Bursita: tipuri, cauze, simptome, tratament si strategii de preventie

Bursita poate afecta orice articulație, dar apare cel mai frecvent la nivelul umărului, șoldului, genunchiului, cotului și călcâiului. Această afecțiune poate fi cauzată de suprasolicitare, traumatisme, infecții sau diverse boli inflamatorii. În majoritatea cazurilor, bursita se ameliorează cu tratament conservator, care include repaus, aplicații locale și antiinflamatoare.

Tipuri de bursită

Bursita poate afecta multiple articulații ale corpului, fiecare tip având caracteristici și manifestări specifice. Localizarea și severitatea simptomelor variază în funcție de bursa afectată și cauza care a determinat inflamația.

Bursita umarului: Inflamația bursei subacromiale determină durere intensă la nivelul umărului, în special în timpul mișcărilor de ridicare a brațului deasupra capului. Pacienții prezintă dificultăți în efectuarea activităților zilnice precum pieptănatul sau îmbrăcatul. Durerea se accentuează noaptea, în special când pacientul se sprijină pe umărul afectat.

Bursita șoldului: Cunoscută și sub numele de bursită trohanterică, această afecțiune provoacă durere pe partea laterală a șoldului. Simptomele se agravează în timpul mersului, urcatului scărilor sau când pacientul stă culcat pe partea afectată. Durerea poate iradia spre coapsă și poate limita semnificativ mobilitatea articulației.

Bursita genunchiului: Inflamația burselor din jurul genunchiului provoacă durere și tumefiere locală, în special după perioade prelungite de îngenunchere sau după activități care solicită această articulație. Pacienții pot prezenta dificultăți la urcatul și coborâtul scărilor, precum și la ridicarea din poziția șezând.

Bursita cotului: Apare frecvent la persoanele care își sprijină cotul pe suprafețe dure pentru perioade îndelungate. Se manifestă prin tumefiere și durere la nivelul posterior al cotului, care se accentuează la mișcare și la palpare. Zona afectată poate prezenta roșeață și căldură locală.

Bursita călcâiului: Această formă afectează bursa retrocalcaneeană și se manifestă prin durere în partea posterioară a călcâiului. Simptomele se agravează în timpul mersului și la purtarea încălțămintei strâmte. Pacienții pot prezenta dificultăți la urcatul scărilor și la activitățile care implică ridicarea pe vârfuri.

Cauzele bursitei

Bursita poate fi provocată de diverși factori care duc la iritarea sau inflamarea burselor. Înțelegerea cauzelor specifice ajută la prevenirea și tratamentul adecvat al afecțiunii.

Mișcări repetitive și suprasolicitare

Activitățile care implică mișcări repetitive ale articulațiilor pot duce la iritarea burselor. Sportivii și persoanele care desfășoară munci fizice sunt predispuși la dezvoltarea bursitei din cauza solicitării excesive a articulațiilor. Mișcările precum aruncatul mingii, lucrul deasupra capului sau îngenuncherea prelungită pot provoca inflamația burselor.

Presiune directă sau traumatism

Loviturile directe asupra articulațiilor sau căderile pot provoca inflamarea imediată a burselor. Presiunea prelungită asupra unei articulații, cum ar fi sprijinirea pe coate sau îngenuncherea frecventă, poate duce la dezvoltarea bursitei. Traumatismele pot varia de la impact direct până la microtraumatisme repetate.

Infecție

Bursita infectioasă apare când microorganismele pătrund în bursă prin intermediul unei răni sau prin răspândire hematogenă. Această formă se manifestă prin roșeață intensă, căldură locală, durere severă și poate fi însoțită de febră. Necesită tratament prompt cu antibiotice pentru a preveni complicațiile.

Afecțiuni medicale

Artrita reumatoidă: Această boală autoimună poate cauza inflamarea burselor ca parte a procesului inflamator generalizat. Pacienții cu artrită reumatoidă prezintă adesea bursită în multiple articulații, asociată cu rigiditate matinală și durere cronică. Inflamația poate fi mai severă și poate necesita tratament specific pentru boala de bază.

Guta: Această boală se caracterizează prin depunerea cristalelor de acid uric în articulații și țesuturile înconjurătoare, inclusiv în burse. Pacienții cu gută pot dezvolta bursită când cristalele de acid uric se acumulează în interiorul bursei, provocând inflamație și durere severă. Episoadele acute de bursită la pacienții cu gută necesită tratament specific pentru reducerea nivelului de acid uric din organism.

