Exercitii de recuperare dupa fractura gleznei: tipuri si precautii

Un program complet include exerciții pentru îmbunătățirea mobilității, stretching pentru flexibilitate, exerciții de rezistență pentru întărirea musculaturii și activități funcționale pentru revenirea la activitățile zilnice. Gestionarea durerii și respectarea restricțiilor de încărcare sunt esențiale pentru o recuperare eficientă și sigură, iar consultarea regulată cu medicul sau kinetoterapeutul asigură progresul adecvat și previne complicațiile.

Cronologia Recuperării pentru Fracturile de Gleznă

Recuperarea după o fractură de gleznă urmează un program structurat în mai multe faze, fiecare cu obiective specifice și exerciții adaptate stadiului de vindecare osoasă și capacității funcționale a pacientului.

Faza I – Recuperarea Timpurie (Săptămânile 1-4): În această etapă inițială, glezna este de obicei imobilizată într-o atelă sau ghips pentru a permite consolidarea osoasă. Pacientul folosește cârje sau un cadru pentru deplasare, fără a pune greutate pe piciorul afectat. Exercițiile se concentrează pe menținerea circulației sanguine și prevenirea atrofiei musculare. Sunt recomandate contracții izometrice ușoare ale mușchilor gleznei în interiorul imobilizării, mișcări active ale degetelor de la picioare și exerciții pentru întărirea mușchilor cvadriceps și gluteali pentru a menține tonusul general al membrului inferior.

Faza II – Recuperarea Progresivă (Săptămânile 4-6): După controlul radiologic care confirmă începutul consolidării osoase, se poate începe încărcarea parțială și progresivă a gleznei, folosind în continuare cârjele pentru sprijin. Imobilizarea poate fi menținută, dar se introduc exerciții ușoare de mobilizare a gleznei sub îndrumarea kinetoterapeutului. Aceste exerciții includ mișcări de flexie plantară și dorsală cu amplitudine limitată, rotații ușoare ale gleznei și exerciții izotonice fără rezistență. Tratamentele pentru țesuturile moi ajută la reducerea edemului și îmbunătățirea mobilității.

Faza III – Recuperarea Intermediară (Săptămânile 6-8): La aproximativ șase săptămâni, după un nou control radiologic, se poate renunța la imobilizare, trecând la o orteză de gleznă pentru stabilitate. Încărcarea progresează, pacientul putând renunța treptat la una dintre cârje. Exercițiile se intensifică, vizând recuperarea completă a amplitudinii de mișcare a gleznei. Se introduc exerciții de întărire cu rezistență ușoară și activități de echilibru simplu. Mersul este reeducat pentru a normaliza modelul de mișcare și a elimina șchiopătatul.

Faza IV – Recuperarea Avansată (Săptămânile 8-12): În această etapă, pacientul progresează către încărcarea completă a membrului afectat, renunțând treptat la orteza de gleznă dacă stabilitatea este satisfăcătoare. Exercițiile de întărire se intensifică, folosind benzi elastice și greutăți ușoare. Se introduc activități funcționale mai complexe, precum urcatul și coborâtul scărilor, mers pe suprafețe neregulate și exerciții de echilibru avansat. Se continuă evitarea activităților cu impact puternic până la săptămâna 12, când osul ar trebui să fie complet consolidat.

Faza V – Revenirea la Activitățile Normale (După Săptămâna 12): Odată ce fractura este complet vindecată, programul de recuperare se concentrează pe readaptarea la activitățile sportive și ocupaționale. Se introduc exerciții specifice sportului practicat, cu intensitate progresivă. Antrenamentul include exerciții pliometrice, de agilitate și activități care simulează mișcările din sportul sau ocupația pacientului. Revenirea la activitățile sportive competitive se face treptat, după o evaluare completă a funcționalității gleznei și obținerea aprobării medicului specialist.

Exerciții pentru Amplitudinea de Mișcare

Exercițiile pentru amplitudinea de mișcare sunt esențiale în recuperarea mobilității gleznei după o fractură, ajutând la prevenirea rigidității articulare și la îmbunătățirea funcționalității.

