Tendinita umar: simptome, factori de risc, stadii si tratament

Simptomele variază de la disconfort ușor până la durere severă care poate perturba activitățile zilnice și somnul. Tratamentul începe cu măsuri conservative precum repausul și aplicații cu gheață, putând evolua către fizioterapie sau, în cazurile severe, intervenție chirurgicală.

Tipurile de tendinită la umăr

Tendinita umărului poate afecta diferite structuri anatomice din această regiune, fiecare tip având caracteristici și manifestări specifice care necesită abordări terapeutice adaptate.

Tendinita coafei rotatorie: Această formă implică inflamarea tendoanelor mușchilor care formează coafa rotatorie, structură esențială pentru stabilitatea și mobilitatea umărului. Afectează în special tendonul mușchiului supraspinos, care trece prin spațiul subacromial. Durerea apare mai ales în timpul mișcărilor de ridicare a brațului deasupra capului și poate fi intensă pe timpul nopții, în special când pacientul se sprijină pe umărul afectat.

Tendinita bicepsului: Această formă de tendinită afectează tendonul lung al mușchiului biceps brahial, care trece prin articulația umărului. Durerea este localizată în partea anterioară a umărului și se poate extinde de-a lungul brațului. Pacienții resimt disconfort în special la ridicarea obiectelor și în timpul mișcărilor de rotație a brațului. Poate apărea și o sensibilitate locală la palpare în zona șanțului bicipital.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale tendinitei de umăr variază în funcție de severitatea și localizarea inflamației, putând afecta semnificativ calitatea vieții pacientului.

Durere și disconfort: Pacienții experimentează durere localizată în regiunea umărului, care se poate intensifica în timpul mișcărilor sau activităților care implică ridicarea brațului. Durerea poate iradia către gât sau de-a lungul brațului și se accentuează la anumite mișcări specifice precum pieptănatul sau îmbrăcatul.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Mobilitatea umărului este redusă din cauza durerii și a inflamației. Pacienții întâmpină dificultăți în executarea mișcărilor complete ale brațului, în special în ridicarea acestuia deasupra capului sau în spatele corpului. Această limitare poate afecta semnificativ activitățile zilnice.

Slăbiciune musculară: Inflamația și durerea pot duce la slăbirea musculaturii din zona umărului. Pacienții pot observa dificultăți în ridicarea obiectelor sau în menținerea brațului în anumite poziții. Această slăbiciune este adesea asociată cu evitarea utilizării brațului din cauza durerii.

Sunete de crepitație: În timpul mișcării umărului pot apărea sunete specifice de crepitație sau pocnituri. Acestea sunt cauzate de fricțiunea dintre tendoanele inflamate și structurile osoase adiacente, în special în spațiul subacromial.

Durere nocturnă: Un simptom caracteristic este intensificarea durerii pe timpul nopții, în special când pacientul se sprijină pe umărul afectat. Această durere poate perturba somnul și poate fi deosebit de deranjantă, afectând calitatea vieții și recuperarea.

Sensibilitate și inflamație: Zona afectată poate prezenta sensibilitate la atingere și un grad variabil de inflamație vizibilă. Pacienții pot observa o ușoară umflătură în regiunea umărului, iar la palpare zona este sensibilă și dureroasă.

Factori de risc

Dezvoltarea tendinitei de umăr este influențată de diverși factori care pot crește susceptibilitatea la această afecțiune.

Activități sportive: Practicarea sporturilor care implică mișcări repetitive ale brațelor deasupra capului reprezintă un factor major de risc. Înotul, tenisul, voleiul și aruncările din baseball solicită intens tendoanele umărului. Tehnica incorectă și suprasolicitarea în timpul acestor activități pot duce la dezvoltarea tendinitei.

Riscuri ocupaționale: Anumite profesii care implică mișcări repetitive ale brațelor sau ridicarea frecventă a greutăților prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tendinitei de umăr. Muncitorii din construcții, zugravii, mecanicii auto și personalul care lucrează în depozite sunt expuși unui risc mai mare din cauza solicitării constante a articulației umărului. Pozițiile incomode și efortul fizic susținut pot accelera uzura tendoanelor.

