Tendinita supraspinosului: cauze, simptome si optiuni de tratament

Simptomele tipice sunt durerea în partea superioară și laterală a umărului, mai ales la ridicarea brațului deasupra capului. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și investigații imagistice precum ecografia sau RMN-ul. Tratamentul implică de obicei o combinație de repaus, fizioterapie, antiinflamatoare și, în unele cazuri, injecții cu corticosteroizi. Majoritatea pacienților răspund bine la tratamentul conservator, dar cazurile severe pot necesita intervenție chirurgicală.

Cauzele tendinitei supraspinosului

Tendinita supraspinosului are multiple cauze posibile, care pot acționa singure sau în combinație. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenirea și tratamentul eficient al afecțiunii.

Suprasolicitarea și stresul repetitiv: Activitățile care implică mișcări repetitive ale brațului deasupra capului sunt principalii factori de risc pentru dezvoltarea tendinitei supraspinosului. Sporturile precum înotul, tenisul sau aruncările, precum și ocupațiile care necesită mișcări frecvente ale brațelor deasupra nivelului umerilor pot duce la microtraumatisme repetate ale tendonului. Aceste solicitări constante pot depăși capacitatea de regenerare a țesutului, ducând la inflamație și degenerare în timp.

Sindromul de impingement: Acest sindrom apare atunci când spațiul dintre acromion (partea superioară a omoplatului) și capul humeral se îngustează, comprimând țesuturile moi, inclusiv tendonul supraspinosului. Impingementul poate fi cauzat de modificări anatomice ale acromionului, formarea de osteofite sau îngroșarea ligamentului coracoacromial. Această compresie cronică duce la iritarea și inflamarea tendonului, contribuind la dezvoltarea tendinitei.

Factori anatomici: Anumite variații anatomice pot predispune la tendinita supraspinosului. Forma acromionului joacă un rol important, un acromion cu formă curbată sau în cârlig fiind asociat cu un risc crescut de impingement și tendinită. De asemenea, prezența unui os acromion (o variație anatomică în care acromionul nu fuzionează complet) poate contribui la apariția afecțiunii. Aceste particularități anatomice pot reduce spațiul subacromial, crescând riscul de frecare și iritare a tendonului supraspinos.

Degenerarea legată de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele, inclusiv cel al supraspinosului, își pierd treptat elasticitatea și rezistența. Acest proces de degenerare naturală face tendonul mai susceptibil la leziuni și inflamații. Modificările legate de vârstă includ scăderea vascularizației tendonului, ceea ce reduce capacitatea sa de regenerare și vindecare. În plus, depunerile de calciu în tendon, mai frecvente la persoanele în vârstă, pot contribui la iritarea și inflamarea acestuia.

Activități sportive și ocupaționale: Anumite sporturi și ocupații prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tendinitei supraspinosului. Sportivii care practică discipline ce implică mișcări repetitive ale brațului deasupra capului, cum ar fi înotătorii, jucătorii de tenis sau aruncătorii din baseball, sunt deosebit de predispuși. În mediul profesional, muncitorii din construcții, zugravii sau cei care efectuează frecvent activități de ridicare și manipulare a obiectelor deasupra nivelului umerilor prezintă un risc mai mare. Aceste activități supun tendonul supraspinosului la solicitări mecanice intense și repetate, care în timp pot duce la microtraumatisme și inflamație cronică.

Simptome și prezentare clinică

Tendinita supraspinosului se manifestă prin simptome specifice care afectează funcționalitatea umărului și calitatea vieții pacientului. Recunoașterea acestor semne este crucială pentru un diagnostic precoce și un tratament eficient.

