Exercitii de recuperare dupa operatia de proteza de sold

Programul trebuie adaptat individual, începând cu mișcări simple în pat și progresând treptat spre activități funcționale complete. Respectarea precauțiilor specifice și gestionarea corectă a durerii sunt fundamentale pentru o recuperare de succes, permițând pacienților să-și recapete independența și să revină la activitățile zilnice normale.

Exerciții Timpurii Postoperatorii

Exercițiile postoperatorii timpurii reprezintă fundamentul recuperării după intervenția chirurgicală de proteză de șold. Acestea sunt concepute pentru a stimula circulația, a preveni complicațiile și a începe procesul de recâștigare a mobilității articulare și a forței musculare.

Importanța Exercițiului Timpuriu După Operație: Începerea exercițiilor imediat după operație este crucială pentru prevenirea complicațiilor precum cheagurile de sânge, rigiditatea articulară și slăbiciunea musculară. Activitatea fizică timpurie stimulează circulația sanguină, ceea ce accelerează procesul de vindecare și reduce riscul de tromboză venoasă profundă. De asemenea, exercițiile inițiale ajută la menținerea tonusului muscular și previn contracturile, care pot limita mobilitatea pe termen lung. Studiile arată că pacienții care încep exercițiile în primele 24-48 de ore după operație experimentează o recuperare mai rapidă și rezultate funcționale superioare.

Mișcări ale Gleznelor și Rotații: Pomparea și rotirea gleznelor sunt exerciții simple dar esențiale care trebuie începute imediat după operație. Pacientul trebuie să împingă piciorul în sus și în jos, apoi să rotească glezna în cercuri în ambele direcții. Aceste mișcări stimulează circulația sanguină în membrele inferioare, reducând riscul de formare a cheagurilor de sânge. Se recomandă repetarea acestor exerciții de 10-15 ori, la fiecare oră când pacientul este treaz, pentru eficiență maximă în prevenirea complicațiilor vasculare.

Îndoiri ale Genunchiului cu Sprijin pe Pat: Acest exercițiu implică glisarea călcâiului spre fese, îndoind genunchiul în timp ce călcâiul rămâne pe pat. Este important ca genunchiul să nu se rotească spre interior în timpul mișcării. Pacientul trebuie să mențină poziția de îndoire maximă timp de 5-10 secunde, apoi să revină lent la poziția inițială. Exercițiul îmbunătățește flexibilitatea articulației șoldului și a genunchiului, pregătind pacientul pentru activități funcționale precum ridicarea din pat sau așezarea pe scaun.

Contracții ale Mușchilor Fesieri: Contracția și menținerea încordată a mușchilor fesieri reprezintă un exercițiu simplu dar eficient pentru întărirea acestor mușchi esențiali în stabilizarea șoldului. Pacientul trebuie să strângă mușchii fesieri, să mențină contracția timp de 5 secunde, apoi să relaxeze. Acest exercițiu nu doar întărește musculatura, dar îmbunătățește și controlul motor și stabilitatea pelviană, elemente cruciale pentru un mers corect și echilibrat după recuperare.

Exercițiul de Abducție: Abducția șoldului implică glisarea piciorului operat lateral, cât de mult posibil, apoi readucerea la poziția inițială. Acest exercițiu întărește mușchii abductori ai șoldului, care sunt esențiali pentru stabilitatea laterală în timpul mersului. Mușchii abductori slabi pot duce la un mers șchiopătat și la compensări posturale care pot afecta negativ noua articulație. Se recomandă efectuarea a 10 repetări, de 3-4 ori pe zi.

Încordarea Mușchiului Cvadriceps: Acest exercițiu implică încordarea mușchiului cvadriceps (mușchiul coapsei) cu genunchiul întins pe pat. Pacientul trebuie să încerce să-și întindă genunchiul complet, menținând contracția timp de 5-10 secunde. Cvadricepsul este esențial pentru stabilitatea genunchiului și pentru activități precum ridicarea din scaun sau urcarea scărilor. Întărirea acestui mușchi mare ajută la distribuirea corectă a greutății corporale și reduce stresul pe articulația șoldului.

