Tendinita de sold: tipuri, cauze, simptome si optiuni de tratament

Inflamația se dezvoltă treptat și poate deveni cronică dacă nu este tratată corespunzător. Persoanele active fizic, în special sportivii și dansatorii, prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Tratamentul implică o combinație de repaus, fizioterapie și medicație antiinflamatorie pentru ameliorarea simptomelor și recuperarea funcției normale a șoldului.

Tipuri de tendinită de șold

Tendinita de șold poate afecta diferite grupuri musculare și tendoane din zona șoldului, fiecare tip având caracteristici și simptome specifice. Înțelegerea exactă a zonei afectate este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Tendinita și tendinopatia fesieră: Această formă afectează tendoanele mușchilor fesieri mediu și mic, care se atașează de partea laterală a șoldului. Durerea se manifestă pe partea externă a șoldului și se intensifică la urcatul scărilor sau la ridicarea din poziția șezut. Pacienții pot experimenta disconfort semnificativ în timpul nopții, mai ales când dorm pe partea afectată, și pot prezenta slăbiciune musculară care afectează stabilitatea în mers.

Tendinita flexorilor șoldului: Această formă implică inflamația tendoanelor mușchilor iliopsoas și iliac, care sunt responsabili pentru flexia șoldului. Pacienții resimt durere în partea anterioară a șoldului, care se accentuează la ridicarea piciorului sau la trecerea din poziția șezut în poziția în picioare. Durerea poate iradia spre regiunea inghinală și poate fi însoțită de limitarea mișcărilor șoldului, în special la activități care necesită flexia acestuia.

Tendinita benzii iliotibiale: Această afecțiune implică inflamația benzii de țesut conjunctiv care se întinde de la șold până la genunchi. Pacienții prezintă durere pe partea laterală a șoldului și coapsei, care se intensifică în timpul alergării sau mersului prelungit. Simptomele sunt mai pronunțate la coborârea scărilor și pot fi însoțite de senzația de încordare pe partea externă a coapsei.

Tendinita adductorilor și a regiunii inghinale: Această formă afectează tendoanele mușchilor adductori, care sunt responsabili pentru mișcarea piciorului spre linia mediană a corpului. Durerea se manifestă în regiunea inghinală și pe partea internă a coapsei, fiind mai intensă la mișcări de apropiere a picioarelor sau la schimbări bruște de direcție în timpul activităților sportive.

Cauze și factori de risc

Apariția tendinitei de șold este strâns legată de diverși factori mecanici și fiziologici care pot suprasolicita tendoanele. Înțelegerea acestor cauze este fundamentală pentru prevenirea și tratamentul eficient al afecțiunii.

Suprasolicitare și mișcări repetitive: Activitățile care implică mișcări repetate ale șoldului pot duce la microtraumatisme ale tendoanelor. Acestea includ alergarea pe distanțe lungi, dansul, ciclismul sau activitățile profesionale care necesită mișcări repetitive. Tendoanele devin iritate și inflamate când sunt supuse unor solicitări excesive fără perioade adecvate de recuperare.

Creșterea bruscă a activității fizice: Intensificarea rapidă a antrenamentelor sau începerea unor activități fizice intense fără o pregătire prealabilă adecvată poate suprasolicita tendoanele șoldului. Lipsa unei progresii graduale în intensitatea exercițiilor crește riscul de dezvoltare a tendinitei. Corpul are nevoie de timp pentru a se adapta la noile solicitări fizice.

Modificări ale tendoanelor legate de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele își pierd din elasticitate și devin mai predispuse la leziuni. Procesul natural de îmbătrânire reduce capacitatea tendoanelor de a se regenera și de a face față solicitărilor mecanice. Acest lucru poate duce la degenerarea progresivă a țesutului tendinos și la apariția tendinitei.

Participarea la activități sportive specifice: Anumite sporturi și ocupații prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tendinitei de șold. Alergătorii, dansatorii, cicliștii și persoanele care practică sporturi cu impact ridicat sunt predispuși la această afecțiune. Tehnica incorectă și echipamentul neadecvat pot contribui la apariția problemelor.