Caracteristicile durerii: Durerea este simptomul principal în tendinita supraspinosului și se manifestă de obicei în partea superioară și laterală a umărului. Aceasta poate iradia către partea superioară a brațului sau chiar până la cot. Intensitatea durerii variază de la o senzație de disconfort ușor până la o durere acută, care poate perturba somnul, mai ales atunci când pacientul se sprijină pe umărul afectat. Durerea se accentuează tipic la mișcările de ridicare a brațului deasupra capului sau la rotirea acestuia.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Pacienții cu tendinită de supraspinos prezintă adesea dificultăți în efectuarea anumitor mișcări ale umărului. Abducția (ridicarea brațului lateral) și rotația externă sunt de obicei cele mai afectate. Apare frecvent un „arc dureros”, în care pacientul simte durere între 60 și 120 de grade de abducție. Această limitare a mișcării poate fi cauzată atât de durere, cât și de inflamația care reduce spațiul de mișcare în articulația umărului.

Slăbiciune și afectarea funcțională: Tendinita supraspinosului poate duce la slăbiciune musculară în zona umărului afectat. Pacienții pot avea dificultăți în efectuarea activităților cotidiene care implică ridicarea brațului, precum pieptănatul, îmbrăcarea sau atingerea obiectelor aflate pe rafturi înalte. În cazuri mai severe, această slăbiciune poate afecta semnificativ capacitatea de muncă, mai ales în ocupațiile care necesită mișcări frecvente ale brațelor deasupra nivelului capului.

Simptome asociate: Pe lângă durere și limitarea mișcării, pacienții pot prezenta și alte simptome asociate. Acestea pot include rigiditate matinală a umărului, care se ameliorează pe parcursul zilei, senzație de crepitații sau pocnituri în umăr la anumite mișcări și o senzație generală de instabilitate a articulației. În unele cazuri, poate apărea și o ușoară umflare în zona superioară a umărului, deși acest lucru este mai puțin frecvent comparativ cu alte tipuri de tendinite.

Diagnosticul tendinitei supraspinosului

Diagnosticul tendinitei supraspinosului implică o combinație de evaluare clinică și investigații imagistice. Medicul va analiza istoricul medical, va efectua un examen fizic detaliat și poate recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte afecțiuni ale umărului.

Examinarea fizică: Medicul va evalua umărul pacientului prin inspecție vizuală, palpare și testarea mobilității. Se vor observa eventuale umflături, modificări ale conturului umărului sau atrofii musculare. Palparea va identifica zonele dureroase și sensibile. Testarea mobilității active și pasive a umărului va evidenția limitările de mișcare și prezența durerii la anumite poziții. Medicul va efectua și teste specifice pentru evaluarea funcției mușchiului supraspinos și a integrității coafei rotatorilor.

Studii imagistice: Radiografia simplă este adesea primul pas în evaluarea imagistică, putând evidenția modificări osoase sau calcificări ale tendonului. Ecografia este o metodă neinvazivă și accesibilă care permite vizualizarea în timp real a tendonului supraspinos și poate detecta inflamații, rupturi parțiale sau complete. Imagistica prin rezonanță magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și este considerată standardul de aur pentru evaluarea leziunilor coafei rotatorilor, inclusiv a tendinitei supraspinosului.

Teste specifice pentru tendinita supraspinosului: Există mai multe teste clinice utilizate pentru evaluarea funcției mușchiului supraspinos și diagnosticarea tendinitei. Testul Neer implică ridicarea pasivă a brațului pacientului, provocând durere în cazul impingementului subacromial. Testul Hawkins-Kennedy constă în rotația internă a brațului ridicat la 90 de grade, comprimând tendonul supraspinos sub acromion. Testul Jobe evaluează forța și durerea la abducția brațului cu rotație internă. Aceste teste, combinate cu alte constatări clinice și imagistice, ajută la stabilirea diagnosticului de tendinită a supraspinosului.

Opțiuni de tratament conservator

Tratamentul conservator reprezintă prima linie de abordare în managementul tendinitei supraspinosului. Acesta vizează reducerea durerii, ameliorarea inflamației și restabilirea funcției umărului, evitând în multe cazuri necesitatea intervenției chirurgicale.

