții pot observa o scădere a flexibilității genunchiului. Mișcările care anterior erau efectuate cu ușurință, precum îndoirea genunchiului pentru a lega șireturile sau pentru a intra într-o mașină, devin dificile sau dureroase. Această limitare a amplitudinii de mișcare este cauzată de deteriorarea cartilajului, formarea de osteofite și contractura țesuturilor moi din jurul articulației. Reducerea mobilității poate duce la atrofia musculară, agravând și mai mult problemele de mișcare.

Crepitații: Crepitațiile sunt sunete sau senzații de pocnet sau frecare care apar în timpul mișcării genunchiului. Acestea sunt cauzate de neregularitățile suprafeței articulare datorate deteriorării cartilajului. Pacienții pot auzi sau simți aceste crepitații atunci când își îndoaie sau întind genunchiul, în special când urcă sau coboară scări. Deși prezența crepitațiilor nu indică întotdeauna o artroză severă, acestea sunt adesea asociate cu disconfort și pot fi un semn al progresiei bolii.

Instabilitatea genunchiului: Instabilitatea articulară este un simptom care apare de obicei în stadiile mai avansate ale artrozei. Pacienții pot simți că genunchiul cedează sau că nu oferă suficient suport în timpul mersului sau statului în picioare. Această instabilitate este cauzată de slăbirea ligamentelor și mușchilor din jurul genunchiului, precum și de modificările structurale ale articulației. Senzația de instabilitate poate crește riscul de căderi și poate limita semnificativ activitățile zilnice ale pacientului.

Factori de risc pentru artroza genunchiului

Artroza genunchiului este o afecțiune complexă, influențată de o varietate de factori. Înțelegerea acestor factori de risc este crucială pentru prevenirea și managementul eficient al bolii.

Vârsta: Înaintarea în vârstă este unul dintre cei mai semnificativi factori de risc pentru dezvoltarea artrozei genunchiului. Odată cu trecerea anilor, cartilajul articular își pierde treptat elasticitatea și capacitatea de regenerare. Procesele naturale de îmbătrânire duc la modificări în compoziția și structura cartilajului, făcându-l mai susceptibil la uzură și deteriorare. De asemenea, producția de lichid sinovial, care lubrifiază și hrănește cartilajul, tinde să scadă cu vârsta. Aceste schimbări cumulative cresc probabilitatea dezvoltării artrozei, în special după vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, este important de menționat că artroza nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii și că există numeroși factori care pot influența apariția și progresia bolii.

Sexul: Sexul joacă un rol important în dezvoltarea artrozei genunchiului, femeile fiind mai predispuse la această afecțiune decât bărbații. Această diferență se datorează parțial factorilor hormonali, în special scăderii nivelului de estrogen după menopauză, care afectează negativ sănătatea cartilajului și a oaselor. De asemenea, diferențele anatomice, cum ar fi alinierea pelviană și laxitatea ligamentară mai mare la femei, pot contribui la un stres mecanic crescut asupra articulației genunchiului. Factorii de stil de viață, precum tipurile de activități fizice practicate și diferențele în masa musculară, pot influența, de asemenea, riscul de dezvoltare a artrozei genunchiului în funcție de sex.

Obezitatea: Excesul de greutate reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea și progresia artrozei genunchiului. Fiecare kilogram în plus exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor portante, în special asupra genunchilor. Studiile arată că persoanele obeze au un risc de până la patru ori mai mare de a dezvolta artroză de genunchi comparativ cu persoanele cu greutate normală. Pe lângă stresul mecanic, țesutul adipos în exces produce substanțe inflamatorii care pot accelera degradarea cartilajului. Pierderea în greutate, chiar și modestă, poate reduce semnificativ riscul de artroză și poate ameliora simptomele la persoanele deja afectate.

Leziunile anterioare ale genunchiului: Traumatismele anterioare ale genunchiului, cum ar fi rupturile de ligamente, fracturile sau leziunile meniscului, cresc semnificativ riscul de dezvoltare a artrozei în viitor. Aceste leziuni pot modifica biomecanica normală a articulației, ducând la o distribuție inegală a forțelor și la un stres crescut asupra cartilajului. Chiar și după vindecare, articulația poate rămâne instabilă sau aliniată incorect, accelerând procesul de uzură. Sportivii și persoanele cu ocupații care implică un risc crescut de accidentare a genunchiului sunt deosebit de vulnerabili. Reabilitarea adecvată și prevenirea leziunilor secundare sunt esențiale pentru minimizarea riscului de artroză post-traumatică.

