Picioare strambe de la genunchi in jos: cauze si tratament

În majoritatea cazurilor la copii, picioarele strâmbe se corectează natural până la vârsta de 3-4 ani. Totuși, persistența acestei condiții poate necesita intervenție medicală. Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate include monitorizare, utilizarea de orteze, fizioterapie sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung și pentru a asigura o dezvoltare normală a aparatului locomotor.

Tipuri de picioare strâmbe de la genunchi în jos

Picioarele strâmbe de la genunchi în jos pot lua diverse forme, fiecare cu caracteristici și cauze specifice. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat.

Picioare în formă de arc (Genu varum): Această condiție se caracterizează prin curbarea exterioară a gambelor, creând un spațiu vizibil între genunchi atunci când gleznele sunt apropiate. Picioarele în formă de arc sunt comune la bebelușii și copiii mici, fiind adesea o etapă normală în dezvoltarea lor. În majoritatea cazurilor, această condiție se corectează natural până la vârsta de 3-4 ani. Totuși, persistența sa după această vârstă poate indica prezența unor probleme de sănătate subiacente și necesită evaluare medicală.

Boala Blount (Tibia vara): Boala Blount este o afecțiune care afectează creșterea plăcii de creștere a tibiei, ducând la o curbură anormală a piciorului. Această condiție poate apărea la copii mici (forma infantilă) sau la adolescenți (forma adolescentină). Boala Blount se caracterizează printr-o curbură mai pronunțată și mai localizată decât în cazul picioarelor în formă de arc fiziologice. Factorii de risc includ obezitatea, începerea mersului la o vârstă fragedă și predispoziția genetică. Diagnosticarea precoce este esențială, deoarece boala Blount poate duce la probleme de mers și artroză prematură dacă nu este tratată.

Curbura asociată rahitismului: Rahitismul, o afecțiune cauzată de deficiența de vitamina D sau de probleme în metabolismul calciului și fosforului, poate duce la deformări ale oaselor, inclusiv la picioare strâmbe. În acest caz, curbura picioarelor este adesea însoțită de alte semne ale rahitismului, cum ar fi întârzierea creșterii, slăbiciunea musculară și deformări ale cutiei toracice. Curbura asociată rahitismului tinde să fie mai uniformă de-a lungul întregului picior și poate afecta ambele picioare în mod simetric. Tratamentul se concentrează pe corectarea deficienței nutriționale subiacente, ceea ce poate duce la îmbunătățirea semnificativă a curburii picioarelor, mai ales la copiii mici.

Cauzele picioarelor strâmbe

Picioarele strâmbe de la genunchi în jos pot avea origini diverse, variind de la procese fiziologice normale până la condiții medicale specifice. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat.

Cauze comune

Dezvoltarea fiziologică la sugari și copii mici: În primii ani de viață, este normal ca bebelușii și copiii mici să prezinte o ușoară curbură a picioarelor. Această curbură este adesea rezultatul poziției intrauterine și tinde să se corecteze natural pe măsură ce copilul crește și începe să meargă. Majoritatea copiilor prezintă o aliniere normală a picioarelor până la vârsta de 3-4 ani. Această etapă de dezvoltare nu necesită intervenție medicală, dar trebuie monitorizată pentru a se asigura că evoluează normal.

Deficiențe nutriționale: Lipsa unor nutrienți esențiali, în special a vitaminei D, calciului și fosforului, poate duce la slăbirea și deformarea oaselor, inclusiv la apariția picioarelor strâmbe. Rahitismul, cauzat de deficiența severă de vitamina D, este un exemplu clasic. În aceste cazuri, corectarea dezechilibrului nutrițional prin suplimentare și o dietă adecvată poate duce la îmbunătățirea semnificativă a alinierii picioarelor, mai ales la copiii mici.

Factori genetici: Anumite condiții genetice pot predispune la dezvoltarea picioarelor strâmbe. Aceste afecțiuni pot afecta formarea și creșterea oaselor sau pot influența metabolismul vitaminei D și al mineralelor. Sindromul Blount, de exemplu, are o componentă genetică puternică. În aceste cazuri, istoricul familial poate juca un rol important în diagnosticare, iar tratamentul poate necesita o abordare mai complexă, adaptată condițiilor genetice specifice.