Repaus și modificarea activității: Primul pas în tratamentul tendinitei supraspinosului este reducerea sau evitarea activităților care provoacă sau agravează durerea. Acest lucru poate include limitarea temporară a mișcărilor de ridicare a brațului deasupra capului sau modificarea tehnicilor de lucru pentru a reduce stresul asupra tendonului afectat. Repausul nu înseamnă imobilizare completă, ci mai degrabă o adaptare a activităților pentru a permite vindecarea tendonului, menținând în același timp un anumit nivel de mobilitate pentru a preveni rigiditatea articulară.

Managementul durerii: Controlul durerii este esențial în tratamentul tendinitei supraspinosului și poate fi realizat prin diverse metode. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul sau naproxenul, pot fi administrate oral pentru a reduce durerea și inflamația. Aplicarea locală de gheață în faza acută a inflamației poate ajuta la diminuarea durerii și a edemului. În unele cazuri, medicul poate recomanda utilizarea analgezicelor topice sau a patch-urilor cu lidocaină pentru ameliorarea durerii localizate. Gestionarea eficientă a durerii permite pacientului să participe mai ușor la programul de fizioterapie și să-și reia treptat activitățile normale.

Fizioterapie: Fizioterapia joacă un rol crucial în recuperarea după tendinita supraspinosului. Un program personalizat de exerciții este conceput pentru a îmbunătăți flexibilitatea, forța și funcția umărului afectat. Inițial, se concentrează pe exerciții de mobilizare ușoară și stretching pentru a menține și îmbunătăți amplitudinea de mișcare. Pe măsură ce durerea se ameliorează, se introduc exerciții de întărire progresivă a mușchilor coafei rotatorilor și ai centurii scapulare. Tehnicile de terapie manuală, precum mobilizarea țesuturilor moi și a articulațiilor, pot fi utilizate pentru a reduce tensiunea musculară și a îmbunătăți biomecanica umărului.

Injecții cu corticosteroizi: În cazurile în care durerea persistă în ciuda tratamentului conservator inițial, injecțiile cu corticosteroizi în spațiul subacromial pot oferi o ameliorare semnificativă a simptomelor. Aceste injecții reduc inflamația și durerea, permițând pacientului să participe mai eficient la fizioterapie. Corticosteroizii sunt adesea combinați cu un anestezic local pentru a oferi o ameliorare imediată a durerii. Deși eficiente, injecțiile cu corticosteroizi trebuie utilizate cu precauție și limitate ca număr, deoarece utilizarea repetată poate duce la slăbirea tendonului și creșterea riscului de ruptură. Medicul va evalua cu atenție necesitatea și frecvența acestor injecții în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul pacientului la tratament.

Opțiuni de tratament avansat

Când tratamentul conservator nu reușește să amelioreze simptomele tendinitei supraspinosului, pot fi luate în considerare opțiuni de tratament mai avansate. Aceste abordări vizează stimularea proceselor naturale de vindecare și, în unele cazuri, corectarea chirurgicală a leziunilor.

Terapia cu plasmă îmbogățită cu trombocite: Această terapie inovatoare utilizează propriul sânge al pacientului pentru a stimula vindecarea tendonului afectat. Plasma îmbogățită cu trombocite este obținută prin centrifugarea sângelui pacientului și conține o concentrație ridicată de factori de creștere. Injectarea acestei soluții în zona afectată poate stimula regenerarea țesutului, reducerea inflamației și ameliorarea durerii. Procedura este minim invazivă și poate fi efectuată în ambulatoriu. Deși rezultatele sunt promițătoare, sunt necesare mai multe studii pentru a stabili eficacitatea pe termen lung a acestei terapii în tratamentul tendinitei supraspinosului.