Alfabetul Gleznei: Acest exercițiu simplu dar eficient implică trasarea literelor alfabetului cu vârful degetelor de la picioare, folosind doar mișcările gleznei. Pacientul stă pe un scaun cu piciorul ridicat sau întins pe pat și desenează imaginar fiecare literă, folosind glezna ca pivot. Mișcarea trebuie să fie lentă și controlată, fără a provoca durere excesivă. Exercițiul activează toate direcțiile de mișcare ale gleznei, îmbunătățind coordonarea și mobilitatea articulară. Este recomandat să se efectueze de 2-3 ori pe zi, parcurgând întregul alfabet sau până apare oboseala musculară.

Flexia Plantară a Gleznei: Flexia plantară reprezintă mișcarea de îndepărtare a vârfurilor degetelor de corp, similar cu apăsarea unei pedale. Pentru acest exercițiu, pacientul stă cu piciorul afectat întins și relaxat. Mișcarea constă în împingerea vârfurilor degetelor în jos, cât de mult permite confortul, urmată de revenirea lentă la poziția inițială. Este important ca mișcarea să fie executată doar din gleznă, menținând piciorul și gamba nemișcate. Se recomandă 8-12 repetări, de 2-3 ori pe zi, crescând treptat numărul pe măsură ce mobilitatea se îmbunătățește.

Flexia Dorsală a Gleznei: Flexia dorsală este mișcarea opusă flexiei plantare, constând în tragerea vârfurilor degetelor către corp. Pacientul stă în aceeași poziție ca pentru flexia plantară, cu piciorul întins și relaxat. Mișcarea implică ridicarea vârfurilor degetelor cât mai sus posibil, fără a ridica călcâiul sau a îndoi genunchiul. Această mișcare este adesea mai dificilă după o fractură de gleznă, necesitând atenție specială în recuperare. Se recomandă 8-12 repetări, de 2-3 ori pe zi, cu progresie graduală în amplitudine, fără a forța mișcarea dacă apare durere acută.

Pompele de Gleznă: Acest exercițiu combină flexia plantară și dorsală într-o mișcare continuă, similară cu pomparea. Pacientul stă cu piciorul ridicat și execută alternativ flexia plantară și dorsală într-un ritm constant și controlat. Mișcarea trebuie să fie fluidă, fără pauze între direcții. Pompele de gleznă sunt excelente pentru îmbunătățirea circulației sanguine, reducerea edemului și creșterea mobilității articulare. Se recomandă serii de 20-30 de pompe, de 3-5 ori pe zi, fiind un exercițiu ideal pentru fazele inițiale ale recuperării.

Exerciții de Stretching pentru Mobilitatea Gleznei

Stretchingul este esențial pentru îmbunătățirea flexibilității mușchilor și tendoanelor din jurul gleznei, contribuind la recuperarea completă a mobilității după o fractură.

Stretching pentru Gamba Inferioară în Poziție Șezândă (Genunchiul Drept): Acest exercițiu vizează întinderea mușchiului gastrocnemian (mușchiul gambei). Pacientul stă pe podea cu piciorul afectat întins în față, genunchiul drept și călcâiul sprijinit pe sol. Se plasează un prosop în jurul tălpii, sub degete, ținând capetele prosopului în mâini. Pacientul trage ușor de prosop către corp, simțind o întindere în partea posterioară a gambei. Poziția se menține 15-30 de secunde, repetând exercițiul de 2-4 ori. Este important ca genunchiul să rămână drept pentru a asigura întinderea eficientă a mușchiului gastrocnemian.

Stretching pentru Gamba Inferioară în Poziție Șezândă (Genunchiul Îndoit): Această variantă a exercițiului anterior vizează întinderea mușchiului solear, situat mai profund în gambă. Poziția de start este similară, dar genunchiul piciorului afectat este ușor îndoit, cu o pernă sau un rulou de spumă plasat sub el. Prosopul se poziționează în jurul tălpii, sub degetele piciorului. Trăgând ușor de prosop, pacientul simte o întindere în partea inferioară a gambei. Poziția se menține 15-30 de secunde, cu 2-4 repetări. Îndoirea genunchiului permite izolarea mușchiului solear pentru o întindere mai eficientă.

Stretching pentru Gamba Inferioară în Picioare: Acest exercițiu se realizează în poziție verticală, oferind o întindere mai funcțională a mușchilor gambei. Pacientul stă în fața unui perete, cu piciorul afectat în spate, călcâiul pe podea și vârfurile îndreptate spre perete. Piciorul neafectat este plasat în față, genunchiul îndoit. Pacientul se apleacă spre perete, menținând piciorul din spate drept și călcâiul pe podea. Întinderea se simte în gamba piciorului din spate. Poziția se menține 15-30 de secunde, repetând de 2-4 ori. Acest exercițiu pregătește mușchii pentru activități funcționale precum mersul.

