Platfus (picior plat): tipuri, cauze, simptome si optiuni de tratament

Platfusul poate fi flexibil, rigid sau dobândit la adult, fiecare tip necesitând o abordare specifică. Cauzele includ factori genetici, leziuni, modificări legate de vârstă și anumite afecțiuni medicale. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.

Tipurile de platfus

Platfusul se manifestă în diferite forme, fiecare cu caracteristici și implicații distincte pentru sănătatea și funcționalitatea piciorului. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru diagnosticarea corectă și alegerea celui mai potrivit plan de tratament.

Platfusul flexibil: Această formă reprezintă cel mai comun tip de platfus. Arcada piciorului este vizibilă atunci când piciorul nu suportă greutate, dar dispare în momentul în care persoana stă în picioare. Platfusul flexibil apare de obicei în copilărie sau adolescență și afectează ambele picioare. Pe măsură ce persoana îmbătrânește, tendoanele și ligamentele din arcadele picioarelor se pot întinde, slăbi sau inflama, agravând condiția. Deși adesea asimptomatic, unele persoane pot experimenta dureri sau disconfort, în special după activități prelungite.

Platfusul rigid: În cazul platfusului rigid, arcada piciorului este absentă indiferent dacă persoana stă în picioare sau nu. Această condiție se dezvoltă de obicei în timpul adolescenței și se agravează odată cu vârsta. Platfusul rigid poate afecta unul sau ambele picioare și este adesea însoțit de durere și dificultăți în mișcarea piciorului. Flexibilitatea redusă a piciorului poate limita capacitatea de a efectua anumite mișcări, cum ar fi ridicarea pe vârfuri sau mișcarea laterală a piciorului. Această formă de platfus necesită adesea o atenție medicală mai intensă decât forma flexibilă.

Platfusul dobândit la adulți: Această formă de platfus apare atunci când arcada piciorului se prăbușește neașteptat la o persoană adultă care anterior avea o arcadă normală. Cauza principală este de obicei inflamația sau ruptura tendonului tibial posterior, care susține arcada piciorului. Platfusul dobândit la adult poate afecta un singur picior sau ambele picioare și este adesea însoțit de durere și modificări în modul de mers. Piciorul afectat tinde să se rotească spre exterior, ceea ce poate cauza disconfort și probleme de echilibru. Această condiție necesită de obicei intervenție medicală promptă pentru a preveni agravarea și complicațiile pe termen lung.

Cauzele și factorii de risc

Platfusul poate fi rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, de mediu și legate de stilul de viață. Înțelegerea acestor cauze și factori de risc este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

Cauze comune

Cauze congenitale: Unele persoane se nasc cu predispoziție genetică pentru platfus. În aceste cazuri, arcadele picioarelor nu se dezvoltă complet în timpul copilăriei, rezultând în platfus persistent. Anumite sindroame genetice, cum ar fi sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sunt asociate cu o incidență crescută a platfusului. De asemenea, anomaliile structurale congenitale ale oaselor piciorului pot contribui la dezvoltarea acestei condiții.

Leziuni sau traume: Fracturile, entorsele sau alte tipuri de traumatisme la nivelul piciorului sau gleznei pot duce la dezvoltarea platfusului. Leziunile tendonului tibial posterior, care susține arcada piciorului, sunt deosebit de relevante în acest context. Traumatismele repetitive, cum ar fi cele asociate cu anumite activități sportive sau profesionale, pot slăbi structurile de susținere ale piciorului în timp, contribuind la apariția platfusului.

Modificări legate de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele și ligamentele care susțin arcada piciorului pot slăbi sau se pot deteriora. Acest proces natural de îmbătrânire poate duce la scăderea treptată a arcadei piciorului, rezultând în platfus. Modificările degenerative ale articulațiilor piciorului, cum ar fi artrita, pot exacerba această tendință, afectând alinierea și funcția normală a piciorului.

Obezitatea: Excesul de greutate corporală exercită o presiune suplimentară asupra structurilor de susținere ale piciorului. Această solicitare crescută poate duce la slăbirea și eventual colapsul arcadei piciorului. Obezitatea nu numai că crește riscul de dezvoltare a platfusului, dar poate agrava și simptomele asociate, cum ar fi durerea și disconfortul la mers sau în timpul activităților fizice.

