Gonartroza: simptome, diagnostic si optiuni de tratament

Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și investigații imagistice, iar tratamentul vizează ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției articulare și încetinirea progresiei bolii. Opțiunile terapeutice variază de la modificări ale stilului de viață și fizioterapie până la intervenții chirurgicale în cazurile avansate. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament este esențială pentru gestionarea eficientă a gonartrozei și menținerea unei calități bune a vieții pacienților afectați.

Înțelegerea gonartrozei

Gonartroza implică degradarea treptată a cartilajului articular din genunchi, ceea ce duce la fricțiune crescută între oase și, în consecință, la durere și inflamație. Această afecțiune poate afecta una sau mai multe zone ale articulației genunchiului, inclusiv compartimentele medial, lateral și femuro-patelar.

Definiție și descriere

Gonartroza, cunoscută și sub denumirea de osteoartrită a genunchiului, este o boală degenerativă care afectează articulația genunchiului. Aceasta se caracterizează prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular, care în mod normal acționează ca un amortizor între oasele articulației. Pe măsură ce cartilajul se subțiază și se uzează, oasele încep să se frece unul de celălalt, cauzând durere, inflamație și rigiditate. În timp, această uzură poate duce la formarea de osteofite (excrescențe osoase) și modificări ale structurii osoase subiacente.

Prevalența și factorii de risc

Gonartroza este una dintre cele mai frecvente forme de artroză, afectând milioane de oameni la nivel global. Incidența sa crește odată cu vârsta, fiind mai frecventă la persoanele peste 50 de ani. Femeile sunt mai predispuse să dezvolte această afecțiune, în special după menopauză. Factorii de risc includ obezitatea, traumatismele anterioare ale genunchiului, activitățile profesionale sau sportive care suprasolicită articulația, precum și predispoziția genetică. Alți factori care pot contribui la dezvoltarea gonartrozei sunt malformațiile congenitale ale genunchiului și bolile metabolice.

Tipuri de gonartroză

Gonartroza medială: Acest tip de gonartroză afectează compartimentul medial (intern) al articulației genunchiului. Este forma cea mai frecventă, în special la persoanele cu genunchi în varus (picioare în formă de O). Durerea se manifestă de obicei pe partea interioară a genunchiului și se accentuează la mers sau la urcatul scărilor. Radiologic, se observă o îngustare a spațiului articular medial și formarea de osteofite în această zonă.

Gonartroza laterală: Aceasta implică deteriorarea cartilajului în compartimentul lateral (extern) al genunchiului. Este mai puțin frecventă decât forma medială și apare mai des la persoanele cu genunchi în valgus (picioare în formă de X). Pacienții experimentează durere pe partea exterioară a genunchiului. Imagistic, se evidențiază îngustarea spațiului articular lateral și posibile modificări osoase asociate.

Artroza retropatelară: Acest tip de gonartroză afectează articulația femuro-patelară, între rotulă și femur. Pacienții prezintă durere în partea anterioară a genunchiului, care se accentuează la urcatul sau coborâtul scărilor, la ridicarea din poziția șezândă sau la menținerea poziției șezânde prelungite. Diagnosticul se confirmă prin radiografii speciale ale articulației femuro-patelară sau prin rezonanță magnetică.

Pangonartroza: Reprezintă forma cea mai severă de gonartroză, în care toate compartimentele articulației genunchiului sunt afectate simultan. Pacienții cu pangonartroză prezintă durere difuză în întreaga articulație, limitare semnificativă a mobilității și, adesea, deformări vizibile ale genunchiului. Această formă necesită de obicei o abordare terapeutică mai agresivă, inclusiv intervenții chirurgicale în stadiile avansate.

Simptomele gonartrozei

Gonartroza se manifestă printr-o serie de simptome care pot varia în intensitate și evoluție de la un pacient la altul. Recunoașterea acestor semne este crucială pentru diagnosticul precoce și inițierea promptă a tratamentului.

Tiparele durerii: Durerea este simptomul principal al gonartrozei și poate varia de la o senzație ușoară de disconfort până la o durere severă, invalidantă. Inițial, durerea apare de obicei la activități care solicită articulația, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezândă. Pe măsură ce boala progresează, durerea poate deveni constantă, manifestându-se chiar și în repaus sau noaptea. Caracteristic pentru gonartroză este așa-numita „durere de pornire”, care apare la primii pași după o perioadă de inactivitate și se ameliorează după câteva minute de mișcare.