Ridicări de Picior Întins: Acest exercițiu avansează dincolo de contracția statică a cvadricepsului. Cu mușchiul cvadriceps încordat și genunchiul complet întins, pacientul ridică piciorul operat la câțiva centimetri de pat. Poziția se menține 5-10 secunde, apoi piciorul este coborât lent. Acest exercițiu întărește nu doar cvadricepsul, dar și mușchii flexori ai șoldului, pregătind pacientul pentru activități precum urcarea scărilor și ridicarea din poziția șezând.

Exerciții în Picioare pentru Recuperarea Inițială

Trecerea la exerciții efectuate în poziție verticală reprezintă un pas important în procesul de recuperare, permițând pacienților să înceapă redobândirea echilibrului și a încrederii în noua articulație, simulând totodată activitățile zilnice normale.

Măsuri de Siguranță în Poziția Verticală: Siguranța este prioritară când pacienții încep exercițiile în picioare după operația de proteză de șold. Este esențial să se utilizeze un suport stabil precum un cadru de mers, cârje sau o bară fixată de perete. Pacienții trebuie să poarte încălțăminte antiderapantă și să se asigure că podeaua nu este alunecoasă. Încărcarea greutății pe piciorul operat trebuie făcută gradual, conform indicațiilor medicului ortoped. Exercițiile nu trebuie să provoace durere ascuțită, iar pacienții trebuie să fie atenți la semnele de amețeală sau instabilitate.

Ridicări ale Genunchiului în Picioare: Stând în picioare cu sprijin, pacientul ridică genunchiul piciorului operat spre piept, având grijă să nu ridice genunchiul mai sus de nivelul șoldului. Poziția se menține 2-3 secunde, apoi piciorul este coborât lent. Acest exercițiu întărește mușchii flexori ai șoldului și îmbunătățește echilibrul și coordonarea. Este important ca pacientul să mențină trunchiul drept și să nu se aplece înainte în timpul exercițiului pentru a evita compensările posturale.

Abducția Șoldului în Picioare: În poziție verticală, cu sprijin pentru echilibru, pacientul ridică lateral piciorul operat, menținând genunchiul drept. Este crucial ca șoldurile să rămână la același nivel și corpul să nu se încline în partea opusă. Acest exercițiu întărește mușchii abductori ai șoldului, esențiali pentru stabilitatea laterală în timpul mersului. Mușchii abductori puternici previn șchiopătatul și asigură o distribuție corectă a greutății corporale pe articulația șoldului.

Extensii ale Șoldului în Picioare: Stând în picioare cu sprijin, pacientul își duce piciorul operat înapoi, menținând spatele drept și genunchiul întins. Poziția se menține 2-3 secunde înainte de a readuce piciorul în poziția inițială. Acest exercițiu întărește mușchii extensori ai șoldului, inclusiv mușchii fesieri mari, care sunt esențiali pentru activități precum urcarea scărilor și ridicarea din poziția șezând. Extensiile corecte ale șoldului sunt fundamentale pentru un model de mers normal.

Mersul și Mobilitatea Timpurie

Reluarea mersului reprezintă un obiectiv central al recuperării după operația de proteză de șold, fiind esențială pentru independența pacientului și revenirea la activitățile zilnice normale.

Tehnica Corectă de Mers: Mersul corect după operația de proteză de șold începe cu poziționarea adecvată a dispozitivului de asistență (cadru, cârje sau baston) la o distanță confortabilă în față. Pacientul trebuie să avanseze piciorul operat cu genunchiul întins, astfel încât călcâiul să atingă primul podeaua. Pe măsură ce greutatea se transferă înainte, întregul picior trebuie să se sprijine uniform pe podea. La finalizarea pasului, degetele piciorului se ridică de pe podea, iar genunchiul și șoldul se îndoaie pentru a permite pasul următor. Această secvență de mișcări trebuie repetată ritmic, menținând o postură dreaptă și evitând aplecarea excesivă înainte.