Leziuni sau fracturi: Traumatismele suferite în zona picioarelor sau genunchilor, în special fracturile care implică plăcile de creștere, pot duce la o aliniere incorectă a oaselor pe măsură ce acestea se vindecă și cresc. Acest lucru poate rezulta în picioare strâmbe, mai ales dacă leziunea nu este tratată corespunzător sau dacă afectează creșterea normală a osului. Managementul adecvat al leziunilor și monitorizarea atentă a procesului de vindecare sunt esențiale pentru prevenirea deformărilor pe termen lung.

Boala Blount

Această afecțiune specifică afectează creșterea plăcii de creștere a tibiei, ducând la o curbură anormală a piciorului. Boala Blount poate apărea în două forme distincte:

Boala Blount infantilă: Această formă se dezvoltă la copiii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani. Se caracterizează printr-o curbură progresivă a tibiei, care poate deveni severă dacă nu este tratată. Factorii de risc includ începerea mersului la o vârstă fragedă, obezitatea și posibil factori genetici. Diagnosticarea precoce este crucială, deoarece tratamentul timpuriu, care poate include utilizarea de orteze sau intervenție chirurgicală, poate preveni deformările severe și complicațiile pe termen lung.

Boala Blount în adolescență: Această formă apare la copiii mai mari și adolescenți, de obicei între 8 și 15 ani. Tinde să fie mai severă și mai rezistentă la tratamentul non-chirurgical comparativ cu forma infantilă. Obezitatea este un factor de risc major pentru această formă a bolii. Tratamentul implică adesea intervenție chirurgicală pentru a corecta alinierea oaselor și pentru a restabili creșterea normală a plăcii de creștere afectate. Reabilitarea post-operatorie și managementul greutății sunt aspecte importante ale tratamentului pentru a preveni recidiva și pentru a asigura rezultate pe termen lung.

Simptome și semne

Picioarele strâmbe de la genunchi în jos se manifestă prin diverse simptome și semne care pot varia în funcție de severitatea și cauza subiacentă a condiției. Aceste manifestări pot afecta aspectul fizic, mersul și funcționalitatea generală a membrelor inferioare.

Aspectul vizual al curburii piciorului: Curbura anormală a picioarelor este cel mai evident semn al acestei condiții. În cazul picioarelor în formă de arc (genu varum), genunchii sunt îndepărtați unul de celălalt atunci când gleznele sunt apropiate, creând un spațiu vizibil între genunchi. Această curbură poate fi simetrică sau asimetrică, afectând unul sau ambele picioare. Severitatea curburii poate varia de la forme ușoare, abia perceptibile, până la deformări pronunțate care pot afecta semnificativ aspectul și funcționalitatea picioarelor.

Anomalii ale mersului: Persoanele cu picioare strâmbe pot prezenta modificări ale modului în care merg sau aleargă. Mersul poate deveni instabil sau neregulat, cu o tendință de a se balansa de la o parte la alta. În cazuri severe, poate apărea o șchiopătare vizibilă. Copiii cu această condiție pot avea dificultăți în a menține echilibrul atunci când învață să meargă sau pot începe să meargă mai târziu decât este tipic. La adulți, anomaliile de mers pot duce la oboseală crescută și disconfort în timpul activităților fizice prelungite.

Durere sau disconfort: Deși în stadiile inițiale sau în cazurile ușoare picioarele strâmbe pot fi asimptomatice, pe măsură ce condiția progresează sau persistă în timp, pot apărea dureri. Disconfortul este adesea localizat în zona genunchilor, a șoldurilor sau a gleznelor. Durerea poate fi intermitentă, apărând mai ales după perioade prelungite de activitate fizică sau la sfârșitul zilei. În cazuri mai severe, durerea poate deveni cronică și poate limita semnificativ mobilitatea și calitatea vieții persoanei afectate.

Instabilitatea genunchiului: Alinierea incorectă a picioarelor poate duce la instabilitate la nivelul articulației genunchiului. Pacienții pot raporta senzația că genunchiul cedează sau se blochează în timpul mersului sau a altor activități. Această instabilitate poate crește riscul de căderi și poate afecta încrederea persoanei în propria mobilitate. În timp, instabilitatea cronică a genunchiului poate duce la uzura prematură a cartilajului articular și poate predispune la dezvoltarea artrozei.