Diabetul zaharat: Persoanele cu diabet au un risc crescut de a dezvolta bursită din cauza modificărilor vasculare și metabolice asociate bolii. Diabetul poate afecta țesuturile moi, inclusiv bursele, făcându-le mai susceptibile la inflamație și infecție. Este esențial ca pacienții cu diabet să mențină un control glicemic adecvat pentru a reduce riscul complicațiilor musculoscheletale.

Simptome

Manifestările clinice ale bursitei variază în funcție de localizarea și severitatea inflamației. Simptomele pot debuta brusc sau se pot dezvolta treptat, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului și limitând activitățile zilnice.

Durere în timpul mișcării: Pacienții experimentează durere localizată care se intensifică în timpul activităților care implică articulația afectată. Durerea poate varia de la un disconfort ușor până la o senzație ascuțită, penetrantă, care limitează semnificativ mobilitatea. Intensitatea durerii este mai mare în timpul mișcărilor active și poate persista chiar și în repaus în cazurile severe.

Tumefiere și inflamație: Zona afectată prezintă o umflătură vizibilă și palpabilă, care poate fi moale la atingere. Tumefierea apare din cauza acumulării de lichid în bursa inflamată și poate varia ca dimensiune în funcție de severitatea afecțiunii. În cazurile cronice, umflătura poate deveni mai fermă și mai persistentă.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Articulația afectată prezintă o reducere semnificativă a mobilității normale. Pacienții întâmpină dificultăți în efectuarea mișcărilor complete ale articulației, iar încercarea de a forța mișcarea duce la intensificarea durerii. Această limitare poate afecta semnificativ activitățile zilnice și funcționalitatea generală.

Roșeață și căldură locală: Zona din jurul bursei inflamate poate prezenta modificări ale culorii pielii, devenind roșiatică și caldă la atingere. Aceste modificări sunt cauzate de procesul inflamator și de creșterea fluxului sanguin în zona afectată. Intensitatea roșeții și a căldurii locale poate varia în funcție de severitatea inflamației.

Semne de infecție: În cazul bursitei infectate, pacienții pot prezenta semne sistemice precum febră, frisoane și stare generală alterată. Zona afectată devine extrem de sensibilă, cu roșeață intensă și căldură locală marcată. Pielea din jurul articulației poate deveni lucioasă și întinsă, iar durerea este severă chiar și în repaus.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de bursită necesită o evaluare completă care include examinarea fizică detaliată și investigații complementare. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru alegerea strategiei terapeutice optime.

Examinarea fizică: Medicul evaluează zona afectată prin inspecție și palpare, observând prezența tumefacției, sensibilității și modificărilor de temperatură locală. Se testează amplitudinea mișcărilor articulare și se identifică pozițiile care provoacă sau agravează durerea. Examinarea include și evaluarea forței musculare și a stabilității articulare.

Investigații imagistice: Radiografiile simple pot evidenția modificări osoase asociate sau calcifieri ale țesuturilor moi. Ecografia și rezonanța magnetică oferă informații detaliate despre gradul inflamației, prezența colecțiilor lichidiene și starea țesuturilor înconjurătoare. Aceste investigații sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor patologii.

Analiza lichidului bursal: În cazurile suspecte de infecție sau pentru confirmarea diagnosticului, se poate efectua aspirația lichidului din bursa afectată. Lichidul este analizat pentru identificarea prezenței germenilor patogeni, cristalelor sau celulelor inflamatorii. Rezultatele ghidează decizia terapeutică și ajută la diferențierea între diversele tipuri de bursită.

Analize de sânge: Investigațiile de laborator pot include markeri inflamatori precum proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor. În cazul suspiciunii de bursită infecțioasă, se efectuează hemoleucograma completă și hemoculturi. Aceste analize ajută la evaluarea severității inflamației și la identificarea cauzelor sistemice ale bursitei.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bursitei necesită o abordare personalizată, adaptată în funcție de severitatea simptomelor și cauza subiacentă. Strategia terapeutică combină măsuri conservative cu intervenții medicale specifice pentru a reduce inflamația și a restabili funcția normală a articulației.