Sarcina: În timpul sarcinii, corpul produce hormoni care relaxează ligamentele, inclusiv cele din picioare. Această relaxare, combinată cu creșterea în greutate asociată sarcinii, poate duce la aplatizarea arcadelor picioarelor. Deși în multe cazuri această modificare este temporară, unele femei pot experimenta o scădere permanentă a arcadelor picioarelor după sarcină, în special după sarcini multiple sau în cazul predispoziției genetice.

Afecțiuni medicale

Diabetul zaharat: Diabetul poate afecta semnificativ structura și funcția picioarelor, crescând riscul de dezvoltare a platfusului. Neuropatia diabetică, o complicație frecventă a diabetului de lungă durată, poate duce la pierderea sensibilității în picioare. Această lipsă de senzație poate determina persoanele să nu observe presiunea excesivă sau leziunile minore, care în timp pot afecta structura piciorului. De asemenea, diabetul poate afecta circulația sanguină la nivelul extremităților, reducând capacitatea țesuturilor de a se regenera și de a menține integritatea structurală. În plus, modificările metabolice asociate diabetului pot afecta calitatea și elasticitatea țesuturilor conjunctive, inclusiv a tendoanelor și ligamentelor care susțin arcada piciorului. Gestionarea atentă a diabetului și îngrijirea regulată a picioarelor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor, inclusiv a platfusului.

Artrita reumatoidă: Această boală autoimună poate afecta articulațiile piciorului, ducând la inflamație, durere și, în timp, la modificări structurale care pot contribui la dezvoltarea platfusului. Artrita reumatoidă poate slăbi ligamentele și tendoanele care susțin arcada piciorului, determinând colapsul acesteia. De asemenea, inflamația cronică poate duce la eroziunea cartilajului și a oaselor, modificând forma și alinierea piciorului. Tratamentul precoce și adecvat al artritei reumatoide este esențial pentru a preveni sau a limita aceste complicații la nivelul picioarelor.

Simptomele platfusului

Platfusul poate manifesta o gamă variată de simptome, de la disconfort ușor până la durere semnificativă și limitări funcționale. Severitatea și tipul simptomelor pot varia în funcție de gradul de aplatizare a arcadei și de cauzele subiacente ale afecțiunii.

Durere în picioare, glezne și partea inferioară a picioarelor: Persoanele cu platfus pot experimenta dureri persistente sau intermitente în diferite zone ale piciorului și gleznei. Aceste dureri sunt adesea localizate în zona arcului piciorului, în călcâi sau în partea interioară a gleznei. Intensitatea durerii poate varia de la un disconfort ușor până la o senzație acută care limitează mobilitatea. Durerea se poate extinde și în partea inferioară a picioarelor, afectând mușchii gambei și chiar genunchii. Aceste simptome sunt cauzate de suprasolicitarea structurilor de susținere ale piciorului și de modificarea biomecanicii normale a mersului.

Dificultăți la mers sau în ortostatism: Platfusul poate afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a merge sau de a sta în picioare pentru perioade prelungite. Persoanele afectate pot observa o oboseală rapidă a picioarelor în timpul activităților care implică statul în picioare sau mersul pe distanțe lungi. Unii pot dezvolta un mers caracteristic, încercând să-și distribuie greutatea pentru a minimiza disconfortul. Acest lucru poate duce la o postură inadecvată și la o eficiență redusă a mișcării, ceea ce poate exacerba oboseala și disconfortul. În cazuri severe, dificultățile de mers pot limita semnificativ activitățile zilnice și calitatea vieții.

Înclinarea gleznelor spre interior: Una dintre manifestările vizibile ale platfusului este tendința gleznelor de a se înclina spre interior, o condiție cunoscută sub numele de pronație excesivă. Această înclinare poate fi observată atunci când persoana stă în picioare sau merge. Pronația excesivă apare ca un mecanism de compensare pentru lipsa arcadei normale a piciorului și poate duce la o distribuție inegală a greutății corporale. Acest lucru poate cauza stres suplimentar asupra structurilor interne ale piciorului și gleznei, contribuind la apariția durerii și a disconfortului. În timp, înclinarea persistentă a gleznelor poate duce la modificări ale alinierii întregului membru inferior.