Stretching Profund pentru Gamba Inferioară: Acest exercițiu oferă o întindere intensă pentru mușchii profunzi ai gambei. Pacientul stă în aceeași poziție ca pentru stretchingul în picioare, dar cu ambele genunchi ușor îndoite. Menținând călcâiele pe podea, pacientul își lasă greutatea să coboare, creând o întindere în partea inferioară a gambei. Această tehnică vizează în special mușchiul solear și tendoanele profunde. Poziția se menține 15-30 de secunde, cu 2-4 repetări. Exercițiul este introdus în fazele mai avansate ale recuperării, când mobilitatea de bază a fost restabilită.

Stretching cu Prosop: Acest exercițiu simplu poate fi efectuat în pat sau pe podea. Pacientul stă cu piciorul întins și plasează un prosop în jurul tălpii. Ținând capetele prosopului, pacientul trage ușor piciorul către corp, creând o flexie dorsală pasivă a gleznei. Această tehnică permite un control precis al intensității stretchingului. Poziția se menține 15-30 de secunde, repetând de 2-4 ori. Exercițiul este ideal pentru fazele inițiale ale recuperării, când mobilitatea activă este limitată.

Coborâri și Ridicări pe Călcâie pe Trepte: Acest exercițiu combină stretchingul cu întărirea musculară. Pacientul stă pe marginea unei trepte, cu călcâiele în afara treptei și vârfurile picioarelor pe treaptă. Ținându-se de o balustradă pentru stabilitate, pacientul coboară controlat călcâiele sub nivelul treptei, simțind o întindere în gamba inferioară. După menținerea poziției 5-10 secunde, pacientul ridică călcâiele deasupra nivelului treptei, contractând mușchii gambei. Se recomandă 8-12 repetări, de 2-3 ori pe zi. Acest exercițiu este introdus în fazele avansate ale recuperării, când încărcarea completă este permisă.

Exerciții de Rezistență pentru Întărirea Gleznei

Exercițiile de rezistență sunt esențiale pentru reconstruirea forței musculare din jurul gleznei, asigurând stabilitatea și funcționalitatea articulației după fractură.

Flexie Plantară cu Rezistență: Acest exercițiu întărește mușchii posteriori ai gambei, responsabili pentru împingerea vârfurilor picioarelor în jos. Pacientul stă cu piciorul afectat întins și plasează o bandă elastică în jurul tălpii, sub degetele piciorului. Ținând capetele benzii în mâini, pacientul împinge vârfurile piciorului în jos împotriva rezistenței benzii, apoi revine lent la poziția inițială. Mișcarea trebuie să fie controlată, fără balansări sau mișcări bruște. Se recomandă 8-12 repetări, cu 2-3 serii, crescând treptat rezistența benzii pe măsură ce forța se îmbunătățește.

Flexie Dorsală cu Rezistență: Acest exercițiu întărește mușchii anteriori ai gambei, esențiali pentru ridicarea vârfurilor picioarelor și prevenirea împiedicării în timpul mersului. Pacientul fixează un capăt al benzii elastice de un obiect stabil și plasează celălalt capăt peste partea superioară a piciorului. Stând cu piciorul întins, pacientul trage vârfurile piciorului către corp împotriva rezistenței benzii, apoi revine lent la poziția inițială. Mișcarea trebuie să fie controlată pe întreaga amplitudine. Se recomandă 8-12 repetări, cu 2-3 serii, ajustând tensiunea benzii pentru a oferi o provocare adecvată fără a cauza durere.

Inversie a Gleznei cu Rezistență: Acest exercițiu întărește mușchii de pe partea interioară a gleznei, importanți pentru stabilitatea laterală. Pacientul stă cu picioarele întinse și încrucișează piciorul sănătos peste cel afectat. Plasează banda elastică în jurul părții interioare a piciorului afectat și apasă cu celălalt picior pe bandă pentru a crea rezistență. Pacientul împinge piciorul afectat către interior împotriva rezistenței, apoi revine lent. Mișcarea trebuie să fie izolată în gleznă, fără rotația piciorului sau a gambei. Se recomandă 8-12 repetări, cu 2-3 serii, crescând treptat rezistența.