Repaus și modificarea activității

Primul pas în tratamentul bursitei constă în reducerea activității care a provocat inflamația. Articulația afectată trebuie protejată de suprasolicitare prin limitarea temporară a mișcărilor care provoacă durere. Repausul trebuie să fie echilibrat, permițând totuși un anumit grad de mobilitate pentru a preveni rigiditatea articulară și atrofia musculară.

Terapia cu gheață și căldură

Aplicarea locală a gheții în primele 48 de ore după apariția simptomelor ajută la reducerea inflamației acute și calmarea durerii. După această perioadă inițială, alternarea între aplicații reci și calde poate fi benefică. Căldura stimulează circulația sanguină și relaxează musculatura din jurul articulației afectate, contribuind la procesul de vindecare.

Medicație

Tratamentul medicamentos al bursitei include antiinflamatoare nesteroidiene administrate oral sau topic pentru reducerea durerii și inflamației. În cazurile severe sau rezistente la tratament, medicul poate recomanda injecții locale cu corticosteroizi. Pentru bursita infectată, antibioticele sunt esențiale și trebuie administrate conform antibiogramei.

Fizioterapie

Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii și îmbunătățirea flexibilității articulației afectate. Fizioterapeutul poate utiliza diverse tehnici precum ultrasunetele, electroterapia sau masajul terapeutic pentru a reduce durerea și a accelera vindecarea. Exercițiile sunt adaptate progresiv pe măsură ce simptomele se ameliorează.

Proceduri chirurgicale

Îndepărtarea bursei: Această procedură chirurgicală este indicată în cazurile cronice sau recurente care nu răspund la tratamentul conservator. Operația constă în excizia completă a bursei inflamate, fiind realizată de obicei sub anestezie locală sau regională. Recuperarea postoperatorie necesită protejarea zonei operate și reluarea treptată a activității fizice sub îndrumarea specialistului.

Proceduri de drenaj: În cazul bursitei infectate sau când există o acumulare semnificativă de lichid, drenajul bursei poate fi necesar. Procedura implică aspirarea conținutului bursal cu ajutorul unui ac steril, urmată eventual de administrarea locală de medicamente antiinflamatoare. În cazurile severe, poate fi necesară instalarea unui dren pentru evacuarea continuă a lichidului.

Strategii de prevenție

Prevenirea bursitei implică adoptarea unor măsuri protective și modificări ale stilului de viață care reduc stresul mecanic asupra articulațiilor. O atenție deosebită trebuie acordată activităților repetitive și pozițiilor prelungite care pot predispune la apariția acestei afecțiuni.

Postura corectă: Menținerea unei poziții corecte în timpul activităților zilnice este esențială pentru prevenirea bursitei. Acest lucru include alinierea corectă a coloanei vertebrale, poziționarea adecvată a articulațiilor în timpul mișcărilor și evitarea pozițiilor care pun presiune excesivă pe zonele predispuse la bursită.

Echipament de protecție: Utilizarea echipamentelor specifice de protecție reduce riscul apariției bursitei în timpul activităților fizice sau profesionale. Genunchierele, cotierele și alte dispozitive de protecție distribuie presiunea și absorb șocurile, protejând bursele de traumatisme și iritație excesivă.

Modificarea exercițiilor: Adaptarea programului de exerciții fizice este crucială pentru prevenirea bursitei. Acest lucru include încălzirea adecvată înainte de activitatea fizică, progresie graduală în intensitatea antrenamentelor și evitarea mișcărilor care suprasolicită articulațiile predispuse la inflamație.

Ergonomia la locul de muncă: Organizarea corectă a spațiului de lucru și adaptarea echipamentelor pentru a minimiza stresul asupra articulațiilor sunt esențiale. Aceasta include ajustarea înălțimii scaunului și biroului, poziționarea corectă a echipamentelor frecvent utilizate și implementarea pauzelor regulate pentru schimbarea poziției și relaxarea articulațiilor solicitate.

Exerciții de întindere regulate: Programul zilnic de stretching este fundamental pentru menținerea flexibilității articulațiilor și prevenirea bursitei. Exercițiile de întindere trebuie efectuate lent și controlat, menținând fiecare poziție timp de 15-30 de secunde, fără a forța articulația dincolo de limita de confort. Acestea sunt deosebit de importante înainte și după activitatea fizică intensă, contribuind la îmbunătățirea circulației sanguine și reducerea rigidității musculare care poate predispune la apariția bursitei.