Oboseală în picioare și gambe: Persoanele cu platfus pot experimenta o senzație de oboseală sau greutate în picioare și gambe, care se accentuează pe parcursul zilei sau după perioade prelungite de activitate. Această oboseală este cauzată de efortul suplimentar pe care mușchii și ligamentele trebuie să îl depună pentru a compensa lipsa arcadei naturale a piciorului. Mușchii intrinseci ai piciorului și cei ai gambei lucrează în exces pentru a menține stabilitatea și echilibrul, ceea ce duce la o oboseală prematură. Senzația de greutate în picioare poate fi însoțită de o senzație de tensiune sau de crampe musculare, în special în zona tălpii și a gambei.

Modificări ale formei piciorului: Platfusul poate duce la modificări vizibile ale formei și structurii piciorului. Cel mai evident semn este aplatizarea arcadei longitudinale mediale, care face ca întreaga talpă să intre în contact cu solul atunci când persoana stă în picioare. În cazuri severe, se poate observa o rotație externă a piciorului, cunoscută sub numele de abducție a antepiciorului. Aceste modificări pot afecta distribuția greutății pe talpă, ducând la formarea de calozități sau bătături în zonele supuse presiunii excesive. De asemenea, pot apărea modificări în alinierea degetelor, cum ar fi degetul mare în valg (hallux valgus) sau degetele în ciocan, ca rezultat al dezechilibrului muscular și al modificărilor biomecanice asociate cu platfusul.

Diagnosticul

Diagnosticarea corectă a platfusului este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient. Procesul de diagnostic implică o evaluare complexă a structurii și funcției piciorului, precum și a impactului acestei condiții asupra mersului și a calității vieții pacientului.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică a platfusului începe cu o examinare fizică detaliată a picioarelor. Medicul va observa forma și alinierea picioarelor atât în poziție statică, cât și în timpul mersului. Se va evalua flexibilitatea arcadei, verificând dacă aceasta se formează atunci când pacientul stă pe vârfuri sau când piciorul este suspendat. Examinarea include palparea zonelor dureroase, evaluarea mobilității articulare și testarea forței musculare. De asemenea, se va analiza uzura încălțămintei, care poate oferi indicii despre distribuția anormală a greutății. Această examinare detaliată permite medicului să determine tipul și severitatea platfusului, precum și să identifice eventuale complicații asociate.

Analiza amprentei plantare: Această metodă implică obținerea unei imagini a amprentei piciorului pentru a evalua gradul de contact al tălpii cu solul. Tehnicile pot varia de la simpla imprimare a tălpii umede pe hârtie până la utilizarea unor dispozitive electronice sofisticate de scanare a presiunii plantare. Analiza amprentei oferă informații valoroase despre distribuția greutății pe talpă și despre gradul de aplatizare a arcadei. Un picior normal va avea o zonă distinctă de non-contact în partea mediană a amprentei, în timp ce un picior plat va avea o amprentă aproape completă. Această analiză ajută la cuantificarea severității platfusului și poate fi utilă în monitorizarea progresului tratamentului în timp.

Teste imagistice: Investigațiile imagistice joacă un rol crucial în diagnosticul și evaluarea platfusului, oferind informații detaliate despre structura osoasă și țesuturile moi ale piciorului. Radiografiile sunt adesea prima linie de investigație, permițând vizualizarea alinierii oaselor și identificarea eventualelor modificări artrozice sau deformări. Tomografia computerizată (CT) poate oferi imagini tridimensionale detaliate ale structurilor osoase, fiind utilă în special în cazurile complexe sau atunci când se suspectează coaliția oaselor tarsiene. Rezonanța magnetică (RMN) este valoroasă pentru evaluarea țesuturilor moi, inclusiv a tendoanelor și ligamentelor, putând evidenția leziuni sau inflamații care contribuie la platfus. În unele cazuri, se pot utiliza tehnici de imagistică funcțională, cum ar fi analiza computerizată a mersului, pentru a evalua biomecanica piciorului în timpul mișcării.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a platfusului variază în funcție de severitatea simptomelor, cauza subiacentă și impactul asupra calității vieții pacientului. Tratamentul vizează ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției piciorului și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Tratamente non-chirurgicale

