Durere de genunchi lateral interior: cauze, simptome si tratament

Tratamentul depinde de cauza exactă și poate include repaus, fizioterapie, medicamente antiinflamatoare sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și recuperarea optimă.

Cauze frecvente ale durerii de genunchi lateral interior

Durerea de genunchi lateral interior poate avea multiple cauze, de la traumatisme acute până la afecțiuni cronice degenerative. Factorii principali includ suprasolicitarea articulației, traumatismele directe și modificările structurale ale genunchiului datorate vârstei sau activității fizice intense.

Impact direct sau traumatism

Loviturile directe în zona genunchiului pot cauza leziuni ale țesuturilor moi, ligamentelor sau cartilajului. Traumatismele pot apărea în timpul activităților sportive, accidentelor sau căzăturilor. Severitatea durerii variază în funcție de forța impactului și structurile afectate. Durerea poate fi însoțită de umflătură, limitarea mișcării și instabilitate articulară.

Leziuni cauzate de sport și exerciții fizice

Activitățile sportive care implică mișcări bruște, sărituri sau schimbări rapide de direcție pot provoca leziuni la nivelul genunchiului. Sporturile precum fotbalul, baschetul sau tenisul prezintă un risc crescut. Suprasolicitarea repetată și tehnica incorectă pot duce la microtraumatisme cumulative care afectează structurile interne ale genunchiului.

Activități cu solicitare repetitivă

Mișcările repetitive și poziționarea incorectă în timpul activităților zilnice sau profesionale pot cauza stres mecanic asupra genunchiului. Activitățile precum urcatul scărilor, genuflexiunile frecvente sau statul prelungit în picioare pot contribui la apariția durerii. Persoanele cu locuri de muncă care necesită efort fizic susținut sunt predispuse la dezvoltarea acestor simptome.

Afecțiuni medicale

Leziune de ligament colateral medial: Ligamentul suferă o întindere sau ruptură parțială ori totală. Durerea apare brusc în urma unei lovituri laterale sau răsucirii genunchiului. Pacienții pot auzi un pocnet în momentul producerii leziunii, urmat de instabilitate și dificultate la mers.

Leziune de menisc: Meniscul prezintă o ruptură cauzată de mișcări de răsucire sau îndoire bruscă a genunchiului. Simptomele includ durere localizată, blocarea articulației și dificultate la efectuarea mișcărilor complete. Ruptura poate fi parțială sau completă, afectând funcționalitatea genunchiului.

Osteoartrită: Afecțiune degenerativă care determină uzura progresivă a cartilajului articular. Durerea se accentuează în timpul activității fizice și diminuează în repaus. Pacienții prezintă redoare matinală și dificultate la mobilizare după perioade de inactivitate.

Bursita anserina: Inflamația bursei situate în zona internă a genunchiului. Durerea se intensifică la urcatul scărilor și la trecerea de la poziția șezând la ortostatism. Zona afectată poate prezenta sensibilitate la palpare și umflătură locală.

Sindromul plicii mediale: Inflamația unui pliu de țesut sinovial din interiorul genunchiului. Pacienții resimt durere la mișcare, în special după perioade de inactivitate. Simptomele se accentuează la urcatul scărilor sau la genuflexiuni prelungite.

Simptome și manifestări dureroase

Manifestările clinice ale durerii de genunchi lateral interior variază în funcție de structurile anatomice afectate și severitatea leziunii. Simptomatologia poate include durere acută sau cronică, limitarea mobilității și modificări structurale ale articulației.

Durere ascuțită în timpul mișcării: Pacienții pot resimți o durere intensă, înțepătoare în timpul activităților care solicită genunchiul. Durerea se accentuează la urcatul scărilor, genuflexiuni sau schimbări bruște de direcție. Intensitatea variază de la un disconfort ușor până la durere severă care limitează semnificativ mobilitatea.