Rigiditatea articulară: Pacienții cu gonartroză experimentează adesea o senzație de rigiditate sau înțepenire a genunchiului, în special dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate. Această rigiditate matinală durează de obicei mai puțin de 30 de minute, spre deosebire de artrita reumatoidă, unde poate persista ore întregi. Rigiditatea se ameliorează de obicei cu mișcarea, dar poate reapărea după perioade de repaus. În stadiile avansate ale bolii, rigiditatea poate deveni mai pronunțată și de durată mai lungă, afectând semnificativ mobilitatea pacientului.

Mobilitate redusă: Pe măsură ce gonartroza progresează, pacienții pot experimenta o limitare crescândă a mobilității genunchiului. Acest lucru se manifestă prin dificultăți în efectuarea mișcărilor complete de flexie și extensie a genunchiului. Pacienții pot avea probleme în realizarea activităților cotidiene precum urcatul scărilor, intrarea sau ieșirea din mașină, sau chiar în timpul mersului. Reducerea mobilității este cauzată atât de durere și rigiditate, cât și de modificările structurale ale articulației, cum ar fi formarea de osteofite sau îngroșarea capsulei articulare. În timp, această limitare a mobilității poate duce la atrofia musculaturii din jurul genunchiului, exacerbând și mai mult simptomele și afectând stabilitatea articulară.

Tumefiere și inflamație: În gonartroza avansată, articulația genunchiului poate prezenta tumefiere și inflamație vizibile. Aceste simptome sunt cauzate de acumularea de lichid sinovial în exces și de îngroșarea capsulei articulare ca răspuns la deteriorarea cartilajului. Inflamația poate fi însoțită de senzație de căldură locală și roșeață a pielii din jurul genunchiului. Tumefierea poate limita și mai mult mișcarea articulației, accentuând durerea și disconfortul pacientului.

Crepitații (Sunete articulare): Crepitațiile sunt sunete sau senzații de frecare, pocnire sau trosnet care apar în timpul mișcării genunchiului afectat de gonartroză. Acestea sunt cauzate de frecarea suprafețelor osoase neregulate, rezultate din degradarea cartilajului articular. Crepitațiile pot fi auzite sau simțite de pacient și pot fi detectate de medic în timpul examinării clinice. Prezența acestor sunete articulare indică adesea un stadiu avansat al gonartrozei și poate fi însoțită de o senzație de disconfort sau durere.

Diagnosticul gonartrozei

Diagnosticul gonartrozei implică o evaluare complexă, combinând istoricul medical, examenul clinic și investigațiile imagistice. Acesta vizează confirmarea prezenței bolii, evaluarea severității și excluderea altor afecțiuni articulare.

Examinarea clinică: Evaluarea clinică a gonartrozei începe cu o anamneză detaliată, în care medicul culege informații despre simptomele pacientului, durata și evoluția acestora, precum și factorii care le agravează sau ameliorează. Examenul fizic include inspecția vizuală a genunchiului pentru a observa eventuale deformări, tumefieri sau modificări ale alinierii membrului inferior. Palparea articulației poate evidenția zone dureroase sau prezența crepitațiilor. Medicul evaluează și amplitudinea mișcărilor, stabilitatea articulară și forța musculară din jurul genunchiului.

Tehnici imagistice: Radiografia simplă rămâne investigația imagistică de bază în diagnosticul gonartrozei. Aceasta poate evidenția îngustarea spațiului articular, formarea de osteofite, scleroza osoasă subcondrală și, în stadii avansate, chiar deformări ale conturului osos. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) oferă informații detaliate despre țesuturile moi, inclusiv cartilajul articular, meniscuri și ligamente, fiind utilă în special în stadiile incipiente ale bolii sau pentru planificarea intervențiilor chirurgicale. Tomografia computerizată poate fi folosită pentru evaluarea detaliată a structurii osoase în cazurile complexe.

Sisteme de gradare a severității gonartrozei: Severitatea gonartrozei este evaluată utilizând diverse sisteme de gradare, cel mai cunoscut fiind scala Kellgren-Lawrence. Acesta clasifică gonartroza în 5 grade, de la 0 (normal) la 4 (severă), bazându-se pe modificările radiologice observate. Alte sisteme, cum ar fi scala WOMAC, evaluează severitatea simptomelor și impactul funcțional al bolii. Aceste sisteme de gradare ajută la standardizarea diagnosticului, monitorizarea progresiei bolii și ghidarea deciziilor terapeutice.