Dispozitive ortopedice: Ortezele reprezintă o componentă esențială în tratamentul conservator al platfusului. Acestea sunt dispozitive personalizate sau prefabricate care se introduc în încălțăminte pentru a oferi suport arcadei piciorului. Ortezele funcționează prin redistribuirea presiunii pe talpă, reducerea pronației excesive și îmbunătățirea alinierii piciorului. Ele pot fi realizate din diverse materiale, de la plastic rigid la spume flexibile, în funcție de nevoile specifice ale pacientului. Ortezele personalizate sunt create pe baza unei mulaje a piciorului pacientului și pot fi ajustate pentru a aborda probleme specifice de biomecanică. Utilizarea regulată a ortezelor poate reduce semnificativ durerea, îmbunătăți stabilitatea în timpul mersului și preveni agravarea deformării piciorului. Este important ca ortezele să fie adaptate periodic, pe măsură ce piciorul răspunde la tratament sau dacă apar modificări în simptomatologie.

Încălțăminte de susținere: Alegerea încălțămintei potrivite este crucială în managementul platfusului. Pantofii ideali trebuie să ofere suport adecvat arcadei, să aibă o talpă fermă dar flexibilă și un călcâi stabil. Se recomandă încălțăminte cu un spațiu suficient pentru degetele piciorului și cu o formă care să urmeze conturul natural al piciorului. Pantofii cu suport pentru arcadă încorporat sau care permit inserarea ortezelor personalizate sunt deosebit de benefici. Pentru activități sportive, se recomandă încălțăminte specifică, proiectată să ofere amortizare și stabilitate suplimentară. Purtarea constantă a încălțămintei adecvate poate reduce semnificativ simptomele și preveni agravarea platfusului.

Fizioterapie și exerciții: Programele de fizioterapie joacă un rol esențial în tratamentul platfusului, vizând întărirea mușchilor piciorului și îmbunătățirea flexibilității. Exercițiile specifice includ ridicarea pe vârfuri, strângerea prosopului cu degetele picioarelor și rularea unei mingi sub talpă. Aceste activități ajută la tonifierea mușchilor intrinseci ai piciorului, îmbunătățind suportul natural al arcadei. Tehnicile de stretching pentru tendonul lui Ahile și fascia plantară sunt, de asemenea, importante pentru a menține flexibilitatea piciorului. Fizioterapeuții pot oferi și tehnici de masaj și mobilizare pentru a reduce tensiunea musculară și a îmbunătăți alinierea piciorului.

Managementul durerii: Abordarea durerii asociate platfusului implică o combinație de metode farmacologice și nefarmacologice. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot fi prescrise pentru a reduce inflamația și durerea acută. Aplicarea locală de gheață poate ajuta la diminuarea inflamației, în special după activități solicitante. Terapia cu ultrasunete și electrostimularea nervoasă transcutanată sunt tehnici fizioterapeutice care pot oferi ameliorare suplimentară. În cazuri severe, injecțiile cu corticosteroizi pot fi considerate pentru a reduce inflamația în zonele specifice ale piciorului. Este esențial ca managementul durerii să fie integrat într-un plan de tratament comprehensiv, care să abordeze cauza de bază a platfusului.

Intervenții chirurgicale

Transferul de tendon: Această procedură implică relocarea unui tendon din altă parte a piciorului pentru a îmbunătăți suportul arcadei. De obicei, se utilizează tendonul flexor lung al degetelor sau o parte a tendonului tibial posterior. Transferul de tendon este eficient în cazurile de platfus flexibil sever, unde structurile de susținere ale arcadei sunt slăbite semnificativ. Procedura ajută la restabilirea echilibrului muscular și la îmbunătățirea funcției piciorului. Recuperarea postoperatorie implică o perioadă de imobilizare, urmată de fizioterapie intensivă pentru a redobândi forța și mobilitatea.

Osteotomia: Această intervenție chirurgicală presupune tăierea și realinierea oaselor piciorului pentru a corecta deformarea asociată platfusului. Osteotomia poate fi efectuată la nivelul calcaneului (osul călcâiului) sau a altor oase tarsiene pentru a modifica forma și alinierea piciorului. Procedura este adesea indicată în cazurile de platfus rigid sau în situațiile în care deformarea osoasă contribuie semnificativ la simptome. După intervenție, piciorul este imobilizat pentru o perioadă, iar pacientul trebuie să urmeze un program de recuperare pentru a-și recăpăta mobilitatea și forța.