Alte afecțiuni medicale și medicație: Diverse boli sistemice și anumite medicamente pot crește riscul de tendinită. Artrita reumatoidă, diabetul zaharat și alte afecțiuni inflamatorii pot afecta integritatea tendoanelor. Unele antibiotice din clasa fluorochinolonelor pot crește susceptibilitatea la probleme tendinoase.

Simptome și complicații

Manifestările clinice ale tendinitei de șold pot varia în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii. Recunoașterea precoce a simptomelor permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Durere progresivă la nivelul șoldului: Durerea se dezvoltă treptat și se intensifică cu timpul, fiind inițial resimțită doar în timpul activității fizice. Ulterior, poate persista și în repaus, afectând activitățile zilnice normale. Localizarea durerii variază în funcție de tendonul afectat și poate iradia spre coapsă sau regiunea inghinală.

Sensibilitate și rigiditate: Zona afectată devine sensibilă la atingere și poate prezenta rigiditate, în special dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate. Pacienții pot resimți dificultăți în efectuarea mișcărilor normale ale șoldului, cum ar fi îmbrăcatul sau ridicarea din poziția șezut.

Inflamație și căldură locală: În zona tendoanelor afectate poate apărea inflamație vizibilă, însoțită de senzație de căldură locală. Aceste manifestări sunt mai pronunțate după activitate fizică și pot fi asociate cu roșeață a pielii din regiunea respectivă. Inflamația poate limita amplitudinea mișcărilor și poate cauza disconfort semnificativ.

Mobilitate redusă și limitarea mișcărilor: Pacienții cu tendinită de șold experimentează o reducere semnificativă a mobilității articulare, manifestată prin dificultăți în efectuarea mișcărilor de rutină. Amplitudinea mișcărilor devine limitată, iar activități precum urcatul scărilor, îmbrăcatul sau ridicarea din poziția șezut devin problematice. Această limitare poate duce la adoptarea unor posturi compensatorii care pot agrava simptomele și pot afecta alte articulații.

Complicații în absența tratamentului: Tendinita de șold netratată poate evolua spre afecțiuni cronice severe, ducând la deteriorarea permanentă a tendoanelor și la pierderea funcționalității articulare. Tendoanele pot suferi modificări degenerative ireversibile, iar inflamația cronică poate cauza formarea de țesut cicatricial. Aceste modificări pot duce la instabilitate articulară, risc crescut de rupturi tendinoase și dezvoltarea artrozei precoce.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă a tendinitei de șold necesită o evaluare medicală complexă pentru identificarea precisă a structurilor afectate și excluderea altor patologii. Procesul diagnostic combină examinarea clinică detaliată cu investigații imagistice specifice.

Istoric medical și examinare fizică: Medicul ortoped evaluează istoricul durerii, circumstanțele apariției simptomelor și factorii agravanți. Examinarea fizică include palparea zonei afectate pentru identificarea punctelor dureroase, testarea amplitudinii mișcărilor și evaluarea forței musculare. Medicul verifică prezența crepitațiilor, a edemului local și realizează teste specifice pentru evaluarea funcționalității tendoanelor.

Investigații imagistice: Radiografia simplă poate evidenția modificări osoase asociate și exclude alte patologii. Rezonanța magnetică nucleară oferă imagini detaliate ale tendoanelor și țesuturilor moi, permițând vizualizarea gradului de inflamație și a eventualelor leziuni structurale. Ecografia este utilă pentru evaluarea dinamică a tendoanelor în timpul mișcării și poate ghida administrarea infiltrațiilor locale.

Diagnostic diferențial: Medicul trebuie să excludă alte afecțiuni care pot mima simptomele tendinitei de șold, precum artrita, bursita, herniile discale sau fracturile oboselii. Evaluarea atentă a simptomelor și rezultatelor investigațiilor permite diferențierea între diverse patologii și stabilirea diagnosticului corect pentru aplicarea tratamentului adecvat.

Opțiuni de tratament

Tratamentul tendinitei de șold urmărește reducerea inflamației, ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a articulației. Abordarea terapeutică este individualizată și progresivă, combinând diverse metode de tratament pentru rezultate optime.