Terapia cu unde de șoc extracorporeale: Această metodă neinvazivă utilizează unde acustice de înaltă energie pentru a stimula procesele de vindecare în tendonul afectat. Undele de șoc sunt aplicate extern și penetrează țesuturile, stimulând microcirculația și metabolismul local. Această terapie poate ajuta la reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității și accelerarea vindecării tendonului. Tratamentul se efectuează de obicei în mai multe ședințe și nu necesită anestezie. Este o opțiune atractivă pentru pacienții care doresc să evite procedurile invazive și poate fi eficientă în cazurile de tendinită cronică care nu au răspuns la alte forme de tratament conservator.

Intervenții chirurgicale: Chirurgia este considerată atunci când tratamentele conservatoare și cele minim invazive nu au reușit să amelioreze simptomele după o perioadă adecvată de timp. Procedurile chirurgicale pot include decompresiunea subacromială artroscopică, care implică îndepărtarea țesutului inflamat și crearea mai multor spațiu pentru tendonul supraspinos. În cazurile de ruptură parțială sau completă a tendonului, poate fi necesară repararea chirurgicală a acestuia. Chirurgia artroscopică este preferată datorită invazivității reduse și a timpului de recuperare mai scurt. După intervenție, pacientul va urma un program de reabilitare intensiv pentru a restabili forța și funcția umărului. Decizia de a recurge la chirurgie se ia în urma unei evaluări atente a severității leziunii, a vârstei pacientului și a nivelului de activitate dorit.

Reabilitare și recuperare

Reabilitarea și recuperarea după tendinita supraspinosului sunt esențiale pentru restabilirea funcției complete a umărului și prevenirea recidivelor. Acest proces implică o abordare graduală și personalizată, care combină exerciții specifice cu modificări ale stilului de viață pentru a asigura o vindecare optimă și o revenire sigură la activitățile normale.

Protocoale post-tratament: Imediat după tratamentul inițial, fie el conservator sau chirurgical, pacientul trebuie să urmeze un protocol specific de reabilitare. În primele faze, accentul se pune pe controlul durerii și reducerea inflamației prin aplicarea de gheață și utilizarea medicamentelor antiinflamatoare prescrise. Mobilizarea precoce și ușoară a umărului este încurajată pentru a preveni rigiditatea articulară, dar fără a suprasolicita tendonul în curs de vindecare. Exercițiile de amplitudine de mișcare pasivă și activă asistată sunt introduse treptat, sub îndrumarea unui fizioterapeut, pentru a menține flexibilitatea și a preveni formarea de aderențe.

Revenirea treptată la activități: Reluarea activităților normale după tendinita supraspinosului trebuie să fie un proces gradual și bine monitorizat. Inițial, pacientul este încurajat să efectueze activități ușoare care nu implică ridicarea brațului deasupra nivelului umărului. Pe măsură ce durerea scade și forța musculară crește, se introduc treptat activități mai solicitante. Este important ca pacientul să asculte semnalele corpului și să nu forțeze revenirea la activitățile complete înainte ca umărul să fie pregătit. Acest proces poate dura câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de severitatea inițială a leziunii și de răspunsul individual la tratament. Sportivii și persoanele cu ocupații care implică mișcări repetitive ale brațelor vor avea nevoie de un program de reabilitare mai intensiv și mai lung înainte de a reveni la nivelul lor anterior de activitate.

Strategii de management pe termen lung: Gestionarea pe termen lung a tendinitei supraspinosului implică o abordare holistică pentru a preveni recurența și a menține sănătatea umărului. Aceasta include menținerea unui program regulat de exerciții de întărire și flexibilitate pentru mușchii umărului și ai centurii scapulare. Pacienții sunt încurajați să-și monitorizeze postura și să facă ajustări ergonomice la locul de muncă sau în activitățile zilnice pentru a reduce stresul asupra umărului. Tehnicile de gestionare a stresului și îmbunătățirea calității somnului pot juca, de asemenea, un rol important în prevenirea inflamațiilor recurente. În plus, pacienții trebuie să fie conștienți de semnele precoce ale recurenței și să solicite ajutor medical prompt dacă simptomele revin.