Utilizarea Dispozitivelor de Asistență: Dispozitivele de asistență precum cadrul de mers, cârjele sau bastonul sunt esențiale în fazele inițiale ale recuperării. Ele oferă stabilitate, reduc încărcarea pe articulația operată și previn căderile. Cadrul de mers oferă cel mai mult sprijin și este adesea recomandat în primele zile după operație. Pe măsură ce forța și echilibrul se îmbunătățesc, pacientul poate progresa la cârje, apoi la un baston. Ajustarea corectă a înălțimii dispozitivului este crucială pentru a preveni postura incorectă și stresul suplimentar pe articulații.

Navigarea pe Scări: Urcarea și coborârea scărilor necesită o tehnică specifică după operația de proteză de șold. La urcare, pacientul trebuie să înceapă cu piciorul neafectat, urmat de piciorul operat și de dispozitivul de asistență. La coborâre, ordinea se inversează: mai întâi dispozitivul de asistență, apoi piciorul operat și în final piciorul neafectat. O modalitate simplă de a memora această secvență este regula „sus cu cel bun, jos cu cel rău”. Utilizarea balustradei pentru sprijin suplimentar este recomandată, iar pacienții trebuie să evite scările cu trepte mai înalte decât standardul de 17-18 cm.

Progresul spre Mersul Independent: Tranziția spre mersul independent este graduală și individualizată. Inițial, pacienții merg distanțe scurte, de mai multe ori pe zi, cu pauze frecvente. Pe măsură ce forța, rezistența și echilibrul se îmbunătățesc, distanța și frecvența pot crește. Trecerea de la cadru la cârje, apoi la baston și în final la mersul fără asistență trebuie făcută doar când pacientul se simte stabil și sigur. Semnele că un pacient este pregătit pentru următoarea etapă includ absența durerii, capacitatea de a menține o postură dreaptă și un model de mers simetric, fără șchiopătat.

Exerciții Avansate (4-6 Săptămâni Post-Operație)

După primele săptămâni de recuperare, când vindecarea inițială a avut loc și durerea s-a diminuat, pacienții pot progresa către exerciții mai avansate care întăresc musculatura și îmbunătățesc funcționalitatea șoldului.

Flexie a Șoldului cu Rezistență: Acest exercițiu utilizează o bandă elastică pentru a oferi rezistență în timpul flexiei șoldului. Pacientul fixează un capăt al benzii în jurul gleznei piciorului operat și celălalt capăt de un obiect stabil. Stând în picioare, pacientul aduce piciorul operat înainte, menținând genunchiul drept, apoi permite piciorului să revină lent în poziția inițială. Această mișcare întărește mușchii flexori ai șoldului, esențiali pentru un mers normal și pentru activități precum urcarea scărilor și ridicarea piciorului pentru a intra într-o cadă sau a urca într-un vehicul.

Abducție a Șoldului cu Rezistență: Similar cu exercițiul anterior, acest exercițiu folosește o bandă elastică pentru a crea rezistență în timpul abducției șoldului. Pacientul stă lateral față de punctul de fixare al benzii și extinde piciorul operat lateral, apoi îl readuce controlat în poziția inițială. Acest exercițiu întărește mușchii abductori ai șoldului, cruciali pentru stabilitatea pelviană în timpul mersului. Mușchii abductori puternici previn înclinarea pelvisului și asigură distribuția uniformă a greutății corporale pe articulația șoldului.

Extensii ale Șoldului cu Rezistență: În acest exercițiu, pacientul stă cu fața spre punctul de fixare al benzii elastice și trage piciorul operat înapoi, menținând genunchiul drept. Această mișcare întărește mușchii extensori ai șoldului, în special mușchii fesieri mari, care sunt fundamentali pentru propulsia în timpul mersului și pentru activități precum ridicarea din poziția șezând. Extensiile puternice ale șoldului contribuie la un model de mers eficient și reduc stresul pe articulația șoldului și pe coloana vertebrală lombară.

