Procesul degenerativ începe cu uzura cartilajului articular și poate evolua până la modificări severe ale întregii articulații. Boala apare frecvent la persoanele în vârstă, dar poate afecta și adulții tineri, în special cei cu factori predispozanți. Simptomele se dezvoltă treptat și se agravează în timp, incluzând durere la mișcare, rigiditate articulară și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice.
Cauze și factori de risc
Dezvoltarea coxartrozei genunchiului este influențată de multiple aspecte medicale și factori de mediu. Înțelegerea acestor factori este crucială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a bolii.
Îmbătrânirea naturală și uzura cartilajului: Procesul natural de îmbătrânire determină modificări structurale la nivelul cartilajului articular. Odată cu înaintarea în vârstă, cartilajul își pierde treptat elasticitatea și capacitatea de regenerare, devenind mai predispus la deteriorare. Această degradare progresivă duce la apariția modificărilor artrozice și la dezvoltarea simptomatologiei specifice coxartrozei.
Obezitatea și excesul ponderal: Surplusul de greutate exercită o presiune suplimentară constantă asupra articulațiilor genunchiului. Această suprasolicitare cronică accelerează procesul de degradare a cartilajului articular și intensifică simptomele bolii. Fiecare kilogram în plus multiplică forțele exercitate asupra articulației în timpul mersului și altor activități cotidiene.
Traumatismele și leziunile articulare: Accidentele și leziunile anterioare ale genunchiului pot modifica biomecanica normală a articulației. Fracturile, entorsele severe sau rupturile de ligamente creează premisele dezvoltării ulterioare a coxartrozei prin alterarea distribuției normale a forțelor la nivelul articulației.
Predispoziția genetică: Factorul genetic joacă un rol important în apariția coxartrozei. Persoanele cu antecedente familiale de artroză prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Anumite variații genetice pot influența structura și rezistența cartilajului articular.
Bolile inflamatorii și metabolice: Afecțiunile sistemice precum artrita reumatoidă sau diabetul zaharat pot accelera degradarea cartilajului articular. Procesele inflamatorii cronice și dezechilibrele metabolice afectează negativ integritatea și funcționalitatea articulației.
Malformații și probleme de dezvoltare: Anomaliile anatomice congenitale sau dobândite ale genunchiului modifică distribuția presiunii în articulație. Displazia de șold, diferențele de lungime ale membrelor inferioare sau deformările angulare ale genunchiului contribuie la dezvoltarea precoce a coxartrozei.
Stadii și progresie
Evoluția coxartrozei genunchiului urmează un pattern progresiv, cu modificări specifice în fiecare etapă de dezvoltare a bolii.
Stadiul incipient/asimptomatic: În această fază inițială, modificările sunt subtile și adesea neobservate de pacient. Cartilajul articular prezintă primele semne de uzură, dar funcționalitatea articulației rămâne în mare parte neafectată. Radiologic pot fi observate modificări minime, iar simptomele sunt absente sau foarte ușoare.
Deteriorarea moderată a cartilajului: Cartilajul articular începe să prezinte zone de subțiere și deteriorare vizibilă. Pacienții experimentează dureri moderate în timpul activităților fizice și pot observa o ușoară limitare a mobilității articulare. Modificările radiologice devin mai evidente, cu îngustarea spațiului articular.
Pierderea avansată a cartilajului: În acest stadiu, deteriorarea cartilajului este semnificativă. Durerea devine mai intensă și persistentă, afectând semnificativ mobilitatea pacientului. Spațiul articular este vizibil redus radiologic, iar osteofitele încep să se formeze la marginile articulației.
Distrugerea severă a articulației: Reprezintă stadiul final al bolii, caracterizat prin deteriorarea completă a cartilajului și modificări structurale severe ale articulației. Durerea este intensă și constantă, iar mobilitatea este sever limitată. Radiologic se observă dispariția aproape completă a spațiului articular și prezența unor modificări osoase extensive.
Simptome și manifestări clinice
Tabloul clinic al coxartrozei genunchiului include multiple manifestări care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților.
Durerea la nivelul șoldului, coapsei sau genunchiului: Durerea reprezintă simptomul principal și poate varia ca intensitate și localizare. Inițial apare la efort și se ameliorează în repaus, dar pe măsura progresiei bolii poate deveni permanentă. Durerea poate iradia spre coapsă sau genunchi și se accentuează la urcatul scărilor sau la mersul pe teren accidentat.