Opțiuni de tratament conservator

Tratamentul conservator al gonartrozei vizează ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea funcției articulare și încetinirea progresiei bolii. Acesta implică o abordare multidisciplinară, adaptată nevoilor individuale ale pacientului.

Tratament non-invaziv

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos joacă un rol crucial în managementul gonartrozei. Reducerea greutății corporale, în cazul pacienților supraponderali sau obezi, poate diminua semnificativ presiunea exercitată asupra articulației genunchiului, ameliorând durerea și îmbunătățind mobilitatea. Exercițiile fizice regulate, cu impact redus asupra articulației, cum ar fi înotul sau ciclismul, întăresc musculatura din jurul genunchiului și mențin flexibilitatea articulară. Evitarea activităților care suprasolicită genunchiul și adoptarea unei posturi corecte sunt, de asemenea, esențiale.

Medicație: Tratamentul medicamentos al gonartrozei vizează în principal controlul durerii și reducerea inflamației. Analgezicele simple, precum paracetamolul, sunt adesea prima linie de tratament pentru durerea ușoară spre moderată. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), atât cele administrate oral, cât și cele topice, pot oferi ameliorare semnificativă a durerii și inflamației. În cazurile mai severe, pot fi prescrise analgezice opioide slabe. Suplimentele nutritive, cum ar fi glucozamina și condroitina, sunt uneori recomandate, deși eficacitatea lor rămâne controversată.

Dispozitive de susținere: Utilizarea dispozitivelor de susținere poate îmbunătăți semnificativ confortul și funcționalitatea pacienților cu gonartroză. Ortezele de genunchi oferă stabilitate articulară și pot reduce durerea prin redistribuirea presiunii în articulație. Bastoanele sau cârjele ajută la descărcarea parțială a greutății de pe genunchiul afectat, fiind utile în special în timpul mersului pe distanțe lungi. Talonete sau încălțăminte specială pot fi recomandate pentru a corecta aliniamentul membrului inferior și a reduce stresul asupra articulației genunchiului.

Fizioterapie: Fizioterapia joacă un rol esențial în tratamentul conservator al gonartrozei. Programele personalizate de exerciții vizează întărirea musculaturii din jurul genunchiului, îmbunătățirea flexibilității și a echilibrului. Tehnicile de fizioterapie pot include exerciții de întindere, exerciții de rezistență și antrenament proprioceptiv. Terapiile manuale, cum ar fi mobilizările articulare și masajul, pot ajuta la reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității. Aplicarea de căldură sau frig, electroterapia și ultrasunetele sunt alte modalități terapeutice utilizate frecvent în managementul simptomelor gonartrozei.

Injecții

Injecții cu corticosteroizi: Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru ameliorarea pe termen scurt a durerii și inflamației în gonartroza. Aceste injecții conțin medicamente antiinflamatorii puternice care, atunci când sunt administrate direct în articulația afectată, pot reduce semnificativ inflamația și durerea. Efectul lor poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Cu toate acestea, utilizarea frecventă a injecțiilor cu corticosteroizi poate avea efecte adverse asupra cartilajului articular, motiv pentru care numărul de injecții este limitat, de obicei, la 3-4 pe an.

Injecții cu acid hialuronic: Această terapie implică injectarea de acid hialuronic în articulația genunchiului afectat de gonartroză. Acidul hialuronic este o substanță naturală prezentă în lichidul sinovial, care acționează ca un lubrifiant și amortizor în articulații. Injecțiile cu acid hialuronic pot îmbunătăți vâscozitatea lichidului sinovial, reducând astfel frecarea și durerea în articulație. Efectul terapeutic poate dura mai multe luni, oferind o ameliorare semnificativă a simptomelor și îmbunătățind mobilitatea articulară. Această procedură este adesea recomandată pacienților care nu au răspuns adecvat la alte tratamente conservatoare.

Terapia cu plasmă îmbogățită cu trombocite: Această metodă inovatoare utilizează propriul sânge al pacientului pentru a stimula procesele de vindecare și regenerare în articulația afectată de gonartroză. Sângele pacientului este centrifugat pentru a concentra trombocitele, care sunt apoi injectate în articulația genunchiului. Trombocitele eliberează factori de creștere care pot stimula repararea țesuturilor și reducerea inflamației. Această terapie poate oferi o ameliorare a durerii și o îmbunătățire a funcției articulare pe termen lung, fiind considerată o opțiune promițătoare în managementul gonartrozei, în special pentru pacienții care caută alternative la tratamentele convenționale.