Repaus și modificarea activității: Reducerea temporară a activităților care provoacă durere este esențială pentru vindecarea tendoanelor. Pacientul trebuie să evite mișcările care agravează simptomele și să adapteze nivelul de activitate fizică. Repausul activ, care include exerciții blânde și stretching controlat, este preferabil repausului complet pentru menținerea mobilității articulare.

Fizioterapie și recuperare: Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii șoldului și îmbunătățirea flexibilității. Fizioterapeutul utilizează tehnici manuale, unde de șoc, ultrasunete și electroterapie pentru reducerea inflamației și ameliorarea durerii. Exercițiile progresive ajută la restabilirea echilibrului muscular și prevenirea recidivelor.

Medicație: Tratamentul medicamentos include antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea durerii și inflamației. Infiltrațiile locale cu corticosteroizi pot oferi ameliorare în cazurile severe. Terapia cu plasmă îmbogățită cu trombocite reprezintă o opțiune modernă care stimulează procesele naturale de vindecare a tendoanelor.

Orteze și dispozitive de susținere: Utilizarea ortezelor specifice poate ajuta la reducerea tensiunii asupra tendoanelor afectate și la îmbunătățirea biomecanicii articulare. Dispozitivele de susținere oferă stabilitate în timpul activităților zilnice și ajută la prevenirea suprasolicitării zonei afectate.

Proceduri chirurgicale și minim invazive: Intervențiile chirurgicale sunt rezervate cazurilor care nu răspund la tratamentul conservator. Tehnicile minim invazive, precum tenotomia percutană sau debridarea artroscopică, pot fi necesare pentru îndepărtarea țesutului cicatricial și repararea leziunilor tendinoase.

Prevenție

Prevenirea tendinitei de șold implică adoptarea unor măsuri specifice pentru protejarea articulației și menținerea sănătății tendoanelor prin practici corecte de antrenament și activitate fizică.

Încălzire și stretching: Pregătirea adecvată a musculaturii și tendoanelor înainte de activitatea fizică este fundamentală pentru prevenirea leziunilor. Exercițiile de încălzire trebuie să includă mișcări progresive care cresc treptat fluxul sanguin și elasticitatea țesuturilor. Stretchingul specific pentru mușchii șoldului trebuie efectuat atât înainte, cât și după activitatea fizică.

Creșterea graduală a efortului: Progresia treptată a intensității și duratei exercițiilor permite adaptarea corespunzătoare a tendoanelor la solicitări crescute. Programul de antrenament trebuie structurat cu perioade adecvate de recuperare între sesiuni și creșteri moderate ale volumului de antrenament pentru prevenirea suprasolicitării.

Tehnică și echipament corespunzător: Utilizarea unei tehnici corecte în timpul activităților sportive și a echipamentului adecvat este esențială pentru prevenirea tendinitei. Încălțămintea trebuie să ofere suport și amortizare corespunzătoare, iar echipamentul sportiv trebuie adaptat caracteristicilor individuale ale persoanei.

Menținerea greutății optime și a activității fizice: Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este esențială pentru prevenirea tendinitei de șold, deoarece excesul ponderal pune presiune suplimentară asupra articulațiilor și tendoanelor. Activitatea fizică regulată și moderată, precum înotul sau mersul pe bicicletă, ajută la menținerea mobilității articulare și tonusului muscular. Exercițiile trebuie adaptate individual și efectuate cu atenție pentru a evita suprasolicitarea tendoanelor deja sensibile.

Corectarea posturii și a dezechilibrelor musculare: Postura defectuoasă și dezechilibrele musculare pot contribui semnificativ la dezvoltarea tendinitei de șold prin distribuția inegală a forțelor asupra articulației. Evaluarea biomecanică detaliată permite identificarea pattern-urilor posturale defectuoase și a grupelor musculare slăbite sau contracturate. Programele de exerciții specifice, combinate cu tehnici de reeducare posturală, pot corecta aceste dezechilibre și preveni apariția sau recurența tendinitei.