Tehnici de Exerciții pe Bicicletă: Bicicleta staționară reprezintă un exercițiu excelent pentru recuperarea după proteză de șold, oferind mișcare controlată fără impact. Inițial, scaunul trebuie ajustat la o înălțime care permite extensia aproape completă a genunchiului când piciorul este în punctul cel mai jos al pedalării. Pacienții trebuie să înceapă cu pedalare înapoi, care este mai ușoară pentru șoldul operat, și să treacă la pedalarea înainte doar când mișcarea înapoi devine confortabilă. Rezistența trebuie să fie minimă la început și crescută gradual pe măsură ce forța se îmbunătățește.

Program Progresiv de Mers: Un program structurat de mers este esențial pentru îmbunătățirea rezistenței și a funcționalității. Pacienții trebuie să înceapă cu sesiuni scurte de 5-10 minute, de 3-4 ori pe zi, utilizând dispozitivul de asistență recomandat. Pe măsură ce forța și rezistența cresc, durata și frecvența sesiunilor pot fi ajustate, țintind spre 20-30 de minute, de 2-3 ori pe zi. Progresul trebuie să fie gradual, evitând creșterile bruște ale distanței sau duratei care pot provoca durere sau inflamație. Mersul pe o bandă de alergare poate fi o opțiune sigură pentru pacienții preocupați de terenul neuniform din exterior.

Exerciții de Recuperare Faza 2 (6+ Săptămâni Post-Operație)

După șase săptămâni de la operație, majoritatea pacienților pot progresa către exerciții mai complexe care continuă să întărească musculatura și să îmbunătățească funcționalitatea șoldului, pregătind pacientul pentru revenirea la activitățile normale.

Exercițiul Scoica: Acest exercițiu eficient întărește mușchii abductori ai șoldului. Pacientul se întinde pe partea neoperată, cu șoldurile și genunchii ușor îndoiți. Menținând picioarele împreună, pacientul ridică genunchiul piciorului operat, deschizând picioarele ca o scoică, fără a permite șoldului să se rotească înapoi. Această mișcare izolează și întărește mușchii gluteus medius, esențiali pentru stabilitatea laterală a șoldului în timpul mersului și a altor activități care implică susținerea greutății pe un singur picior.

Ridicarea Piciorului cu Genunchiul Îndoit: Întins pe spate, pacientul îndoaie genunchiul piciorului operat, menținând talpa pe podea. Cu mușchii abdominali încordați pentru stabilitate, pacientul ridică piciorul îndoit, având grijă să nu îndoaie șoldul mai mult de 90 de grade. Acest exercițiu întărește mușchii flexori ai șoldului într-un mod funcțional, simulând mișcări precum urcarea scărilor sau ridicarea piciorului pentru a intra într-o cadă.

Exerciții în Poziție Culcat pe Burtă: Aceste exerciții sunt valoroase pentru întărirea mușchilor extensori ai șoldului, adesea neglijați în programele de recuperare. Culcat pe burtă, pacientul ridică piciorul operat drept, menținând poziția pentru 3-5 secunde. O variație implică îndoirea genunchiului și ridicarea călcâiului spre fese. Aceste mișcări întăresc mușchii fesieri și hamstringii, esențiali pentru propulsia în timpul mersului și pentru stabilitatea șoldului în activitățile zilnice.

Exerciții cu Piciorul în Poziție Șezând cu Bandă: În poziție șezând, pacientul fixează o bandă elastică în jurul gleznei și creează rezistență prin mișcarea piciorului în diferite direcții. Aceste exerciții pot include întinderea piciorului înainte pentru a întări cvadricepsul, sau tragerea piciorului înapoi sub scaun pentru a întări hamstringii. Exercițiile în poziție șezând sunt ideale pentru pacienții care încă au dificultăți cu echilibrul în poziție verticală sau care doresc să evite încărcarea completă a greutății pe articulația șoldului.

Exerciții în Picioare cu Bandă: Aceste exerciții avansate utilizează benzi elastice pentru a crea rezistență în timpul mișcărilor șoldului în poziție verticală. Pacientul poate efectua abducții, aducții, flexii și extensii ale șoldului împotriva rezistenței benzii. Aceste exerciții nu doar întăresc musculatura șoldului, dar îmbunătățesc și echilibrul, coordonarea și stabilitatea funcțională, pregătind pacientul pentru activități mai solicitante precum urcarea pantelor sau mersul pe teren neuniform.