Rigiditate și limitarea mișcării: Afecțiunea se manifestă prin dificultatea de a îndoi sau întinde complet genunchiul, în special după perioade de inactivitate sau dimineața. Rigiditatea articulară poate fi însoțită de senzație de înțepenire și disconfort la inițierea mișcării. Pacienții pot experimenta dificultăți în efectuarea activităților zilnice precum urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezând.

Umflare și inflamație: Acumularea de lichid în articulația genunchiului cauzează umflarea vizibilă a zonei afectate. Inflamația poate fi însoțită de senzație de căldură locală și sensibilitate la atingere. Simptomele se pot agrava după activitate fizică prelungită sau la sfârșitul zilei, când articulația a fost solicitată constant.

Instabilitate în timpul mersului: Pacienții pot resimți o senzație de nesiguranță și instabilitate în timpul deplasării, ca și cum genunchiul ar ceda. Această instabilitate poate fi mai pronunțată la urcarea sau coborârea scărilor, la schimbările bruște de direcție sau la mersul pe suprafețe neregulate. Senzația de instabilitate poate duce la modificări compensatorii ale mersului.

Senzații de pocnituri și trosnituri: În timpul mișcării genunchiului pot apărea sunete specifice de pocnituri sau trosnituri, însoțite uneori de senzație de blocare temporară a articulației. Aceste manifestări sunt mai frecvente la schimbarea poziției sau la efectuarea anumitor mișcări specifice, putând indica prezența unor leziuni ale cartilajului sau meniscului.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul durerii de genunchi lateral interior necesită o abordare personalizată, adaptată cauzei și severității simptomelor. Strategiile terapeutice combină măsuri conservative cu intervenții medicale specifice pentru obținerea unor rezultate optime în recuperare.

Repaus și modificarea activității: Reducerea temporară a activităților care provoacă durere permite țesuturilor afectate să se vindece. Activitățile zilnice trebuie adaptate pentru a evita suprasolicitarea genunchiului, iar sporturile cu impact crescut pot fi înlocuite temporar cu activități mai blânde precum înotul sau exercițiile în apă.

Metode de control al durerii: Aplicarea locală a compreselor reci în primele 48-72 de ore reduce inflamația și ameliorează durerea. Ulterior, alternarea terapiei cu căldură și rece poate fi benefică. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene administrate oral sau topic contribuie la reducerea durerii și inflamației articulare.

Fizioterapie: Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii care susține genunchiul, în special a mușchilor cvadriceps și ischiogambieri. Tehnicile de mobilizare articulară și stretching îmbunătățesc flexibilitatea și reduc rigiditatea. Fizioterapeutul poate recomanda și utilizarea unor dispozitive de suport temporar.

Injecții cu corticosteroizi: Administrarea intraarticulară de corticosteroizi oferă ameliorare rapidă a durerii și inflamației în cazurile severe sau rezistente la tratamentele conservative. Efectul antiinflamator poate dura mai multe săptămâni până la câteva luni, permițând pacientului să participe mai eficient la programul de recuperare fizică.

Intervenții chirurgicale: Procedurile chirurgicale sunt recomandate în cazurile de leziuni severe ale ligamentelor sau meniscului, când tratamentele conservative nu au dat rezultate. Tehnicile artroscopice permit repararea sau îndepărtarea țesuturilor lezate prin incizii minime, reducând timpul de recuperare postoperatorie și riscul complicațiilor.

Gestionarea individuală a afecțiunii

Managementul eficient al durerii de genunchi lateral interior implică participarea activă a pacientului în procesul de recuperare. Adoptarea unor măsuri preventive și respectarea recomandărilor medicale contribuie semnificativ la ameliorarea simptomelor și prevenirea recidivelor.

Aplicarea metodei POLICE (Protect, Optimal Loading, Ice, Compression, Elevation)

Protecția, încărcarea optimă, aplicarea gheții, compresia și elevația reprezintă principiile fundamentale în managementul acut al leziunilor genunchiului. Protecția inițială prin limitarea activității este urmată de reluarea treptată și controlată a mișcării. Compresia și elevația reduc edemul, iar aplicarea locală a gheții diminuează inflamația și durerea.