Intervenții chirurgicale

Intervențiile chirurgicale pentru gonartroză sunt considerate atunci când tratamentele conservatoare nu mai oferă un control adecvat al simptomelor. Acestea variază de la proceduri minim invazive până la înlocuirea completă a articulației, fiind adaptate în funcție de severitatea afecțiunii și nevoile individuale ale pacientului.

Artroscopia: Această procedură minim invazivă implică introducerea unui artroscop (o cameră miniaturală) în articulația genunchiului prin incizii mici. Artroscopia permite vizualizarea directă a structurilor interne ale articulației și efectuarea de intervenții precum debridarea cartilajului deteriorat, îndepărtarea corpilor liberi intraarticulari sau repararea leziunilor meniscale. Deși nu poate vindeca gonartroza, artroscopia poate oferi o ameliorare temporară a simptomelor și poate întârzia necesitatea unor intervenții mai invazive la pacienții cu forme ușoare până la moderate de gonartroză.

Osteotomia: Această intervenție chirurgicală implică tăierea și remodelarea osului pentru a redistribui greutatea corporală de la zona afectată de artroză către zona mai sănătoasă a articulației. Osteotomia este adesea recomandată pacienților mai tineri cu gonartroză unicompartimentală și deformări ale axului membrului inferior. Procedura poate întârzia necesitatea unei protezări totale de genunchi cu mulți ani, permițând pacientului să mențină un nivel ridicat de activitate fizică. Recuperarea după osteotomie necesită o perioadă mai lungă comparativ cu alte intervenții, dar rezultatele pot fi de durată.

Artroplastia parțială de genunchi: Această procedură, cunoscută și sub numele de unicompartimentală, implică înlocuirea doar a porțiunii afectate a articulației genunchiului cu componente protetice. Este potrivită pentru pacienții cu gonartroză limitată la un singur compartiment al genunchiului, fie medial, lateral sau patelofemural. Artroplastia parțială prezintă avantajul unei intervenții mai puțin invazive, cu o recuperare mai rapidă și o conservare mai bună a funcției naturale a genunchiului comparativ cu protezarea totală. Această opțiune chirurgicală poate oferi o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire a mobilității la pacienții selectați corespunzător.

Artroplastia totală de genunchi: Această intervenție chirurgicală reprezintă tratamentul definitiv pentru gonartroza avansată, implicând înlocuirea completă a suprafețelor articulare deteriorate cu componente protetice. Procedura implică îndepărtarea cartilajului și osului afectat de la nivelul femurului, tibiei și, uneori, al patelei, și înlocuirea acestora cu implanturi metalice și de polietilenă. Artroplastia totală de genunchi oferă o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire substanțială a funcției articulare pentru majoritatea pacienților. Recuperarea postoperatorie și reabilitarea sunt esențiale pentru obținerea unor rezultate optime și pot dura câteva luni.

Reabilitare și recuperare

Reabilitarea și recuperarea joacă un rol crucial în restabilirea funcției articulare și îmbunătățirea calității vieții pacienților cu gonartroză, atât în urma tratamentelor conservatoare, cât și după intervențiile chirurgicale. Acest proces implică o abordare multidisciplinară, adaptată nevoilor individuale ale fiecărui pacient.

Îngrijirea postoperatorie: Perioada imediat următoare unei intervenții chirurgicale pentru gonartroză este critică pentru succesul pe termen lung al tratamentului. Îngrijirea postoperatorie începe în spital și continuă la domiciliu, implicând managementul durerii, prevenirea complicațiilor și inițierea mobilizării precoce. Pacienții sunt instruiți în utilizarea corectă a dispozitivelor de asistență, cum ar fi cârjele sau cadrele de mers, și în efectuarea exercițiilor simple pentru a preveni rigiditatea articulară. Monitorizarea atentă a plăgii chirurgicale și respectarea strictă a indicațiilor medicale sunt esențiale pentru o vindecare optimă și prevenirea infecțiilor.

Programe de fizioterapie: Fizioterapia este o componentă esențială a procesului de reabilitare după intervențiile pentru gonartroză. Programele sunt personalizate în funcție de tipul de intervenție și de nevoile specifice ale pacientului. Acestea includ exerciții pentru creșterea amplitudinii de mișcare, întărirea musculaturii din jurul genunchiului și îmbunătățirea echilibrului și coordonării. Tehnicile de terapie manuală, cum ar fi mobilizările articulare și masajul, pot fi utilizate pentru a reduce durerea și a îmbunătăți flexibilitatea. Pe măsură ce pacientul progresează, se introduc exerciții funcționale care simulează activitățile zilnice, pregătind pacientul pentru revenirea la un stil de viață activ.