Întărirea Coapsei și a Șoldului: Această categorie include exerciții complexe care integrează multiple grupe musculare. Un exemplu este mini-genuflexiunea, în care pacientul stă în picioare cu picioarele la lățimea umerilor și coboară parțial, ca și cum ar începe să se așeze pe un scaun. Alte exerciții pot include ridicarea pe vârfuri pentru întărirea gambelor și îmbunătățirea echilibrului. Aceste exerciții funcționale simulează activitățile zilnice și ajută la pregătirea pacientului pentru revenirea la un stil de viață activ și independent.

Exerciții de Întărire și Progresie

Această etapă a recuperării se concentrează pe exerciții complexe care continuă să dezvolte forța, stabilitatea și funcționalitatea șoldului, pregătind pacientul pentru revenirea la activități mai solicitante.

Exerciții de Progresie Tip Punte: Exercițiul tip punte începe cu pacientul întins pe spate, cu genunchii îndoiți și tălpile pe podea. Pacientul își încordează mușchii fesieri și ridică bazinul de pe podea, creând o linie dreaptă de la umeri la genunchi. Pe măsură ce forța crește, pacientul poate progresa la variante mai dificile, precum ridicarea unui picior de pe podea în timpul poziției de punte. Acest exercițiu întărește simultan mușchii fesieri, hamstringii și mușchii centrali, îmbunătățind stabilitatea pelviană și suportul pentru coloana vertebrală lombară.

Progresie de Genuflexiuni: Genuflexiunile sunt exerciții funcționale excelente care simulează activități zilnice precum așezarea și ridicarea de pe scaun. Pacientul începe cu mini-genuflexiuni, coborând doar 10-15 cm, cu sprijin pentru echilibru dacă este necesar. Pe măsură ce forța și încrederea cresc, adâncimea genuflexiunii poate fi mărită gradual. Variante avansate includ genuflexiuni cu o bandă elastică în jurul genunchilor pentru a activa suplimentar mușchii abductori, sau genuflexiuni pe un singur picior pentru a îmbunătăți echilibrul și stabilitatea unilaterală.

Abducție în Picioare cu Sprijin pe Perete: În acest exercițiu, pacientul stă pe piciorul operat și împinge ușor genunchiul piciorului neafectat contra unui perete. Această poziție forțează mușchii abductori ai șoldului operat să lucreze pentru a menține stabilitatea pelviană. Pe măsură ce forța crește, pacientul poate încerca să ridice mâna de pe suprafața de sprijin, crescând astfel solicitarea asupra mușchilor stabilizatori. Acest exercițiu este excelent pentru pregătirea pacientului pentru activități care necesită susținerea greutății pe un singur picior, precum urcarea scărilor sau îmbrăcarea pantalonilor.

Marș în Poziție Verticală: Acest exercițiu implică ridicarea alternativă a genunchilor în poziție verticală, simulând un marș pe loc. Inițial, pacientul poate utiliza un sprijin pentru echilibru, dar obiectivul este de a progresa către efectuarea exercițiului fără asistență. Marșul în poziție verticală îmbunătățește coordonarea, echilibrul și forța mușchilor flexori ai șoldului. Variante avansate pot include marșul pe o suprafață instabilă, precum o pernă plată, pentru a crește solicitarea asupra mușchilor stabilizatori.

Mersul Lateral: Cunoscut și ca „mersul crabului”, acest exercițiu implică pași laterali cu o bandă elastică în jurul genunchilor sau gleznelor pentru rezistență. Pacientul stă cu picioarele la lățimea umerilor, ușor flexate la genunchi, și face pași laterali, menținând tensiunea în bandă. Acest exercițiu este excelent pentru întărirea mușchilor abductori și aductori ai șoldului, îmbunătățind stabilitatea laterală în timpul activităților zilnice și reducând riscul de căderi. Mersul lateral este deosebit de benefic pentru pacienții care încă prezintă instabilitate laterală în timpul mersului normal.