Impactul asupra activităților zilnice: Picioarele strâmbe pot afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a desfășura activități cotidiene. Copiii pot întâmpina dificultăți în participarea la jocuri sau sporturi, ceea ce poate avea un impact asupra dezvoltării lor sociale și fizice. Adulții pot experimenta limitări în activitățile profesionale sau recreative care necesită perioade prelungite de stat în picioare sau mers. În cazuri severe, condiția poate duce la izolare socială și poate afecta stima de sine, mai ales dacă aspectul estetic al picioarelor devine o sursă de disconfort psihologic.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă a picioarelor strâmbe de la genunchi în jos implică o evaluare complexă, care combină examinarea fizică, anamneza detaliată și investigații imagistice. Acest proces este esențial pentru determinarea cauzei subiacente și pentru planificarea unui tratament adecvat.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică începe cu o inspecție vizuală atentă a posturii și alinierii membrelor inferioare. Medicul observă poziția picioarelor atunci când pacientul stă în picioare, cu gleznele apropiate. Se măsoară distanța dintre genunchi și se evaluează gradul de curbură. Examinarea include și observarea modului de mers al pacientului, pentru a identifica eventuale anomalii. Medicul va palpa articulațiile genunchilor, șoldurilor și gleznelor pentru a detecta durere, inflamație sau instabilitate. De asemenea, se evaluează amplitudinea mișcărilor articulare și forța musculară a membrelor inferioare.

Evaluarea istoricului medical: Anamneza joacă un rol crucial în diagnosticarea picioarelor strâmbe. Medicul va întreba despre debutul și evoluția simptomelor, istoricul familial de afecțiuni similare și eventuale traume sau leziuni anterioare. Se vor explora factori precum vârsta la care copilul a început să meargă, prezența durerii sau a disconfortului și impactul condiției asupra activităților zilnice. Informațiile despre dieta pacientului și expunerea la soare pot fi relevante pentru a evalua riscul de deficiență de vitamina D. De asemenea, se vor lua în considerare orice afecțiuni medicale preexistente care ar putea contribui la dezvoltarea picioarelor strâmbe.

Studii imagistice: Investigațiile imagistice sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității deformării. Radiografiile sunt cele mai comune și accesibile metode, oferind imagini clare ale structurii osoase și permițând măsurarea precisă a unghiurilor de aliniere a picioarelor. Se efectuează de obicei radiografii în poziție ortostatică, care includ întregul membru inferior, de la șold până la gleznă. În cazuri mai complexe sau atunci când se suspectează afectarea țesuturilor moi, se pot recomanda investigații suplimentare precum tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică. Aceste tehnici avansate oferă informații detaliate despre structurile articulare, ligamente și cartilaje.

Diagnosticul diferențial: Procesul de diagnostic diferențial este crucial pentru a distinge între diferitele cauze ale picioarelor strâmbe și pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare. Medicul va lua în considerare o gamă largă de posibilități, inclusiv variații fiziologice normale la copii, boli metabolice precum rahitismul, afecțiuni genetice și probleme de dezvoltare precum boala Blount. De asemenea, se vor evalua potențiale cauze secundare, cum ar fi traumatismele sau infecțiile care pot afecta creșterea osoasă. În unele cazuri, pot fi necesare teste de laborator suplimentare pentru a evalua nivelurile de vitamina D, calciu și fosfat, în special când se suspectează o cauză metabolică.

Opțiuni de tratament

Tratamentul picioarelor strâmbe de la genunchi în jos variază în funcție de cauza subiacentă, severitatea deformării și vârsta pacientului. Abordarea terapeutică poate include metode conservative și, în cazuri mai severe, intervenții chirurgicale.

Opțiuni non-chirurgicale

Observație și monitorizare: Pentru copiii mici cu forme ușoare de picioare strâmbe, observația atentă este adesea prima linie de abordare. Această metodă implică urmărirea regulată a dezvoltării copilului de către un medic ortoped pediatru. Părinții sunt instruiți să observe orice schimbări în alinierea picioarelor sau în modul de mers al copilului. Monitorizarea include examinări fizice periodice și, dacă este necesar, radiografii de control pentru a evalua progresul creșterii și dezvoltării osoase. Această abordare se bazează pe faptul că multe cazuri de picioare strâmbe la copiii mici se corectează spontan odată cu creșterea și dezvoltarea normală. Observația și monitorizarea permit medicului să intervină prompt dacă condiția nu se ameliorează sau dacă apar complicații.