Rigiditatea și reducerea mobilității: Pacienții experimentează o senzație de înțepenire articulară, în special dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate. Amplitudinea mișcărilor articulare se reduce progresiv, afectând capacitatea de a efectua activități cotidiene precum îmbrăcatul sau urcatul în mașină.
Șchiopătarea și tulburările de mers: Pacienții cu coxartroză dezvoltă un mers caracteristic, compensator, pentru a reduce durerea și presiunea asupra articulației afectate. Acest lucru duce la o asimetrie vizibilă în timpul mersului, cu tendința de a scurta timpul petrecut pe piciorul afectat. Șchiopătarea se accentuează pe măsură ce boala progresează și poate deveni permanentă, afectând semnificativ mobilitatea și echilibrul pacientului.
Blocajele și încuieturile articulare: Articulația afectată de coxartroză poate manifesta episoade de blocare temporară, în care pacientul simte o rezistență bruscă la mișcare sau imposibilitatea de a efectua anumite mișcări. Aceste blocaje apar din cauza fragmentelor de cartilaj desprinse sau a modificărilor osoase care interferează cu mișcarea normală a articulației, putând dura de la câteva secunde până la minute întregi.
Atrofia musculară și diferența de lungime a membrelor: Utilizarea redusă a membrului afectat duce la slăbirea progresivă a musculaturii din jurul articulației. Această atrofie musculară, combinată cu modificările structurale ale articulației, poate cauza o diferență vizibilă în lungimea membrelor inferioare. Dezechilibrul muscular și asimetria rezultată afectează biomecanica întregului corp și pot agrava simptomele existente.
Tulburările de somn cauzate de durere: Durerea cronică asociată coxartrozei poate perturba semnificativ calitatea somnului. Pacienții experimentează dificultăți în găsirea unei poziții confortabile pentru dormit, treziri frecvente din cauza durerii și rigiditate accentuată în timpul nopții. Lipsa unui somn odihnitor afectează recuperarea țesuturilor și poate amplifica sensibilitatea la durere în timpul zilei.
Diagnosticul
Stabilirea diagnosticului de coxartroză necesită o evaluare complexă care îmbină examinarea clinică detaliată cu investigații imagistice specifice. Procesul diagnostic urmărește identificarea stadiului bolii și a factorilor care contribuie la evoluția acesteia.
Istoricul medical și evaluarea simptomelor: Medicul specialist colectează informații detaliate despre debutul și evoluția simptomelor, factorii care agravează sau ameliorează durerea și impactul asupra activităților zilnice. Sunt evaluate antecedentele personale și familiale, traumatismele anterioare și prezența altor afecțiuni medicale care ar putea influența evoluția bolii.
Examinarea fizică: Evaluarea clinică include observarea posturii și a modului de mers, palparea zonelor dureroase și testarea amplitudinii mișcărilor articulare. Medicul verifică prezența crepitațiilor, a deformărilor articulare și evaluează forța musculară din zona afectată. Sunt testate reflexele și sensibilitatea pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.
Radiografia: Această investigație imagistică fundamentală evidențiază modificările structurale ale articulației, inclusiv îngustarea spațiului articular, formarea osteofitelor și modificările subiacente ale osului. Radiografiile comparative ale ambelor articulații permit evaluarea gradului de afectare și monitorizarea progresiei bolii în timp.
Tomografia computerizată și rezonanța magnetică: Aceste investigații avansate oferă imagini detaliate ale structurilor articulare, permițând vizualizarea cartilajului, ligamentelor și țesuturilor moi adiacente. Tomografia computerizată evidențiază modificările osoase, în timp ce rezonanța magnetică este utilă pentru evaluarea leziunilor cartilajului și a modificărilor inflamatorii precoce.
Opțiuni de tratament
Managementul terapeutic al coxartrozei implică o abordare multidisciplinară, adaptată stadiului bolii și nevoilor specifice ale pacientului. Obiectivele principale sunt reducerea durerii, îmbunătățirea funcției articulare și menținerea calității vieții.
Modificări ale stilului de viață și scăderea în greutate: Adaptarea activităților zilnice și reducerea greutății corporale sunt esențiale în managementul coxartrozei. Pacienții sunt încurajați să adopte un stil de viață activ, dar echilibrat, evitând activitățile care suprasolicită articulația. Scăderea în greutate reduce presiunea asupra articulației afectate și poate încetini progresia bolii.