Artrodeza: Această procedură implică fuziunea permanentă a două sau mai multe oase ale piciorului pentru a corecta deformarea și a stabiliza articulațiile afectate de platfus. Artrodeza este considerată o opțiune de ultimă instanță, fiind utilizată în cazurile severe de platfus rigid sau când alte tratamente au eșuat. Deși limitează parțial mobilitatea piciorului, artrodeza poate oferi o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire a funcției generale a piciorului. Recuperarea după artrodeză este de lungă durată și necesită o perioadă extinsă de imobilizare, urmată de fizioterapie intensivă pentru adaptarea la noua biomecanică a piciorului.

Complicațiile platfusului netratat

Platfusul, dacă nu este gestionat corespunzător, poate duce la o serie de complicații care afectează nu doar picioarele, ci și alte părți ale corpului. Aceste complicații pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a mobilității generale a persoanei afectate.

Durerea cronică: Platfusul netratat poate evolua către o stare de durere cronică, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Durerea persistentă se poate manifesta în diverse zone ale piciorului, inclusiv în arcadă, călcâi și partea anterioară a piciorului. Această durere cronică rezultă din stresul constant exercitat asupra structurilor de susținere ale piciorului, precum tendoane, ligamente și fascia plantară. În timp, durerea se poate extinde la glezne, gambe și chiar la nivelul genunchilor sau al spatelui, pe măsură ce corpul încearcă să compenseze pentru biomecanica alterată a piciorului. Gestionarea durerii cronice poate necesita o abordare multidisciplinară, incluzând terapie fizică, medicație și, în unele cazuri, intervenții mai invazive.

Artrita: Platfusul netratat poate accelera dezvoltarea artritei în articulațiile piciorului și gleznei. Alinierea incorectă a oaselor și distribuția neuniformă a greutății corporale duc la uzura prematură a cartilajului articular. Acest lucru poate rezulta în osteoartrită, caracterizată prin durere, rigiditate și scăderea mobilității articulare. Articulațiile cel mai frecvent afectate includ articulația subtalară, articulația talonaviculară și articulația tibio-tarsiană. Artrita poate progresa, ducând la deformări suplimentare ale piciorului și la limitări funcționale semnificative. Tratamentul artritei asociate platfusului implică adesea o combinație de managementul durerii, modificări ale stilului de viață și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

Fasciita plantară: Platfusul crește semnificativ riscul de dezvoltare a fasciitei plantare, o afecțiune caracterizată prin inflamația fasciei plantare, banda de țesut care conectează călcâiul cu degetele piciorului. În cazul platfusului, fascia plantară este supusă unei tensiuni excesive datorită lipsei de suport a arcadei. Simptomele tipice includ durere intensă în călcâi, în special la primii pași de dimineață sau după perioade de repaus. Fasciita plantară poate deveni o condiție cronică, dificil de tratat, dacă nu este abordată prompt. Tratamentul implică de obicei o combinație de stretching, orteze, fizioterapie și, în unele cazuri, injecții cu corticosteroizi sau terapie cu unde de șoc.

Periostita tibială: Această afecțiune se caracterizează prin durere și inflamație de-a lungul marginii interioare a tibiei. Platfusul contribuie la apariția periostitei tibiale prin modificarea biomecanicii mersului și alergării. Pronația excesivă asociată platfusului pune o presiune suplimentară pe mușchii și tendoanele atașate de tibie, ducând la microtraumatisme repetate și inflamație. Simptomele includ durere ascuțită sau surdă de-a lungul tibiei, care se agravează în timpul activității fizice. Tratamentul implică repaus, aplicații de gheață, exerciții de întărire și stretching, precum și corectarea biomecanicii piciorului prin utilizarea ortezelor sau a încălțămintei adecvate.

Probleme la nivelul genunchilor, șoldurilor și spatelui: Platfusul afectează întregul lanț cinematic al membrului inferior și poate avea repercusiuni asupra articulațiilor superioare. Alinierea incorectă a picioarelor poate duce la rotația internă excesivă a genunchilor, ceea ce la rândul său poate cauza stres anormal asupra articulației genunchiului, crescând riscul de leziuni meniscale sau ligamentare. La nivelul șoldurilor, compensarea pentru platfus poate duce la o înclinare pelvină anormală, care poate provoca dureri de șold și tensiune musculară în zona lombară. Aceste modificări biomecanice pot culmina cu dureri lombare cronice, pe măsură ce coloana vertebrală încearcă să compenseze pentru dezechilibrele din partea inferioară a corpului. Abordarea acestor probleme necesită o evaluare comprehensivă a întregului lanț cinematic și poate implica o combinație de fizioterapie, exerciții de corectare posturală și, în unele cazuri, utilizarea ortezelor pentru a restabili alinierea corectă a membrelor inferioare.

