Tendinita la cot: simptome, cauze, diagnostic si tratament

Deși este cunoscută sub numele de „cotul tenismenului”, această afecțiune poate apărea la orice persoană care efectuează mișcări repetitive ale încheieturii mâinii și antebrațului. Durerea se intensifică în special în timpul activităților care implică prinderea obiectelor sau răsucirea antebrațului. Tratamentul implică o combinație de repaus, fizioterapie și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru cazurile severe care nu răspund la tratamentul conservator.

Simptome și semne principale ale tendinitei de cot

Tendinita la cot se manifestă printr-o serie de simptome specifice care apar gradual și se intensifică în timp. Acestea pot varia de la disconfort ușor până la durere severă care limitează semnificativ activitățile zilnice.

Durere și arsură în zona exterioară a cotului: Durerea apare în special pe partea exterioară a cotului, fiind inițial ușoară și intermitentă. Aceasta se intensifică treptat, devenind mai persistentă și mai severă în timpul activităților care solicită antebrațul. Senzația de arsură poate fi prezentă chiar și în repaus, dar se accentuează în timpul mișcărilor active ale încheieturii mâinii.

Durere care radiază spre antebraț și încheietura mâinii: Disconfortul nu se limitează doar la zona cotului, ci se poate extinde de-a lungul antebrațului până la încheietura mâinii. Această durere devine mai pronunțată în timpul activităților care implică mișcări repetitive ale încheieturii mâinii sau când se încearcă ridicarea unor obiecte, chiar și ușoare.

Slăbiciune în forța de prindere: Persoanele afectate experimentează o diminuare semnificativă a forței de prindere, făcând dificilă executarea unor sarcini simple precum deschiderea unui borcan sau strângerea mâinii. Această slăbiciune este cauzată atât de durere, cât și de afectarea funcției musculare din zona antebrațului.

Rigiditate și umflătură: Zona afectată poate prezenta umflătură vizibilă și rigiditate, în special dimineața sau după perioade de inactivitate. Rigiditatea articulară limitează mișcările cotului și poate persista până când articulația este încălzită prin mișcare ușoară.

Durere în timpul activităților specifice: Activitățile care implică prinderea, ridicarea sau răsucirea obiectelor provoacă durere intensă. Acestea includ acțiuni simple precum folosirea unei șurubelnițe, ridicarea unei cești de cafea sau chiar strângerea mâinii. Durerea poate persista și după încheierea activității.

Progresie și stadii ale simptomelor: Evoluția tendinitei de cot urmează de obicei un pattern predictibil. În stadiul inițial, durerea apare doar în timpul activităților intense. Pe măsură ce afecțiunea progresează, durerea poate deveni constantă și poate persista chiar și în repaus. În cazurile severe, simpla atingere a zonei afectate poate provoca disconfort semnificativ.

Cauze și factori de risc pentru tendinita la cot

Tendinita la cot apare în urma suprasolicitării repetate a tendoanelor și mușchilor antebrațului, fiind influențată de diverși factori care cresc riscul dezvoltării acestei afecțiuni.

Extensia repetitivă a încheieturii și prinderea: Mișcările repetitive care implică extensia încheieturii mâinii și prinderea obiectelor reprezintă principala cauză a tendinitei de cot. Aceste mișcări solicită excesiv tendoanele, ducând la microtraume și inflamație locală.

Suprasolicitare și tensiune musculară: Activitățile intense sau prelungite care implică folosirea antebrațului pot duce la suprasolicitarea mușchilor și tendoanelor. Această suprasolicitare poate apărea brusc, în urma unui efort intens, sau gradual, prin acumularea microleziunilor în timp.

Tehnică incorectă sau echipament neadecvat în sport: Utilizarea unei tehnici incorecte în activități sportive sau folosirea unui echipament neadecvat poate pune presiune excesivă pe tendoanele cotului. Acest lucru este frecvent întâlnit la jucătorii de tenis care folosesc o rachetă nepotrivită sau o tehnică defectuoasă.