Genetica: Factorii genetici joacă un rol semnificativ în predispoziția la artroza genunchiului. Studiile pe gemeni și familii au arătat că există o componentă ereditară puternică în dezvoltarea acestei afecțiuni. Anumite variante genetice pot influența structura și compoziția cartilajului, metabolismul osului sau răspunsul inflamator al organismului. Genele implicate pot afecta, de asemenea, forma articulației sau producția de colagen, un component esențial al cartilajului. Deși prezența acestor factori genetici nu garantează dezvoltarea artrozei, ei pot crește susceptibilitatea individuală, în special în prezența altor factori de risc precum obezitatea sau traumatismele.

Factorii ocupaționali: Anumite ocupații și activități profesionale pot crește semnificativ riscul de dezvoltare a artrozei genunchiului. Meseriile care implică mișcări repetitive, ridicarea de greutăți mari sau menținerea îndelungată a pozițiilor incomode pentru genunchi sunt asociate cu un risc crescut. De exemplu, lucrătorii în construcții, minerii, agricultorii și persoanele care petrec mult timp în genunchi sau ghemuite sunt mai predispuși la dezvoltarea artrozei. Stresul mecanic constant asupra articulației poate accelera uzura cartilajului și poate duce la modificări structurale ale genunchiului. Implementarea măsurilor ergonomice la locul de muncă și alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus pot ajuta la reducerea acestui risc ocupațional.

Diagnosticarea artrozei genunchiului

Diagnosticarea precisă a artrozei genunchiului implică o combinație de evaluare clinică, teste imagistice și, în unele cazuri, analize de laborator. Acest proces complex permite medicilor să determine severitatea afecțiunii, să excludă alte patologii și să elaboreze un plan de tratament personalizat.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică începe cu o anamneză detaliată a simptomelor pacientului și a istoricului medical. Medicul va examina genunchiul, observând prezența umflăturilor, deformărilor sau modificărilor de culoare ale pielii. Palparea articulației poate evidenția zone dureroase sau crepitații. Se evaluează amplitudinea mișcărilor, stabilitatea articulară și forța musculară. Testele specifice, cum ar fi testul de compresie patelară sau testul de alunecare, pot fi efectuate pentru a evalua integritatea structurilor articulare. Această examinare oferă informații valoroase despre severitatea și localizarea artrozei.

Teste imagistice: Radiografiile reprezintă prima linie de investigație imagistică în diagnosticarea artrozei genunchiului. Acestea pot evidenția îngustarea spațiului articular, formarea de osteofite (excrescențe osoase) și modificări ale densității osoase. În cazurile mai complexe sau pentru o evaluare mai detaliată, se pot recomanda investigații suplimentare. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv cartilaj, ligamente și menisc, fiind utilă în detectarea leziunilor precoce sau a complicațiilor. Tomografia computerizată poate fi folosită pentru evaluarea structurii osoase, în special în planificarea intervențiilor chirurgicale. Ecografia, deși mai puțin utilizată, poate fi utilă în evaluarea efuziunilor articulare sau a inflamației țesuturilor moi.

Analiza lichidului sinovial: În anumite cazuri, analiza lichidului sinovial poate oferi informații suplimentare valoroase pentru diagnosticul diferențial al artrozei genunchiului. Această procedură, numită artrocenteză, implică extragerea unei mici cantități de lichid din articulație pentru examinare. Lichidul sinovial este analizat pentru a determina vâscozitatea, culoarea și prezența celulelor inflamatorii sau a cristalelor. În artroza tipică, lichidul sinovial este clar și vâscos, cu un număr redus de celule inflamatorii. Această analiză poate ajuta la excluderea altor afecțiuni, cum ar fi artrita reumatoidă sau guta, care pot prezenta simptome similare cu artroza. De asemenea, poate oferi informații despre severitatea inflamației și poate ghida deciziile terapeutice.