Modificări legate de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele își pierd din elasticitate și devin mai predispuse la inflamație și leziuni. Procesul natural de îmbătrânire reduce capacitatea tendoanelor de a se regenera și de a face față stresului mecanic. Modificările degenerative ale țesuturilor moi cresc susceptibilitatea la dezvoltarea tendinitei.

Leziuni anterioare ale umărului: Traumatismele anterioare ale umărului pot crea un teren propice pentru dezvoltarea tendinitei. Vindecarea incompletă sau incorectă a unei leziuni poate modifica biomecanica articulației, ducând la suprasolicitarea anumitor tendoane. Cicatricile și modificările structurale post-traumatice pot restricționa mișcarea normală a umărului.

Mișcări repetitive deasupra capului: Activitățile care necesită ridicarea frecventă a brațelor deasupra nivelului umerilor pot cauza microtraumatisme repetate ale tendoanelor. Această solicitare constantă poate depăși capacitatea naturală de regenerare a țesuturilor, ducând la inflamație cronică și degenerare tendinoasă.

Stadiile tendinitei

Tendinita umărului evoluează prin diferite stadii, fiecare cu caracteristici și manifestări clinice specifice. Înțelegerea acestor stadii este crucială pentru stabilirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor.

Inflamația în stadiul incipient

În această fază inițială, tendoanele prezintă inflamație acută ca răspuns la suprasolicitare sau traumatism. Durerea este vie și ascuțită, în special în timpul mișcărilor active ale umărului. Inflamația este însoțită de edem local și sensibilitate crescută la palpare, iar pacientul poate observa limitarea mobilității articulare.

Tendinita cronică

Persistența inflamației duce la modificări structurale ale tendoanelor, care devin mai groase și mai puțin elastice. Durerea devine constantă și mai profundă, afectând semnificativ funcționalitatea umărului. Țesutul tendinos suferă modificări degenerative, iar capacitatea sa de vindecare naturală este diminuată.

Tendinita calcifică

În acest stadiu apar depozite de calciu în interiorul tendoanelor afectate, în special în tendonul supraspinos. Calcificările pot varia ca dimensiune și pot cauza durere severă, în special în timpul mișcărilor active ale umărului. Prezența acestor depozite poate fi vizibilă la examinările imagistice și poate necesita tratament specific.

Rupturi ale coafei rotatorii

Rupturi parțiale: Aceste leziuni afectează doar o parte din grosimea tendonului, provocând durere intensă și slăbiciune musculară. Rupturile parțiale pot evolua progresiv, extinzându-se și afectând funcționalitatea umărului. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea agravării leziunii.

Rupturi complete: Reprezintă separarea completă a tendonului de inserția sa osoasă, ducând la pierderea semnificativă a funcției umărului. Pacienții experimentează durere severă și incapacitate de a efectua anumite mișcări, în special cele de abducție și rotație externă. Forța musculară este semnificativ redusă, iar recuperarea necesită adesea intervenție chirurgicală.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a tendinitei de umăr necesită o strategie complexă și individualizată, adaptată stadiului afecțiunii și severității simptomelor. Succesul tratamentului depinde de diagnosticul precoce și aplicarea promptă a măsurilor terapeutice adecvate.

Repaus și modificarea activității

Primul pas în tratamentul tendinitei de umăr constă în reducerea activităților care provoacă sau agravează durerea. Repausul articular trebuie să fie selectiv, evitând mișcările care solicită excesiv tendoanele afectate, dar menținând un nivel moderat de activitate pentru prevenirea rigidității. Modificarea tehnicilor de lucru și adaptarea activităților zilnice sunt esențiale pentru prevenirea agravării simptomelor.

Aplicarea gheții

Crioterapia locală reprezintă o metodă eficientă pentru reducerea inflamației și ameliorarea durerii acute în tendinita umărului. Aplicarea gheții trebuie efectuată pentru perioade de 15-20 de minute, de trei până la patru ori pe zi, în special după activități care solicită umărul. Gheața trebuie aplicată învelită într-un prosop pentru a proteja pielea și a preveni leziunile prin îngheț.

Medicație antiinflamatorie

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, precum ibuprofenul sau naproxenul, ajută la reducerea durerii și a inflamației tendoanelor afectate. Acestea pot fi administrate oral sau aplicate topic sub formă de geluri sau creme. Durata tratamentului și dozajul trebuie stabilite de către medic, ținând cont de severitatea simptomelor și de toleranța individuală.