Utilizarea dispozitivelor de suport

Ortezele și bandajele elastice oferă stabilitate suplimentară genunchiului afectat, reducând riscul de agravare a leziunilor existente. Dispozitivele de suport trebuie alese în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, fiind importante ajustarea corectă și utilizarea conform recomandărilor medicale pentru a preveni dependența sau atrofia musculară.

Modificarea exercițiilor

Adaptarea programului de exerciții fizice este esențială pentru menținerea mobilității fără agravarea simptomelor. Activitățile cu impact redus precum înotul sau mersul pe bicicletă staționară pot înlocui temporar sporturile care solicită excesiv genunchiul. Intensitatea și durata exercițiilor trebuie crescute treptat, în funcție de toleranța individuală.

Exerciții de întărire

Întărirea mușchilor cvadriceps: Exercițiile pentru întărirea acestor mușchi sunt fundamentale în recuperarea funcției normale a genunchiului. Ridicările de picior din poziție întinsă, genuflexiunile parțiale și extensiile de genunchi cu rezistență progresivă contribuie la stabilizarea articulației și reducerea presiunii asupra structurilor afectate. Exercițiile trebuie executate controlat, evitând mișcările bruște sau forțarea excesivă.

Exerciții pentru mușchii ischiogambieri: Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea mușchilor din partea posterioară a coapsei. Flexiile de genunchi din poziție în picioare sau culcat facial, împreună cu exercițiile de întindere controlată, îmbunătățesc stabilitatea articulară și echilibrul muscular. Aceste exerciții trebuie efectuate cu atenție pentru a evita suprasolicitarea.

Activități pentru amplitudinea de mișcare: Exercițiile care vizează îmbunătățirea mobilității articulare sunt esențiale pentru recuperarea completă. Mișcările de flexie și extensie controlată, rotațiile ușoare și mobilizările pasive ajută la menținerea flexibilității și previn formarea aderențelor. Progresia acestor exerciții trebuie realizată gradual, respectând limitele de confort și evitând provocarea durerii.

Strategii de prevenție

Prevenirea durerii de genunchi lateral interior se bazează pe implementarea unor măsuri proactive care vizează protejarea articulației și menținerea unei funcționalități optime pe termen lung. Abordarea preventivă include atât aspecte legate de activitatea fizică, cât și de stilul de viață.

Tehnici corecte de încălzire: Pregătirea adecvată a articulațiilor și mușchilor înaintea activității fizice este crucială pentru prevenirea leziunilor. Încălzirea trebuie să includă exerciții progresive care cresc treptat temperatura corporală și flexibilitatea țesuturilor, precum mișcări circulare ale genunchilor, stretching ușor și exerciții de mobilitate articulară efectuate cu blândețe.

Gestionarea nivelului de activitate: Creșterea treptată a intensității și duratei activităților fizice permite organismului să se adapteze la noile solicitări. Alternarea între zile de activitate intensă și perioade de recuperare previne suprasolicitarea articulară. Monitorizarea atentă a răspunsului corpului la efort ajută la identificarea timpurie a semnelor de suprasolicitare.

Controlul greutății corporale: Menținerea unei greutăți optime reduce semnificativ presiunea exercitată asupra articulațiilor genunchiului. Fiecare kilogram în plus crește forțele care acționează asupra cartilajului și structurilor de susținere ale genunchiului. Adoptarea unei diete echilibrate și practicarea regulată a exercițiilor fizice contribuie la menținerea unei greutăți sănătoase.

Alegerea încălțămintei: Încălțămintea adecvată joacă un rol crucial în prevenirea problemelor de genunchi. Pantofii trebuie să ofere suport corespunzător arcului plantar, amortizare suficientă și stabilitate optimă. Pentru activitățile sportive, este esențială utilizarea încălțămintei specifice, adaptată tipului de mișcare și suprafeței pe care se desfășoară activitatea.