Opțiuni de tratament nechirurgical

Managementul artrozei genunchiului începe adesea cu abordări conservative, non-invazive, care vizează ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea funcției articulare și încetinirea progresiei bolii. Aceste strategii de tratament sunt adaptate nevoilor individuale ale pacientului și severității afecțiunii.

Modificări ale stilului de viață: Schimbările în stilul de viață joacă un rol crucial în managementul artrozei genunchiului. Controlul greutății este esențial, deoarece fiecare kilogram pierdut reduce semnificativ presiunea asupra articulației. Exercițiile fizice regulate, în special cele cu impact redus precum înotul sau ciclismul, ajută la menținerea mobilității articulare și întărirea musculaturii de susținere. Adaptarea activităților zilnice pentru a reduce stresul asupra genunchiului, cum ar fi evitarea urcatului scărilor sau utilizarea unor dispozitive de asistență, poate ameliora disconfortul. Terapia ocupațională poate oferi strategii pentru efectuarea sarcinilor zilnice cu un impact minim asupra articulației afectate. O dietă echilibrată, bogată în nutrienți antiinflamatori, poate contribui la reducerea inflamației sistemice.

Medicație: Tratamentul medicamentos al artrozei genunchiului vizează în principal controlul durerii și reducerea inflamației. Analgezicele simple, precum paracetamolul, sunt adesea prima linie de tratament pentru durerea ușoară până la moderată. Pentru dureri mai intense sau în prezența inflamației, medicii pot recomanda antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), fie sub formă orală, fie topică. În cazuri severe, se pot prescrie analgezice opioide, deși utilizarea lor pe termen lung este limitată din cauza riscului de dependență. Suplimentele precum glucozamina și condroitina sunt uneori recomandate, deși eficacitatea lor rămâne controversată. Medicamentele care modifică boala, cum ar fi sulfatul de glucozamină sau diacereina, pot fi luate în considerare pentru potențialul lor de a încetini progresia bolii.

Injecții: Injecțiile intraarticulare reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru pacienții cu artroză de genunchi care nu răspund adecvat la tratamentele orale sau topice. Corticosteroizii injectabili oferă o ameliorare rapidă a durerii și inflamației, deși efectele lor sunt de obicei temporare, durând câteva săptămâni până la câteva luni. Aceste injecții sunt limitate la 3-4 pe an pentru a evita efectele adverse asupra cartilajului. O alternativă din ce în ce mai populară sunt injecțiile cu acid hialuronic, care vizează îmbunătățirea lubrifierii articulare și potențial încetinirea degradării cartilajului. Efectul acestora se instalează mai lent, dar poate dura mai mult decât cel al corticosteroizilor. Terapiile emergente, precum injecțiile cu plasmă bogată în trombocite (PRP) sau cu celule stem, sunt în curs de investigare pentru potențialul lor regenerativ, deși eficacitatea lor pe termen lung necesită studii suplimentare.

Dispozitive de asistență: Dispozitivele de asistență joacă un rol crucial în managementul artrozei genunchiului, oferind suport și reducând stresul asupra articulației afectate. Bastonul sau cârja, utilizate în mâna opusă genunchiului afectat, redistribuie greutatea corporală și ameliorează durerea în timpul mersului. Ortezele pentru genunchi oferă stabilitate și compresie, reducând inflamația și îmbunătățind propriocepția. Dispozitivele de asistență pentru activitățile zilnice, cum ar fi scaunele de toaletă înălțate sau mânerele de sprijin, facilitează mișcările și reduc riscul de cădere. Aceste ajutoare îmbunătățesc semnificativ mobilitatea și independența pacienților cu artroză de genunchi.

Opțiuni de tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală devine o opțiune viabilă pentru pacienții cu artroză severă a genunchiului, atunci când tratamentele conservative nu mai oferă ameliorare suficientă. Tehnicile chirurgicale variază de la proceduri minim invazive la înlocuirea completă a articulației, fiecare având indicații specifice bazate pe severitatea afecțiunii și caracteristicile individuale ale pacientului.