Exerciții de Întindere pentru Recuperare

Întinderile sunt esențiale în programul de recuperare, ajutând la îmbunătățirea flexibilității, reducerea rigidității și prevenirea contracturilor care pot limita funcționalitatea șoldului pe termen lung.

Întinderea prin Îndoirea Șoldului: Acest exercițiu îmbunătățește flexibilitatea flexorilor șoldului și a cvadricepsului. Întins pe spate, pacientul îndoaie genunchiul piciorului operat și trage coapsa spre piept, folosind mâinile sau un prosop pentru asistență. Întinderea trebuie să fie blândă, fără a forța mișcarea dincolo de punctul de disconfort. Această întindere ajută la menținerea mobilității șoldului necesare pentru activități precum urcarea scărilor și îmbrăcarea.

Întinderea Flexorilor Șoldului: Flexorii șoldului tind să devină rigizi după perioade de inactivitate sau după operație. Pentru această întindere, pacientul se întinde pe spate cu piciorul operat atârnând peste marginea patului. Celălalt genunchi este tras spre piept, ceea ce creează o întindere în partea frontală a coapsei și în regiunea inghinală a piciorului operat. Această întindere este crucială pentru a preveni postura înclinată înainte și pentru a permite extensia completă a șoldului în timpul mersului.

Întinderea Hamstringilor în Poziție Șezând: Hamstringii rigizi pot afecta negativ mecanica șoldului și a genunchiului. În poziție șezând pe marginea unui scaun, pacientul întinde piciorul operat cu călcâiul pe podea și degetele îndreptate în sus. Menținând spatele drept, pacientul se apleacă ușor înainte de la șolduri până simte o întindere în partea posterioară a coapsei. Această întindere îmbunătățește flexibilitatea hamstringilor, esențială pentru un model de mers normal și pentru activități precum aplecarea pentru a ridica obiecte de pe podea.

Întinderea Mușchilor Aductori: Mușchii aductori, situați pe partea interioară a coapselor, pot deveni rigizi după operația de proteză de șold. Pentru această întindere, pacientul stă în picioare cu picioarele mai depărtate decât lățimea șoldurilor și se apleacă ușor într-o parte, îndepărtându-se de partea care este întinsă. Întinderea trebuie să fie simțită în regiunea inghinală și pe partea interioară a coapsei. Flexibilitatea adecvată a aductorilor este importantă pentru activități precum intrarea și ieșirea din mașină sau ridicarea piciorului pentru a intra într-o cadă.

Întinderea Laterală: Această întindere vizează mușchii laterali ai trunchiului și ai șoldului. În poziție șezând sau în picioare, pacientul ridică brațul de pe partea operată deasupra capului și se apleacă ușor în direcția opusă. Întinderea trebuie să fie simțită de-a lungul părții laterale a trunchiului și potențial în partea laterală a șoldului. Flexibilitatea laterală a trunchiului este importantă pentru activitățile zilnice care necesită aplecarea laterală, precum îmbrăcarea sau ridicarea obiectelor de pe podea.

Programarea și Progresia Exercițiilor

Un program bine structurat, cu progresie adecvată a exercițiilor, este esențial pentru maximizarea beneficiilor recuperării și pentru prevenirea complicațiilor sau a regresului.

Recomandări pentru Exerciții Zilnice: Un program tipic de exerciții după operația de proteză de șold include exerciții de mobilitate, întărire și întindere. Exercițiile de mobilitate, precum rotațiile gleznelor și îndoirile genunchilor cu sprijin pe pat, pot fi efectuate de mai multe ori pe zi pentru a preveni rigiditatea. Exercițiile de întărire trebuie efectuate de 1-2 ori pe zi, cu pauze adecvate între sesiuni pentru a permite recuperarea musculară. Întinderile sunt cel mai eficiente când sunt efectuate după încălzirea mușchilor, fie după exercițiile de întărire, fie după activități precum mersul sau dușul cald.