Strategii de prevenție

Prevenirea tendinitei supraspinosului este esențială pentru menținerea sănătății și funcționalității umărului pe termen lung. Implementarea unor strategii eficiente de prevenție poate reduce semnificativ riscul de apariție sau recurență a acestei afecțiuni.

Încălzire și stretching adecvate: O încălzire corespunzătoare înainte de activitățile fizice este crucială pentru prevenirea tendinitei supraspinosului. Aceasta implică exerciții ușoare care cresc treptat fluxul sanguin către mușchii umărului și ai brațului. Stretching-ul specific pentru umăr și coafa rotatorilor trebuie efectuat atât înainte, cât și după activitate. Exercițiile de stretching trebuie să fie blânde și să vizeze îmbunătățirea flexibilității întregii zone a umărului, inclusiv a părții anterioare și posterioare a capsulei articulare. Este important ca aceste exerciții să fie efectuate corect, fără a forța articulația dincolo de limitele sale naturale de mișcare. O rutină regulată de stretching poate ajuta la menținerea flexibilității și la reducerea riscului de leziuni.

Exerciții de întărire: Întărirea mușchilor coafei rotatorilor și ai centurii scapulare este esențială pentru prevenirea tendinitei supraspinosului. Un program de exerciții bine echilibrat trebuie să vizeze nu doar mușchiul supraspinos, ci și ceilalți mușchi ai coafei rotatorilor (infraspinos, subscapular și rotund mic), precum și mușchii stabilizatori ai omoplatului. Exercițiile cu benzi elastice, greutăți ușoare și exercițiile izometrice sunt eficiente pentru construirea forței fără a suprasolicita tendoanele. Este important ca aceste exerciții să fie efectuate cu o tehnică corectă și să progreseze treptat în intensitate. Un fizioterapeut sau un specialist în medicină sportivă poate oferi îndrumări personalizate pentru un program de întărire adecvat nevoilor și nivelului de fitness al fiecărui individ.

Modificări ergonomice: Adaptarea mediului de lucru și a tehnicilor de efectuare a sarcinilor zilnice poate reduce semnificativ stresul asupra umărului și poate preveni dezvoltarea tendinitei supraspinosului. Pentru persoanele care lucrează la birou, este important să se asigure că scaunul, biroul și echipamentul de calculator sunt ajustate corect pentru a menține o postură optimă a umărului. Utilizarea suporturilor pentru încheietura mâinii și a tastaturilor ergonomice poate reduce tensiunea în partea superioară a brațului. Pentru muncitorii care efectuează sarcini repetitive sau ridică greutăți, este esențială instruirea privind tehnicile corecte de ridicare și manipulare a obiectelor. Utilizarea echipamentelor adecvate și ajustarea înălțimii suprafețelor de lucru pot minimiza necesitatea de a ridica brațele deasupra nivelului umerilor pentru perioade prelungite.

Evitarea suprasolicitării: Prevenirea suprasolicitării umărului este crucială în prevenirea tendinitei supraspinosului. Acest lucru implică recunoașterea limitelor personale și evitarea activităților care pun o presiune excesivă și repetitivă asupra umărului. Pentru sportivi și persoanele active, este important să se implementeze perioade adecvate de odihnă și recuperare între antrenamente sau competiții. Variația exercițiilor și activităților poate ajuta la distribuirea stresului pe diferite grupuri musculare și articulații. În activitățile zilnice, este recomandat să se evite menținerea brațelor ridicate pentru perioade lungi și să se facă pauze frecvente în timpul sarcinilor repetitive. Ascultarea semnalelor corpului și răspunsul prompt la orice disconfort sau durere incipientă pot preveni dezvoltarea unor probleme mai grave.