Utilizarea ortezelor: Ortezele reprezintă o metodă non-invazivă eficientă în tratamentul picioarelor strâmbe, în special la copiii mici. Acestea sunt dispozitive medicale personalizate care se aplică pe picioare pentru a ghida creșterea osoasă și a corecta alinierea. Ortezele pot fi purtate ziua sau noaptea, în funcție de severitatea condiției și de recomandările medicului. Eficacitatea acestei metode depinde de aplicarea consecventă și de ajustarea regulată a ortezelor pe măsură ce copilul crește. Deși pot fi incomode inițial, majoritatea copiilor se adaptează rapid la purtarea ortezelor, iar rezultatele pot fi semnificative în prevenirea progresiei deformării și în îmbunătățirea alinierii picioarelor.

Fizioterapia: Fizioterapia joacă un rol crucial în managementul picioarelor strâmbe, oferind o abordare non-invazivă pentru îmbunătățirea alinierii și funcționalității membrelor inferioare. Programele de fizioterapie sunt personalizate în funcție de severitatea condiției și de vârsta pacientului. Acestea pot include exerciții de întindere pentru a îmbunătăți flexibilitatea mușchilor și ligamentelor, exerciții de întărire pentru a echilibra grupele musculare și tehnici de reeducare a mersului. Fizioterapia este deosebit de importantă în cazurile post-operatorii, ajutând la recuperarea mobilității și la prevenirea complicațiilor. Sesiunile regulate de fizioterapie, combinate cu exerciții efectuate acasă, pot îmbunătăți semnificativ rezultatele tratamentului și calitatea vieții pacientului.

Suplimentarea nutrițională: În anumite cazuri de picioare strâmbe, în special cele asociate cu deficiențe nutriționale, suplimentarea poate juca un rol important în tratament. Vitamina D și calciul sunt esențiale pentru dezvoltarea și menținerea sănătății osoase. În cazurile de rahitism, care poate cauza deformări ale picioarelor, suplimentarea cu vitamina D și calciu este crucială pentru corectarea deficienței și îmbunătățirea structurii osoase. Medicul poate recomanda și alte suplimente, cum ar fi magneziul sau fosforul, în funcție de nevoile specifice ale pacientului. Este important ca suplimentarea să fie efectuată sub stricta supraveghere medicală, cu monitorizarea regulată a nivelurilor serice pentru a evita supradozarea.

Intervenții chirurgicale

Chirurgia de ghidare a creșterii: Această tehnică chirurgicală minim invazivă este utilizată în special la copiii în creștere cu picioare strâmbe moderate. Procedura implică inserarea unor mici plăci metalice sau agrafe pe partea sănătoasă a plăcii de creștere a osului afectat. Aceste dispozitive acționează ca o frână temporară pentru creșterea osului pe partea sănătoasă, permițând părții afectate să se dezvolte și să se alinieze. Avantajul major al acestei tehnici este că nu implică tăierea osului, ci doar ghidarea creșterii naturale. Dispozitivele sunt îndepărtate ulterior printr-o procedură minoră, odată ce alinierea dorită este obținută.

Osteotomia: Osteotomia este o procedură chirurgicală mai complexă, utilizată în cazurile severe de picioare strâmbe sau la pacienții care au depășit vârsta de creștere. Această tehnică implică tăierea și remodelarea osului pentru a corecta alinierea. În funcție de localizarea și severitatea deformării, osteotomia poate fi efectuată la nivelul tibiei, femurului sau ambelor. După tăierea osului, acesta este repoziționat în alinierea corectă și fixat cu plăci și șuruburi. Recuperarea post-operatorie implică adesea o perioadă de imobilizare, urmată de fizioterapie intensivă pentru a restabili mobilitatea și funcția normală a piciorului.

Fixarea externă: Fixarea externă este o tehnică chirurgicală avansată, utilizată în cazurile complexe de picioare strâmbe, în special când este necesară o corecție graduală sau când există o discrepanță semnificativă de lungime a membrelor. Această metodă implică atașarea unui dispozitiv extern la os prin intermediul unor tije sau fire care traversează pielea. Dispozitivul permite ajustarea graduală a poziției osului în timpul perioadei post-operatorii. Avantajul major al acestei tehnici este capacitatea de a efectua corecții precise și de a aborda simultan multiple aspecte ale deformării. Fixatoarele externe pot fi ajustate pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, permițând o corecție treptată și mai puțin traumatizantă pentru țesuturile moi înconjurătoare.