Frecvența și Durata Exercițiilor: În primele săptămâni după operație, sesiunile de exerciții trebuie să fie scurte dar frecvente, de 3-4 ori pe zi, cu 10-15 repetări pentru fiecare exercițiu. Pe măsură ce recuperarea progresează, frecvența poate scădea la 1-2 sesiuni pe zi, dar intensitatea și durata pot crește. Pentru exercițiile de întărire, pacienții pot începe cu 1 set de 10 repetări și progresa gradual către 2-3 seturi. Întinderile trebuie menținute timp de 20-30 de secunde inițial, crescând până la 45-60 de secunde pe măsură ce flexibilitatea se îmbunătățește.

Primele 2 Săptămâni Post-Operație: În această fază inițială, accentul este pus pe exerciții simple efectuate în pat sau în poziție șezând, precum pompările gleznelor, contracțiile mușchilor fesieri și cvadriceps, și îndoirile genunchilor cu sprijin pe pat. Mersul cu dispozitivul de asistență recomandat începe de asemenea în această perioadă, inițial pentru distanțe scurte în casă. Obiectivele principale sunt prevenirea complicațiilor, reducerea edemului și începerea procesului de recâștigare a mobilității de bază.

2-6 Săptămâni Post-Operație: În această fază intermediară, pacienții pot progresa către exerciții mai avansate, inclusiv ridicări de picior întins, exerciții în picioare cu sprijin și mersul pentru distanțe mai lungi. Bicicleta staționară poate fi introdusă, inițial cu rezistență minimă și pedalare înapoi. Întinderile devin mai importante în această fază pentru a preveni contracturile și a îmbunătăți mobilitatea. Obiectivele includ creșterea forței musculare, îmbunătățirea echilibrului și progresul către activități funcționale de bază.

6+ Săptămâni Post-Operație: După șase săptămâni, majoritatea pacienților pot începe exerciții mai complexe, precum cele cu benzi de rezistență, genuflexiuni și exerciții tip punte. Activitățile funcționale precum urcarea scărilor fără asistență și mersul pentru distanțe mai lungi devin obiective realizabile. Exercițiile specifice sportului sau activității pot fi introduse gradual, în funcție de obiectivele individuale și de recomandările medicului. Această fază se concentrează pe revenirea la nivelul anterior de activitate și pe prevenirea problemelor pe termen lung.

Gestionarea Durerii și a Edemului în Timpul Exercițiilor

Managementul eficient al durerii și al edemului este esențial pentru a permite pacienților să participe activ la programul de recuperare fără disconfort excesiv sau complicații.

Tehnici de Odihnă și Elevație: Odihna și elevația piciorului operat sunt strategii simple dar eficiente pentru reducerea edemului și a disconfortului. Pacientul trebuie să se întindă cu piciorul operat ridicat deasupra nivelului inimii, utilizând perne pentru sprijin, timp de 20-30 de minute, de mai multe ori pe zi. Această poziție facilitează drenajul limfatic și reduce presiunea hidrostatică în membrul inferior, diminuând astfel edemul. Elevația este deosebit de importantă după sesiunile de exerciții sau perioadele de activitate prelungită în picioare.

Terapia cu Gheață: Aplicarea gheții pe zona operată este o metodă eficientă pentru reducerea durerii și a inflamației. Un pachet de gheață sau un gel congelat trebuie aplicat pentru 15-20 de minute, cu un prosop subțire între piele și sursa de frig pentru a preveni leziunile cutanate. Terapia cu gheață este cea mai eficientă imediat după exerciții sau activități care au provocat disconfort. Este important să se verifice culoarea, temperatura și senzația pielii înainte și după aplicarea gheții pentru a evita complicațiile.

Echilibrarea Activității cu Odihna: Găsirea echilibrului corect între activitate și odihnă este crucială pentru recuperarea optimă. Perioadele de activitate trebuie alternate cu perioadele de odihnă pentru a preveni suprasolicitarea și inflamația excesivă. Un principiu util este „regula celor două ore”: dacă durerea sau edemul persistă mai mult de două ore după o activitate, intensitatea sau durata acelei activități trebuie redusă la următoarea sesiune. Pacienții trebuie să învețe să-și asculte corpul și să recunoască semnele de suprasolicitare.