Artroscopia: Artroscopia genunchiului este o procedură minim invazivă utilizată în cazuri selectate de artroză. Această tehnică implică introducerea unui artroscop, un instrument subțire cu o cameră atașată, prin incizii mici în jurul genunchiului. Chirurgul poate vizualiza interiorul articulației și efectua proceduri precum debridarea cartilajului deteriorat, îndepărtarea corpilor liberi intraarticulari sau netezirea suprafețelor articulare neregulate. Deși artroscopia poate oferi ameliorare temporară a simptomelor în cazuri ușoare până la moderate, eficacitatea sa în artroza avansată este limitată și controversată. Recuperarea post-operatorie este relativ rapidă, pacienții putând reveni la activitățile obișnuite în câteva săptămâni.

Osteotomia: Osteotomia este o procedură chirurgicală care implică tăierea și remodelarea osului pentru a redistribui greutatea corporală de la zona afectată de artroză către o zonă mai sănătoasă a genunchiului. Această intervenție este deosebit de utilă la pacienții tineri și activi cu artroză unicompartimentală, în special când alinierea genunchiului este defectuoasă (genunchi varus sau valgus). Prin corectarea alinierii, osteotomia poate reduce durerea, îmbunătăți funcția articulară și potențial întârzia necesitatea unei proteze totale de genunchi. Recuperarea după osteotomie este mai îndelungată decât în cazul artroscopiei, necesitând adesea câteva luni până la revenirea completă la activitățile normale.

Artroplastia parțială de genunchi: Cunoscută și sub numele de unicompartimentală, această procedură implică înlocuirea doar a porțiunii afectate a genunchiului cu componente protetice. Este indicată în cazurile în care artroza este limitată la un singur compartiment al genunchiului, de obicei cel medial. Avantajele includ o intervenție chirurgicală mai puțin invazivă, conservarea unei cantități mai mari de os și țesut natural, și o recuperare mai rapidă comparativ cu protezarea totală. Pacienții raportează adesea o senzație mai naturală a genunchiului după această procedură. Cu toate acestea, selecția atentă a pacienților este crucială pentru succesul pe termen lung al artroplastiei parțiale.

Artroplastia totală de genunchi: Această intervenție chirurgicală reprezintă standardul de aur pentru tratamentul artrozei severe de genunchi, atunci când alte opțiuni terapeutice au eșuat. Procedura implică înlocuirea completă a suprafețelor articulare deteriorate ale femurului, tibiei și, adesea, a patelei cu componente protetice din metal și polietilenă. Artroplastia totală de genunchi oferă o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire marcantă a funcției articulare pentru majoritatea pacienților. Recuperarea post-operatorie este intensivă, necesitând fizioterapie riguroasă pentru a maximiza rezultatele. Cu îngrijire adecvată și respectarea recomandărilor medicale, o proteză totală de genunchi poate dura 15-20 de ani sau chiar mai mult.

Gestionarea durerii în artroza genunchiului

Managementul eficient al durerii este esențial în tratamentul artrozei genunchiului, vizând ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea calității vieții și menținerea mobilității. Abordarea multidisciplinară combină terapii fizice, tratamente medicamentoase și tehnici complementare pentru a oferi o ameliorare optimă a durerii.

Terapia cu căldură și frig: Aplicarea alternativă de căldură și frig reprezintă o metodă simplă, dar eficientă de gestionare a durerii în artroza genunchiului. Căldura, aplicată prin intermediul compreselor calde sau băilor calde, relaxează mușchii, crește fluxul sanguin și reduce rigiditatea articulară. Este deosebit de utilă înainte de activități fizice sau dimineața, când rigiditatea este mai pronunțată. Terapia cu frig, realizată prin aplicarea de pungi cu gheață sau comprese reci, reduce inflamația și amorțește durerea, fiind benefică după activitate fizică sau în cazul exacerbărilor acute. Ambele terapii trebuie aplicate cu precauție, pentru perioade de 15-20 de minute, cu protecția adecvată a pielii pentru a evita leziunile termice.