Strategii de management pe termen lung: Gestionarea gonartrozei după tratament sau intervenție chirurgicală necesită o abordare pe termen lung pentru a menține rezultatele obținute și a preveni recidivele sau complicațiile. Aceste strategii includ menținerea unui stil de viață activ, cu exerciții regulate adaptate capacității individuale, controlul greutății corporale și utilizarea corectă a articulației în activitățile zilnice. Pacienții sunt încurajați să continue exercițiile de întărire musculară și să practice activități cu impact redus, cum ar fi înotul sau ciclismul. Monitorizarea periodică de către echipa medicală și ajustarea planului de tratament în funcție de evoluția pacientului sunt esențiale pentru managementul eficient pe termen lung al gonartrozei.

Strategii de prevenție

Prevenirea gonartrozei și încetinirea progresiei acesteia în stadiile incipiente sunt obiective importante în managementul sănătății articulare. Adoptarea unor strategii proactive poate reduce semnificativ riscul de dezvoltare a bolii sau poate întârzia apariția simptomelor la persoanele predispuse.

Menținerea unei greutăți sănătoase: Excesul ponderal reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru dezvoltarea și progresia gonartrozei. Fiecare kilogram în plus exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor portante, în special asupra genunchilor. Menținerea unei greutăți corporale optime sau reducerea acesteia în cazul persoanelor supraponderale poate diminua semnificativ stresul mecanic asupra cartilajului articular. Adoptarea unei diete echilibrate, bogată în nutrienți și săracă în alimente procesate, combinată cu activitate fizică regulată, este esențială pentru controlul greutății. Chiar și o pierdere moderată în greutate poate aduce beneficii semnificative pentru sănătatea articulară și poate reduce riscul de dezvoltare a gonartrozei sau poate ameliora simptomele la persoanele deja afectate.

Exerciții fizice cu impact redus: Practicarea regulată a exercițiilor fizice cu impact redus joacă un rol crucial în prevenirea și managementul gonartrozei. Activități precum înotul, ciclismul, mersul pe jos sau exercițiile în apă sunt ideale deoarece întăresc musculatura din jurul genunchiului fără a suprasolicita articulația. Aceste exerciții îmbunătățesc flexibilitatea, mențin mobilitatea articulară și stimulează producția de lichid sinovial, esențial pentru lubrifierea și nutriția cartilajului. În plus, activitatea fizică regulată ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și îmbunătățește circulația sanguină, contribuind astfel la sănătatea generală a articulațiilor.

Alinierea corectă a articulațiilor și postura: Menținerea unei alinieri corecte a articulațiilor și a unei posturi adecvate este esențială în prevenirea gonartrozei și în reducerea stresului asupra articulațiilor deja afectate. O postură corectă distribuie uniform greutatea corporală, reducând presiunea excesivă asupra genunchilor. Utilizarea încălțămintei adecvate, cu suport corespunzător pentru arcada plantară, și corectarea eventualelor dezechilibre biomecanice prin intermediul ortezelor sau tălpilor ortopedice pot îmbunătăți semnificativ alinierea membrelor inferioare. Exercițiile de întărire a musculaturii centrale și a celei din jurul șoldurilor și genunchilor contribuie la menținerea unei posturi corecte și la reducerea riscului de dezvoltare sau agravare a gonartrozei.

Prevenirea leziunilor: Evitarea traumatismelor și a leziunilor la nivelul genunchiului este crucială în prevenirea gonartrozei. Aceasta implică adoptarea unor măsuri de siguranță în activitățile zilnice și sportive, precum utilizarea echipamentului de protecție adecvat în timpul practicării sporturilor, evitarea mișcărilor bruște sau a suprasolicitării articulației și încălzirea corespunzătoare înainte de activitatea fizică. Tehnicile corecte de ridicare a greutăților și de efectuare a mișcărilor repetitive sunt, de asemenea, importante. În cazul persoanelor cu risc crescut, cum ar fi sportivii sau cei cu ocupații solicitante pentru genunchi, programele de antrenament specifice pentru întărirea musculaturii și îmbunătățirea stabilității articulare pot reduce semnificativ riscul de leziuni și, implicit, de dezvoltare a gonartrozei.