Eversie a Gleznei cu Rezistență: Acest exercițiu întărește mușchii de pe partea exterioară a gleznei, esențiali pentru prevenirea entorselor. Pacientul stă cu picioarele întinse și plasează banda elastică în jurul părții exterioare a piciorului afectat, fixând celălalt capăt cu piciorul sănătos. Menținând piciorul și gamba nemișcate, pacientul împinge partea exterioară a piciorului afectat în afară împotriva rezistenței benzii, apoi revine lent. Este important ca mișcarea să fie controlată și să nu permită rotația piciorului. Se recomandă 8-12 repetări, cu 2-3 serii, ajustând tensiunea benzii pentru a oferi o provocare optimă.

Exerciții cu Susținerea Greutății

Exercițiile cu susținerea greutății sunt cruciale pentru readaptarea gleznei la activitățile funcționale zilnice și pentru consolidarea osoasă completă.

Ridicări pe Călcâie: Acest exercițiu fundamental întărește mușchii gambei și îmbunătățește stabilitatea gleznei. Pacientul stă în picioare, cu tălpile la distanță de aproximativ 10 centimetri, ținându-se ușor de un scaun sau perete pentru echilibru. Ridicarea se face lent pe vârfurile picioarelor, menținând genunchii drepți, apoi coborârea controlată înapoi pe călcâie. Inițial, exercițiul poate fi efectuat cu greutatea distribuită egal pe ambele picioare, progresând treptat către ridicări pe un singur picior. Se recomandă 8-12 repetări, cu 2-3 serii, mărind treptat numărul de repetări pe măsură ce forța se îmbunătățește.

Exerciții de Echilibru: Aceste exerciții sunt esențiale pentru restabilirea propriocepției (simțul poziției) gleznei, adesea afectată după o fractură. Pacientul începe prin a sta în picioare pe ambele picioare, apoi progresează către statul pe piciorul afectat, inițial cu sprijin și apoi fără. Timpul de menținere a echilibrului crește treptat de la 10 secunde la 30-60 secunde. Pentru a crește dificultatea, pacientul poate închide ochii sau poate sta pe suprafețe instabile precum o pernă sau o placă de echilibru. Aceste exerciții îmbunătățesc stabilitatea gleznei și reduc riscul de căderi sau reaccidentări.

Exerciții de Mers: Reeducarea unui model normal de mers este crucială după o fractură de gleznă. Pacientul începe cu pași controlați, concentrându-se pe rularea corectă a piciorului de la călcâi la vârfuri și pe distribuirea egală a greutății. Exercițiile progresează de la mersul pe suprafețe plane la urcatul și coborâtul scărilor, mersul pe suprafețe neregulate și schimbări de direcție. Kinetoterapeuții pot utiliza tehnici specifice precum mersul în tandem (un picior în fața celuilalt) sau mersul lateral pentru a îmbunătăți coordonarea și încrederea. Aceste exerciții sunt introduse treptat, respectând limitările de încărcare recomandate de medic.

Gestionarea Durerii în Timpul Recuperării prin Exerciții

Gestionarea eficientă a durerii este esențială pentru a permite progresul în programul de recuperare, fără a compromite procesul de vindecare.

Tehnici de Aplicare a Gheții: Aplicarea gheții rămâne una dintre cele mai eficiente metode pentru reducerea durerii și a inflamației după exerciții. Pacientul trebuie să aplice gheață pe glezna afectată timp de 15-20 de minute, de 3-4 ori pe zi, în special după sesiunile de exerciții. Gheața trebuie învelită într-un prosop subțire pentru a evita contactul direct cu pielea. Pentru o eficiență maximă, zona gleznei poate fi elevată în timpul aplicării gheții. Băile de contrast, alternând apa rece cu cea călduță, pot fi benefice în fazele mai avansate ale recuperării pentru a stimula circulația și a reduce rigiditatea. Aplicarea corectă și consecventă a gheții poate preveni acumularea de lichid și poate accelera recuperarea.