Tratamente topice: Tratamentele topice oferă o opțiune eficientă și cu risc redus de efecte secundare sistemice pentru gestionarea durerii locale în artroza genunchiului. Gelurile, cremele sau patch-urile cu antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, diclofenac) penetrează pielea și acționează direct asupra țesuturilor afectate, reducând inflamația și durerea. Preparatele cu capsaicină, derivată din ardei iute, pot oferi ameliorare prin desensibilizarea nervilor locali. Unele produse conțin mentol sau camfor, care oferă un efect de răcire și amorțire, contribuind la reducerea disconfortului. Aplicarea regulată a acestor tratamente topice poate oferi o ameliorare semnificativă a simptomelor, în special când sunt combinate cu alte modalități terapeutice.

Tehnici minte-corp: Abordările minte-corp joacă un rol important în managementul holistic al durerii cronice asociate artrozei genunchiului. Meditația și tehnicile de relaxare ajută la reducerea stresului și anxietății legate de durere, îmbunătățind astfel percepția și toleranța la disconfort. Yoga adaptată poate îmbunătăți flexibilitatea, forța și echilibrul, contribuind la o mai bună gestionare a simptomelor. Tehnicile de vizualizare ghidată și hipnoza pot modifica percepția durerii și promova o stare de relaxare profundă. Biofeedback-ul învață pacienții să-și controleze răspunsurile fiziologice la durere, cum ar fi tensiunea musculară. Aceste tehnici, practicate regulat, pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a face față durerii cronice.

Exercițiu fizic și fizioterapie: Exercițiul fizic și fizioterapia sunt componente esențiale în managementul artrozei genunchiului, oferind beneficii multiple pentru ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcției articulare. Programele de exerciții personalizate, sub îndrumarea unui fizioterapeut, se concentrează pe întărirea musculaturii care susține genunchiul, în special a cvadricepsului și a ischiogambierilor. Exercițiile de flexibilitate mențin și îmbunătățesc amplitudinea de mișcare a articulației. Activitățile aerobice cu impact redus, precum înotul sau ciclismul, îmbunătățesc condiția fizică generală fără a suprasolicita genunchiul. Fizioterapia poate include și tehnici manuale, precum mobilizări articulare sau masaj, pentru a reduce durerea și a îmbunătăți mobilitatea. Educația pacientului privind tehnicile corecte de mișcare și postura adecvată este, de asemenea, o componentă importantă a fizioterapiei în artroza genunchiului.

Prevenirea progresiei artrozei genunchiului

Prevenirea progresiei artrozei genunchiului implică o abordare proactivă și multifactorială, vizând reducerea factorilor de risc și menținerea sănătății articulare. Strategiile preventive pot încetini evoluția bolii și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților afectați.

Strategii de protecție articulară: Protecția articulației este esențială în prevenirea agravării artrozei genunchiului. Aceasta implică adoptarea unor tehnici și posturi care reduc stresul asupra articulației. Utilizarea corectă a corpului în timpul activităților zilnice, cum ar fi ridicarea obiectelor grele cu picioarele în loc de spate, poate reduce presiunea asupra genunchilor. Evitarea pozițiilor prelungite în genunchi sau ghemuit și utilizarea unor scaune sau suprafețe de lucru la înălțimea adecvată sunt esențiale. Purtarea de încălțăminte adecvată cu suport bun și amortizare poate reduce impactul asupra genunchilor în timpul mersului. În activitățile sportive, tehnicile corecte de aterizare și pivotare pot preveni suprasolicitarea articulară. Educația pacientului privind aceste strategii și încorporarea lor în rutina zilnică sunt cruciale pentru succesul pe termen lung al protecției articulare.

Exerciții cu impact redus: Exercițiile cu impact redus sunt esențiale în managementul artrozei genunchiului, oferind beneficii semnificative fără a suprasolicita articulația afectată. Activități precum înotul, ciclismul, mersul pe jos în apă sau utilizarea aparatelor eliptice permit menținerea condiției fizice și întărirea musculaturii fără a exercita presiune excesivă asupra genunchilor. Aceste exerciții îmbunătățesc circulația sanguină, flexibilitatea articulară și tonusul muscular, contribuind la reducerea durerii și a rigidității. Programele de exerciții trebuie personalizate și adaptate gradual, sub supravegherea unui specialist, pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscul de agravare a simptomelor. Practicarea regulată a acestor activități poate încetini progresia artrozei și îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