Activități ocupaționale și zilnice: Multe ocupații care implică mișcări repetitive ale antebrațului pot duce la dezvoltarea tendinitei de cot. Printre acestea se numără vopsitul, tâmplăria și folosirea uneltelor manuale. Chiar și activitățile casnice obișnuite pot contribui la apariția acestei afecțiuni.

Vârsta, fumatul, obezitatea și alți factori de risc: Persoanele peste 40 de ani sunt mai predispuse la dezvoltarea tendinitei de cot. Fumatul și obezitatea pot întârzia procesul de vindecare și pot crește riscul de complicații.

Diagnosticul tendinitei de cot

Diagnosticul tendinitei de cot se bazează pe evaluarea atentă a simptomelor și istoricului medical al pacientului, completată de examinarea fizică detaliată.

Evaluare clinică și istoric: Medicul va efectua o evaluare completă care include analiza simptomelor, a activităților care agravează durerea și a istoricului medical. Examinarea fizică implică palparea zonei afectate și testarea mișcărilor cotului pentru a identifica punctele dureroase și limitările funcționale.

Examinare fizică și teste funcționale: Examinarea fizică include testarea specifică a forței musculare și a sensibilității la presiune în zona cotului. Testul Cozen, care implică extensia încheieturii mâinii împotriva rezistenței, și testul scaunului, care presupune ridicarea unui scaun cu cotul întins, sunt frecvent utilizate pentru confirmarea diagnosticului. Medicul va evalua și amplitudinea mișcărilor cotului, precum și prezența crepitațiilor sau a instabilității articulare.

Investigații imagistice: Radiografia simplă poate exclude prezența artritei sau a altor modificări osoase. Ecografia evidențiază modificările tendoanelor și prezența eventualelor rupturi sau calcificări. Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și poate identifica gradul exact al leziunilor tendinoase, fiind utilă în special pentru planificarea tratamentului chirurgical.

Electromiografia: Această investigație măsoară activitatea electrică a mușchilor și nervilor din zona afectată. Este folosită pentru a exclude compresia nervului radial sau alte afecțiuni neurologice care pot mima simptomele tendinitei de cot. Testul ajută la diferențierea între problemele musculare, tendinoase și cele nervoase.

Diagnostic diferențial: Durerea de cot poate fi cauzată de multiple afecțiuni care trebuie excluse. Printre acestea se numără artrita, compresia nervului radial, sindromul de tunel radial, leziunile ligamentare și problemele cervicale cu iradiere spre cot. Un diagnostic corect este esențial pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat.

Tratamentul și managementul tendinitei de cot

Abordarea terapeutică a tendinitei de cot necesită o combinație de metode conservative și, în cazurile severe, intervenție chirurgicală. Scopul principal este reducerea durerii și inflamației, urmată de recuperarea funcției normale a cotului.

Repaus și modificarea activității: Primul pas în tratament constă în reducerea sau eliminarea temporară a activităților care provoacă durere. Este important ca pacientul să evite mișcările repetitive ale încheiturii mâinii și să modifice tehnicile de lucru sau sportive pentru a reduce stresul asupra tendoanelor afectate. Repausul activ, care permite mișcări ușoare nedureroare, este preferat repausului total.

Aplicații cu gheață și medicație antiinflamatoare: Aplicarea locală a gheții pentru 15-20 de minute, de trei ori pe zi, ajută la reducerea inflamației și calmarea durerii acute. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, administrate oral sau topic, sunt eficiente în controlul durerii și reducerea inflamației. Acestea trebuie utilizate conform recomandărilor medicale pentru a evita efectele secundare.

Fizioterapie și exerciții: Programul de recuperare include exerciții specifice de întindere și fortificare a mușchilor antebrațului. Tehnicile de mobilizare articulară și masajul transversal profund ajută la îmbunătățirea circulației și accelerarea vindecării. Exercițiile trebuie efectuate progresiv, începând cu mișcări ușoare și crescând treptat intensitatea.

Orteze și bandaje de compresie: Utilizarea unei orteze pentru cot sau a unei benzi de compresie ajută la reducerea tensiunii asupra tendoanelor afectate. Orteza se aplică în partea superioară a antebrațului și limitează mișcările excesive care pot agrava simptomele. Bandajul de compresie oferă suport și reduce edemul local.