Prevenția și gestionarea platfusului

Prevenția și gestionarea eficientă a platfusului implică o abordare holistică, concentrată pe menținerea sănătății generale a picioarelor și reducerea factorilor de risc. Aceste strategii sunt esențiale atât pentru prevenirea apariției platfusului, cât și pentru managementul simptomelor la persoanele deja afectate.

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase: Excesul de greutate exercită o presiune suplimentară asupra structurilor de susținere ale piciorului, crescând riscul de dezvoltare sau agravare a platfusului. Menținerea unei greutăți corporale optime reduce sarcina mecanică asupra arcadelor picioarelor, prevenind colapsul acestora. O dietă echilibrată și exerciții fizice regulate nu doar că ajută la controlul greutății, dar îmbunătățesc și circulația sanguină la nivelul picioarelor, promovând sănătatea țesuturilor. Pentru persoanele cu platfus, pierderea în greutate poate duce la o ameliorare semnificativă a simptomelor și poate preveni progresia afecțiunii.

Alegerea încălțămintei adecvate: Încălțămintea joacă un rol crucial în prevenirea și gestionarea platfusului. Pantofii ideali trebuie să ofere suport adecvat arcadei, să aibă o talpă fermă dar flexibilă și un călcâi stabil. Se recomandă alegerea încălțămintei cu un spațiu suficient pentru degetele piciorului și cu o formă care să urmeze conturul natural al piciorului. Pentru activități sportive, este esențială utilizarea pantofilor specifici, proiectați să ofere amortizare și stabilitate suplimentară. Evitarea încălțămintei plate, fără suport, precum și a tocurilor înalte, poate preveni suprasolicitarea arcadelor picioarelor. Rotația regulată a încălțămintei și înlocuirea la timp a pantofilor uzați sunt, de asemenea, practici importante pentru menținerea sănătății picioarelor.

Exerciții regulate pentru picioare: Exercițiile specifice pentru picioare sunt esențiale în prevenirea și gestionarea platfusului, ajutând la întărirea mușchilor intrinseci ai piciorului și îmbunătățirea flexibilității. Aceste exerciții includ: ridicarea pe vârfuri, care întărește mușchii gambei și ai piciorului; strângerea prosopului cu degetele picioarelor, care îmbunătățește forța și coordonarea mușchilor mici ai piciorului; rularea unei mingi sub talpă, care masează și întinde fascia plantară. Stretching-ul regulat al tendonului lui Ahile și al mușchilor gambei este, de asemenea, benefic pentru menținerea flexibilității piciorului. Aceste exerciții trebuie efectuate zilnic sau de câteva ori pe săptămână pentru rezultate optime. Ele pot fi integrate cu ușurință în rutina zilnică și pot fi efectuate chiar și în timpul altor activități, cum ar fi în timp ce se stă la birou sau se urmărește televizorul.

Intervenția timpurie la copii: Identificarea și abordarea precoce a problemelor de platfus la copii este crucială pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung. Deși mulți copii se nasc cu picioare plate, arcadele se dezvoltă de obicei până la vârsta de 6 ani. Părinții și medicii pediatri trebuie să monitorizeze atent dezvoltarea picioarelor copiilor. Semnele care necesită atenție includ dureri frecvente la nivelul picioarelor, oboseală excesivă în timpul activităților fizice sau uzura neuniformă a încălțămintei. În cazul în care platfusul persistă sau cauzează disconfort, pot fi recomandate intervenții precum orteze personalizate sau exerciții specifice. Aceste măsuri pot ajuta la corectarea alinierii piciorului și pot preveni dezvoltarea problemelor biomecanice în adolescență și la vârsta adultă. Este important de menționat că nu toate cazurile de platfus la copii necesită tratament, dar evaluarea de către un specialist poate oferi liniște și direcție pentru gestionarea optimă a sănătății picioarelor copilului.