Complicații ale picioarelor strâmbe netratate

Picioarele strâmbe netratate pot duce la o serie de complicații pe termen lung, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Aceste complicații pot varia de la probleme biomecanice și degenerative până la impacturi psihologice și sociale profunde.

Degenerarea progresivă a genunchiului: Alinierea incorectă a picioarelor cauzată de picioarele strâmbe netratate poate duce la o uzură neuniformă a articulației genunchiului. Această distribuție inegală a presiunii asupra suprafețelor articulare accelerează degenerarea cartilajului, în special pe partea internă sau externă a genunchiului, în funcție de tipul de deformare. Cu timpul, această uzură poate evolua în osteoartrită severă, caracterizată prin durere cronică, rigiditate și limitarea mișcării. Degenerarea progresivă poate necesita intervenții chirurgicale complexe în viitor, inclusiv artroplastia totală de genunchi, la o vârstă mult mai tânără decât ar fi normal.

Dezvoltarea artrozei: Artroză, cunoscută și sub numele de osteoartrită, este o consecință frecventă și severă a picioarelor strâmbe netratate. Această afecțiune degenerativă afectează nu doar genunchii, ci și șoldurile și gleznele, datorită distribuției anormale a greutății corporale. Artroză se caracterizează prin degradarea cartilajului articular, formarea de excrescențe osoase (osteofite) și inflamația țesuturilor înconjurătoare. Simptomele includ durere cronică, rigiditate, scăderea amplitudinii de mișcare și, în cazuri severe, deformarea vizibilă a articulațiilor. Dezvoltarea precoce a artrozei poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, limitând mobilitatea și capacitatea de a desfășura activități cotidiene.

Anomalii ale mersului: Picioarele strâmbe netratate duc inevitabil la modificări ale biomecanicii mersului. Pacienții pot dezvolta un mers compensator pentru a minimiza disconfortul și pentru a menține echilibrul, ceea ce poate duce la o serie de probleme secundare. Aceste anomalii ale mersului pot include șchiopătatul, rotația excesivă a șoldului sau a piciorului, sau un mers instabil. Pe termen lung, aceste modificări ale mersului pot cauza suprasolicitarea altor articulații și grupe musculare, ducând la dureri cronice în zona lombară, șolduri sau glezne. De asemenea, mersul anormal poate crește riscul de căderi, în special la persoanele în vârstă, și poate afecta semnificativ echilibrul și coordonarea.

Limitări funcționale: Picioarele strâmbe netratate pot duce la limitări semnificative în capacitatea unei persoane de a desfășura activități zilnice și de a participa la activități fizice. Aceste limitări pot include dificultăți în a sta în picioare pentru perioade lungi, probleme în urcarea și coborârea scărilor, sau incapacitatea de a participa la activități sportive. În cazuri severe, mobilitatea poate fi atât de afectată încât persoana poate necesita dispozitive de asistență precum bastoane sau scaune cu rotile. Limitările funcționale pot avea un impact major asupra vieții profesionale și personale, reducând independența și calitatea generală a vieții. De asemenea, pot duce la probleme de sănătate secundare, cum ar fi obezitatea sau afecțiuni cardiovasculare, din cauza reducerii nivelului de activitate fizică.

Impactul psihologic: Efectele psihologice ale picioarelor strâmbe netratate nu trebuie subestimate. Aspectul vizibil diferit al picioarelor poate duce la probleme de imagine corporală și la scăderea stimei de sine, în special la copii și adolescenți. Persoanele afectate pot experimenta anxietate socială, depresie sau izolare din cauza aspectului lor fizic sau a limitărilor funcționale. Durerea cronică și disconfortul asociate cu această condiție pot avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra stării mentale, ducând la iritabilitate, probleme de somn și o calitate de viață redusă. În plus, limitările în activitățile fizice și sociale pot afecta dezvoltarea emoțională și socială, în special la copii. Este important ca tratamentul picioarelor strâmbe să includă și suport psihologic pentru a aborda aceste aspecte și pentru a ajuta pacienții să se adapteze și să-și mențină o perspectivă pozitivă asupra vieții.