Menținerea unei greutăți sănătoase: Menținerea unei greutăți corporale optime joacă un rol crucial în prevenirea și managementul artrozei genunchiului. Excesul de greutate exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor portante, accelerând uzura cartilajului. Studiile arată că fiecare kilogram pierdut reduce presiunea asupra genunchilor cu aproximativ 4 kilograme în timpul mersului. O dietă echilibrată, bogată în nutrienți antiinflamatori, combinată cu exerciții regulate, este esențială pentru controlul greutății. Reducerea greutății nu doar ameliorează simptomele existente, dar poate încetini semnificativ progresia bolii. Abordarea multidisciplinară, implicând nutriționiști și specialiști în managementul greutății, poate oferi strategii personalizate și suport pentru atingerea și menținerea unei greutăți sănătoase pe termen lung.

Întrebări frecvente

Care este principala cauză a artrozei genunchiului?

Principala cauză a artrozei genunchiului este uzura cartilajului articular, care apare odată cu înaintarea în vârstă. Factori precum obezitatea, leziunile anterioare și predispoziția genetică pot accelera acest proces.

Poate fi inversată artroza genunchiului?

Artroza genunchiului nu poate fi inversată, deoarece deteriorarea cartilajului este ireversibilă. Totuși, simptomele pot fi gestionate eficient prin tratamente și modificări ale stilului de viață pentru a încetini progresia bolii.

Cum pot reduce natural durerea cauzată de artroza genunchiului?

Durerea cauzată de artroza genunchiului poate fi redusă natural prin exerciții fizice cu impact redus, menținerea unei greutăți sănătoase și utilizarea terapiilor cu căldură și frig. Suplimentele alimentare și tehnicile de relaxare pot contribui, de asemenea, la ameliorarea simptomelor.

Este benefic mersul pe jos pentru artroza genunchiului?

Mersul pe jos este benefic pentru artroza genunchiului, deoarece ajută la menținerea mobilității și întărirea musculaturii fără a suprasolicita articulația. Este important să se adopte un ritm moderat și să se evite suprasolicitarea.

Ce alimente ar trebui să evit dacă am artroză la genunchi?

Dacă aveți artroză la genunchi, ar trebui să evitați alimentele procesate, bogate în zahăr și grăsimi saturate, care pot agrava inflamația. Optați pentru o dietă bogată în fructe, legume și acizi grași omega-3 pentru a susține sănătatea articulară.

Cât de des ar trebui să fac exerciții fizice dacă am artroză la genunchi?

Exercițiile fizice ar trebui să fie efectuate de cel puțin trei ori pe săptămână, adaptate nevoilor individuale și capacității fizice. Este esențial să se consulte un specialist pentru a elabora un program de exerciții sigur și eficient.

Când este necesară intervenția chirurgicală de înlocuire a genunchiului?

Intervenția chirurgicală de înlocuire a genunchiului devine necesară atunci când durerea severă și limitarea mobilității afectează semnificativ calitatea vieții și nu răspund la tratamentele conservatoare. Consultarea unui specialist este esențială pentru evaluarea opțiunilor disponibile.

Concluzie

Artroza genunchiului este o afecțiune complexă, determinată de factori multipli, care necesită o abordare integrată pentru managementul eficient al simptomelor și prevenirea progresiei. Deși nu există un tratament curativ, modificările stilului de viață, exercițiile fizice adaptate și intervențiile terapeutice pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Diagnosticarea precoce și colaborarea cu specialiști din diverse domenii medicale sunt esențiale pentru a asigura un plan de tratament personalizat și eficient.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Sculco, T. P. (1998). The knee joint in rheumatoid arthritis. Rheumatic Disease Clinics of North America, 24(1), 143-156.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0889857X05703823

Cole, B. J., & Harner, C. D. (1999). Degenerative arthritis of the knee in active patients: evaluation and management. JAAOS-Journal of the American Academy of Orthopaedic Surgeons, 7(6), 389-402.

https://journals.lww.com/jaaos/abstract/1999/11000/degenerative_arthritis_of_the_knee_in_active.5.aspx

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.