Injecții terapeutice: Injecțiile cu corticosteroizi pot oferi ameliorare rapidă a durerii în cazurile acute. Plasma îmbogățită cu trombocite reprezintă o alternativă modernă care stimulează procesele naturale de vindecare. Aceste tratamente sunt administrate doar de specialiști și necesită monitorizare atentă.

Terapia cu unde de șoc: Această metodă neinvazivă utilizează unde sonore de înaltă energie pentru stimularea proceselor de regenerare tisulară. Tratamentul îmbunătățește circulația sangvină locală și poate reduce durerea cronică. Sesiunile sunt programate la intervale regulate și pot fi combinate cu alte forme de terapie.

Tratament chirurgical: Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor care nu răspund la tratamentul conservator timp de 6-12 luni. Procedura implică îndepărtarea țesutului tendinos deteriorat și reataș

Prognoză, complicații și prevenție

Tendinita la cot prezintă o evoluție variabilă, iar rezultatul tratamentului depinde de mai mulți factori, inclusiv severitatea inițială a afecțiunii și aderența la planul terapeutic. Prevenția și managementul corect sunt esențiale pentru evitarea complicațiilor.

Perioada tipică de recuperare: Recuperarea completă durează în general între 6 și 12 săptămâni în cazurile tratate prompt și corect. Primele semne de ameliorare apar după 2-3 săptămâni de tratament conservator. Revenirea la activitățile normale trebuie făcută gradual, cu atenție la tehnica corectă și la semnalele corpului. Pacienții care urmează cu strictețe recomandările medicale au cele mai bune șanse de recuperare completă.

Recurență și durere cronică: Aproximativ 20% dintre pacienți pot experimenta recurența simptomelor, în special dacă reiau activitățile provocatoare prea devreme sau nu modifică factorii de risc. Durerea cronică poate persista la unii pacienți, necesitând management pe termen lung prin fizioterapie și modificări ale stilului de viață. Identificarea și corectarea factorilor care au dus inițial la apariția problemei sunt esențiale pentru prevenirea recurenței.

Ruptura tendonului și riscurile injecțiilor repetate: Injecțiile repetate cu corticosteroizi pot slăbi structura tendonului și cresc riscul de ruptură. Nu se recomandă mai mult de trei injecții într-un an în aceeași zonă. Ruptura tendonului reprezintă o complicație severă care necesită intervenție chirurgicală și perioada prelungită de recuperare. Monitorizarea atentă și respectarea intervalelor recomandate între injecții sunt cruciale pentru prevenirea acestor complicații.

Complicații postoperatorii: După intervenția chirurgicală pentru tendinita la cot pot apărea diverse complicații care necesită atenție medicală promptă. Infecția postoperatorie reprezintă o complicație potențială care se manifestă prin roșeață, căldură locală și secreții la nivelul plăgii. Rigiditatea articulară poate persista câteva săptămâni după operație și necesită fizioterapie intensivă pentru recuperarea mobilității. Lezarea accidentală a nervilor din zona cotului poate duce la slăbiciune musculară sau modificări de sensibilitate în antebraț și mână. Formarea excesivă de țesut cicatricial poate limita mișcările și necesită tratament specific.

Strategii de prevenție și fortificare: Prevenirea tendinitei de cot implică o abordare complexă care include modificări ale tehnicii de lucru sau sportive, utilizarea echipamentului adecvat și exerciții de fortificare specifice. Pentru sportivi, este esențială învățarea și menținerea unei tehnici corecte, precum și folosirea echipamentelor adaptate caracteristicilor individuale. Programul de exerciții trebuie să includă încălzirea adecvată înainte de activitate și stretching pentru mușchii antebrațului. Pauzele regulate în timpul activităților repetitive și poziționarea ergonomică a brațului în timpul lucrului sunt esențiale pentru prevenirea suprasolicitării. Exercițiile de fortificare trebuie efectuate progresiv, cu accent pe întărirea musculaturii antebrațului și a zonei superioare a brațului.