Situații când să Reduceți Intensitatea Exercițiilor: Anumite semne indică necesitatea reducerii intensității exercițiilor. Acestea includ durerea care persistă sau se intensifică în timpul sau după exerciții, edemul crescut, căldura sau roșeața în jurul inciziei, scăderea amplitudinii de mișcare sau dificultăți în efectuarea activităților zilnice din cauza disconfortului. Este important să se facă distincția între durerea normală asociată cu întinderea și întărirea mușchilor și durerea care indică o potențială problemă. Dacă durerea este ascuțită, severă sau localizată în articulația șoldului, exercițiile trebuie întrerupte și medicul consultat.

Precauții și Mișcări de Evitat

Respectarea precauțiilor specifice și evitarea anumitor mișcări sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și a asigura vindecarea optimă a articulației șoldului.

Restricții de Mișcare a Șoldului: După operația de proteză de șold, anumite mișcări trebuie evitate pentru a preveni dislocarea protezei, în special în primele 6-12 săptămâni. Acestea includ flexia excesivă a șoldului (îndoirea mai mult de 90 de grade), adducția (încrucișarea picioarelor sau aducerea genunchiului peste linia mediană a corpului) și rotația internă excesivă (rotirea piciorului spre interior). Restricțiile exacte pot varia în funcție de abordarea chirurgicală utilizată și de recomandările specifice ale chirurgului. Este esențial ca pacienții să înțeleagă și să respecte aceste restricții în toate activitățile zilnice, nu doar în timpul exercițiilor.

Semne pentru Oprirea Exercițiilor: Pacienții trebuie să oprească imediat exercițiile și să consulte medicul dacă experimentează durere bruscă și severă în șold, un sunet de pocnitură sau senzația că articulația „iese din loc”, incapacitatea de a-și susține greutatea pe piciorul operat, scurtarea vizibilă a piciorului operat sau rotația externă a piciorului fără control voluntar. Aceste simptome pot indica complicații serioase precum dislocarea protezei sau fractura periprotetică. Alte semne de alarmă includ febra, secreții din incizie, roșeață sau căldură excesivă în jurul inciziei, care pot sugera o infecție.

Evitarea Activităților cu Impact Mare: Activitățile cu impact mare pun stres excesiv pe articulația șoldului și pot reduce durata de viață a protezei sau pot duce la complicații. Pacienții trebuie să evite alergarea, săriturile, sporturile de contact și activitățile care implică schimbări bruște de direcție. Alternativele cu impact redus includ înotul (după vindecarea completă a inciziei), bicicleta staționară, mersul și anumite forme de yoga sau Tai Chi adaptate. Decizia de a reveni la activități sportive specifice trebuie luată în consultare cu chirurgul ortoped, în funcție de tipul de proteză, calitatea osoasă și nivelul general de fitness al pacientului.

Prevenirea Căderilor și a Leziunilor: Căderile reprezintă un risc semnificativ după operația de proteză de șold și pot duce la complicații grave precum dislocarea protezei sau fracturi periprotetice. Măsurile preventive includ eliminarea pericolelor de împiedicare din casă (covoare nefixate, cabluri, obiecte pe podea), instalarea de bare de sprijin în baie, asigurarea unei iluminări adecvate, utilizarea încălțămintei adecvate cu talpă antiderapantă și evitarea suprafețelor alunecoase sau a terenurilor neuniforme. Pacienții trebuie să evite de asemenea activitățile care necesită echilibru pe un singur picior sau poziții instabile până când forța și echilibrul sunt complet restabilite.

Programul trebuie adaptat individual, începând cu mișcări simple în pat și progresând treptat spre activități funcționale complete. Respectarea precauțiilor specifice și gestionarea corectă a durerii sunt fundamentale pentru o recuperare de succes, permițând pacienților să-și recapete independența și să revină la activitățile zilnice normale.