Strategii de Elevare: Elevarea piciorului afectat deasupra nivelului inimii este o tehnică simplă dar eficientă pentru reducerea edemului și a durerii. Pacientul trebuie să stea culcat cu piciorul ridicat pe perne, asigurându-se că întreaga gambă este susținută, nu doar călcâiul. Elevarea este recomandată pentru perioade de 20-30 de minute, de mai multe ori pe zi, în special după activități care implică statul în picioare sau exerciții. Pentru elevarea pe timpul nopții, se pot plasa perne sub saltea la capătul picioarelor. Reducerea edemului prin elevare consecventă îmbunătățește mobilitatea articulară și reduce disconfortul în timpul exercițiilor.

Recunoașterea Momentului pentru Modificarea Exercițiilor: Este esențial ca pacientul să învețe să distingă între disconfortul normal asociat recuperării și durerea care semnalează o posibilă problemă. Durerea ușoară sau moderată care dispare în câteva ore după exerciții este de obicei normală. În schimb, durerea severă, persistentă sau care se intensifică în timpul exercițiilor indică necesitatea modificării programului. Modificările pot include reducerea numărului de repetări, scăderea intensității exercițiilor sau revenirea temporară la exerciții din faza anterioară de recuperare. Pacientul trebuie să comunice prompt cu kinetoterapeutul sau medicul dacă observă umflături neobișnuite, înroșire, căldură locală sau durere care nu răspunde la odihnă și aplicarea gheții.

Precauții și Ghiduri de Siguranță

Respectarea precauțiilor și a ghidurilor de siguranță este esențială pentru a preveni complicațiile și a asigura o recuperare optimă după o fractură de gleznă.

Semne pentru Oprirea Exercițiilor: Pacienții trebuie să recunoască semnele care indică necesitatea întreruperii imediate a exercițiilor. Acestea includ durere bruscă și intensă, sunete de pocnituri sau trosnete în gleznă, umflarea rapidă a articulației, incapacitatea de a susține greutatea pe picior după exerciții, înroșirea sau căldura excesivă în zona gleznei sau senzația de instabilitate a articulației. Apariția oricăruia dintre aceste simptome necesită întreruperea activității și consultarea promptă a medicului. Ignorarea acestor semne de avertizare poate duce la întârzierea vindecării, deplasarea fragmentelor osoase sau dezvoltarea complicațiilor precum artrita post-traumatică.

Restricții privind Susținerea Greutății: Respectarea strictă a restricțiilor de încărcare recomandate de medic este crucială pentru vindecarea corectă a fracturii. Aceste restricții variază în funcție de tipul fracturii, metoda de tratament și stadiul de vindecare. Pacientul trebuie să înțeleagă diferența între lipsa totală a încărcării, încărcarea parțială, încărcarea cu atingere și încărcarea completă. Progresia între aceste niveluri trebuie făcută doar cu aprobarea medicului, de obicei după evaluări radiologice care confirmă consolidarea osoasă adecvată. Utilizarea corectă a dispozitivelor de asistență precum cârjele sau cadrul este esențială pentru a respecta restricțiile de încărcare și a preveni complicațiile.

Progresie a Intensității Exercițiilor: Progresia exercițiilor trebuie să fie graduală și sistematică, adaptată stadiului de vindecare și răspunsului individual. Creșterea intensității se poate face prin mărirea numărului de repetări, adăugarea de rezistență, creșterea duratei exercițiilor sau introducerea de variante mai complexe. O regulă generală este de a crește intensitatea cu maximum 10% pe săptămână. Pacientul trebuie să mențină fiecare nivel de intensitate pentru cel puțin 2-3 zile înainte de a progresa, asigurându-se că nu apar simptome negative. Progresia prea rapidă poate duce la inflamație, durere și potențiale reaccidentări, în timp ce progresia prea lentă poate întârzia recuperarea funcțională completă.

Cazuri Când să Consultați Medicul: Comunicarea regulată cu echipa medicală este esențială pentru o recuperare optimă. Pacientul trebuie să programeze controale regulate conform recomandărilor medicului, de obicei la 2-4 săptămâni în fazele inițiale și la intervale mai lungi pe măsură ce recuperarea progresează. În plus față de vizitele programate, consultarea promptă a medicului este necesară în cazul durerii persistente sau în creștere, umflării semnificative care nu răspunde la elevare și aplicarea gheții, limitării progresive a mobilității, apariției unor noi zone de sensibilitate, febrei sau roșeții în jurul inciziei chirurgicale, sau dacă progresul în recuperare stagnează sau regresează. Recunoașterea și adresarea promptă a complicațiilor potențiale pot preveni probleme pe termen lung și pot optimiza rezultatul funcțional final.