Prevenție și management pe termen lung

Prevenția și managementul pe termen lung al picioarelor strâmbe implică o abordare multidimensională, concentrată pe menținerea sănătății osoase și articulare. Strategiile includ detectarea timpurie, intervenția promptă, menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unui stil de viață activ, susținut de o nutriție adecvată și monitorizare medicală regulată.

Detectarea timpurie și intervenția: Identificarea precoce a picioarelor strâmbe este crucială pentru un tratament eficient și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Părinții și îngrijitorii trebuie să fie atenți la semnele de aliniere anormală a picioarelor la copii, în special în primii ani de viață. Consultațiile pediatrice regulate oferă oportunități pentru screening și evaluare. În cazul în care se observă anomalii, referirea promptă către un specialist ortoped pediatru este esențială. Intervenția timpurie, fie prin metode conservative precum ortezele, fie prin tratamente mai avansate în cazuri severe, poate preveni progresiunea deformării și poate îmbunătăți semnificativ rezultatele pe termen lung.

Menținerea unei greutăți sănătoase: Excesul de greutate exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor și oaselor, exacerbând problemele asociate cu picioarele strâmbe. Menținerea unei greutăți corporale optime este esențială pentru reducerea stresului asupra articulațiilor și pentru prevenirea complicațiilor. Pentru copiii cu picioare strâmbe, controlul greutății poate ajuta la prevenirea agravării deformării și poate îmbunătăți eficacitatea tratamentelor ortopedice. La adulți, menținerea unei greutăți sănătoase poate încetini progresia artrozei și poate reduce durerea articulară. Adoptarea unei diete echilibrate și a unui stil de viață activ sunt componente cheie în gestionarea greutății și în îmbunătățirea sănătății generale a sistemului musculo-scheletic.

Controale regulate la specialiști: Monitorizarea continuă de către specialiști ortopezi este esențială în managementul pe termen lung al picioarelor strâmbe. Frecvența consultațiilor depinde de severitatea condiției, vârsta pacientului și tipul de tratament urmat. În cazul copiilor, controalele regulate permit ajustarea tratamentului pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă. Pentru adulți, vizitele periodice la specialist ajută la monitorizarea progresiei oricăror modificări degenerative și la ajustarea planului de tratament. Aceste consultații pot include evaluări fizice, imagistică și, dacă este necesar, recomandări pentru terapii suplimentare sau modificări ale stilului de viață pentru a optimiza funcția și confortul picioarelor.

Nutriție adecvată și aport de vitamina D: O nutriție echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, este fundamentală pentru sănătatea osoasă și prevenirea agravării picioarelor strâmbe. Vitamina D joacă un rol crucial în absorbția calciului și în menținerea densității osoase. Sursele alimentare de vitamina D includ peștele gras, gălbenușul de ou și produsele lactate fortificate. Expunerea moderată la soare este, de asemenea, importantă pentru sinteza naturală a vitaminei D. În cazurile de deficiență, suplimentarea poate fi recomandată de către medic. O dietă bogată în calciu, care include produse lactate, legume cu frunze verzi și alimente fortificate, susține structura osoasă. Proteinele adecvate sunt esențiale pentru menținerea masei musculare, care la rândul său sprijină alinierea corectă a picioarelor.

Exerciții și activitate fizică: Activitatea fizică regulată joacă un rol crucial în managementul picioarelor strâmbe și în menținerea sănătății generale a sistemului musculo-scheletic. Exercițiile trebuie adaptate în funcție de severitatea condiției și de recomandările medicului. Activitățile cu impact redus, precum înotul sau ciclismul, pot fi benefice deoarece întăresc mușchii fără a pune presiune excesivă pe articulații. Exercițiile de întărire musculară, în special cele care vizează mușchii coapsei și gambei, pot îmbunătăți stabilitatea articulară și alinierea picioarelor. Stretching-ul regulat ajută la menținerea flexibilității și poate reduce riscul de contracturi musculare. Pentru persoanele cu picioare strâmbe, este important să se evite activitățile cu impact puternic care ar putea exacerba problemele existente. Un program de exerciții personalizat, elaborat sub îndrumarea unui fizioterapeut, poate oferi beneficii maxime, îmbunătățind forța, flexibilitatea și funcționalitatea generală a picioarelor.