Terapia fizică și exercițiile: Programele de kinetoterapie personalizate sunt fundamentale în tratamentul coxartrozei. Exercițiile specifice vizează întărirea musculaturii, îmbunătățirea flexibilității și menținerea mobilității articulare. Tehnicile de fizioterapie includ aplicații de căldură sau gheață, ultrasunete terapeutice și exerciții în apă pentru reducerea impactului asupra articulației.
Managementul durerii: Tratamentul medicamentos include analgezice simple, antiinflamatoare nesteroidiene și analgezice topice. Alegerea medicației depinde de intensitatea durerii și prezența altor afecțiuni medicale. Medicamentele pot fi administrate oral sau topic, sub formă de creme sau geluri, pentru ameliorarea simptomelor locale.
Injecțiile intraarticulare: Administrarea intraarticulară de corticosteroizi oferă ameliorare temporară a durerii și inflamației. Injecțiile cu acid hialuronic îmbunătățesc lubrifierea articulației și pot reduce durerea pe termen mai lung. Terapia cu plasmă îmbogățită cu trombocite stimulează procesele naturale de regenerare tisulară.
Utilizarea dispozitivelor de sprijin și ortezelor: Dispozitivele de mers, precum bastonul sau cârjele, reduc presiunea asupra articulației afectate și îmbunătățesc stabilitatea în timpul deplasării. Ortezele speciale pot oferi suport suplimentar și pot ajuta la menținerea aliniamentului corect al articulației.
Tratamente chirurgicale: Intervențiile chirurgicale sunt recomandate în cazurile avansate, când tratamentele conservative nu mai oferă rezultate satisfăcătoare. Artroscopia permite curățarea articulației și îndepărtarea fragmentelor libere. Osteotomia corectează deformările axiale, iar artroplastia totală de șold reprezintă soluția definitivă pentru cazurile severe.
Prevenție și strategii pentru stilul de viață
Prevenirea și gestionarea coxartrozei genunchiului necesită o abordare proactivă, concentrată pe menținerea sănătății articulare și reducerea factorilor de risc modificabili. Implementarea unor măsuri preventive și adaptarea stilului de viață pot încetini progresia bolii și îmbunătăți calitatea vieții.
Corectarea timpurie a dezalinierii: Identificarea și tratarea precoce a anomaliilor de aliniere a membrelor inferioare reprezintă un aspect crucial în prevenirea dezvoltării coxartrozei. Intervențiile ortopedice timpurii, precum utilizarea ortezelor corective sau procedurile chirurgicale de realiniere, pot preveni distribuția inegală a presiunii asupra articulațiilor și pot reduce riscul dezvoltării modificărilor degenerative premature.
Activitate fizică regulată cu impact redus: Exercițiile fizice cu impact redus asupra articulațiilor sunt esențiale pentru menținerea mobilității și sănătății articulare. Înotul, mersul pe bicicletă și exercițiile în apă permit menținerea tonusului muscular și a flexibilității articulare fără a suprasolicita articulațiile. Aceste activități trebuie practicate regulat, cu intensitate moderată și adaptate capacității individuale de efort.
Controlul greutății corporale: Menținerea unei greutăți corporale optime reprezintă un factor crucial în prevenirea și managementul coxartrozei. Fiecare kilogram în exces exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor, accelerând procesul degenerativ. Adoptarea unei diete echilibrate și menținerea unui program regulat de exerciții fizice contribuie la controlul eficient al greutății corporale.
Încălțăminte adecvată și adaptări ale locuinței: Alegerea încălțămintei cu suport și amortizare corespunzătoare este esențială pentru distribuția corectă a presiunii asupra articulațiilor. Adaptările necesare în locuință, precum instalarea barelor de sprijin în baie, utilizarea scaunelor înalte și eliminarea obstacolelor, pot reduce stresul asupra articulațiilor și preveni accidentările.
Evitarea suprasolicitării și a activităților cu impact puternic: Activitățile care implică impact puternic sau mișcări repetitive intense trebuie limitate pentru a preveni traumatismele articulare. Alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă și evitarea pozițiilor sau mișcărilor care suprasolicită articulațiile contribuie la prevenirea agravării simptomelor și la protejarea cartilajului articular.