Fizioterapie

Programul de fizioterapie include exerciții specifice pentru îmbunătățirea mobilității și fortifierea musculaturii umărului. Tehnicile utilizate cuprind ultrasunetele terapeutice, stimularea electrică și terapia manuală. Fizioterapeutul elaborează un plan personalizat de exerciții care pot fi efectuate și la domiciliu pentru menținerea rezultatelor terapeutice.

Injecții cu corticosteroizi

Infiltrațiile locale cu corticosteroizi oferă o ameliorare rapidă a durerii și inflamației în cazurile severe de tendinită. Medicul injectează medicamentul direct în zona afectată, sub ghidaj ecografic pentru precizie maximă. Efectul antiinflamator poate dura mai multe săptămâni, permițând pacientului să participe mai eficient la programul de recuperare.

Terapia cu plasmă îmbogățită cu trombocite

Această procedură inovatoare utilizează propriile trombocite ale pacientului pentru a stimula procesul natural de vindecare. Plasma îmbogățită cu trombocite este obținută din sângele pacientului și injectată în zona afectată, unde eliberează factori de creștere care accelerează regenerarea țesutului tendinos și reduc inflamația.

Intervenție chirurgicală

Reparație artroscopică: Această tehnică minim invazivă utilizează un artroscop pentru vizualizarea și tratarea leziunilor tendinoase. Chirurgul realizează incizii mici prin care introduce instrumentarul special, permițând repararea tendoanelor afectate sub control video. Avantajele includ trauma minimă a țesuturilor, recuperare mai rapidă și risc redus de complicații postoperatorii.

Chirurgie deschisă: Intervenția chirurgicală clasică este necesară în cazurile complexe sau când leziunile sunt extensive. Procedura implică o incizie mai mare pentru acces direct la structurile afectate, permițând repararea sau reconstrucția tendoanelor rupte. Această tehnică oferă o vizualizare mai bună a zonei afectate și posibilitatea de a trata leziuni multiple simultan.

Perioada de recuperare

Durata și succesul recuperării în tendinita umărului variază semnificativ în funcție de severitatea afecțiunii, tipul de tratament ales și respectarea recomandărilor medicale. Procesul de vindecare necesită răbdare și dedicare din partea pacientului.

Cazuri ușoare (2-4 săptămâni): În stadiile incipiente ale tendinitei, când inflamația este minimă și nu există leziuni structurale semnificative, recuperarea poate dura între două și patru săptămâni. Tratamentul conservator, care include repaus, aplicații cu gheață și antiinflamatoare, este suficient pentru ameliorarea simptomelor și revenirea la activitățile normale.

Cazuri moderate: Formele moderate de tendinită necesită o perioadă de recuperare între șase și opt săptămâni. Tratamentul combină terapia medicamentoasă cu fizioterapia intensivă și modificarea activităților zilnice. Programul de exerciții trebuie urmat cu strictețe pentru restabilirea completă a funcției umărului.

Cazuri severe: Situațiile complicate de tendinită, care implică degenerare tendinoasă semnificativă sau rupturi parțiale, pot necesita trei până la șase luni pentru recuperare completă. Tratamentul este complex și poate include injecții cu corticosteroizi sau plasmă îmbogățită cu trombocite, urmate de un program intensiv de reabilitare.

Recuperare postoperatorie: După intervenția chirurgicală, perioada de recuperare poate dura între patru și șase luni, în funcție de complexitatea procedurii efectuate. Primele săptămâni sunt dedicate protejării reparației chirurgicale și controlului durerii, urmând apoi etape progresive de mobilizare și fortificare musculară sub îndrumarea atentă a echipei medicale.

Strategii de prevenție

Prevenirea tendinitei umărului implică adoptarea unor practici corecte în activitățile zilnice și sportive, precum și menținerea unei bune condiții fizice a articulației. O atenție deosebită trebuie acordată tehnicilor corecte de mișcare și ergonomiei la locul de muncă.

Tehnica corectă de exercițiu: Executarea corectă a mișcărilor în timpul activităților fizice este fundamentală pentru prevenirea tendinitei umărului. Poziția corpului trebuie menținută aliniată, cu umerii relaxați și coloana dreaptă. Mișcările bruște sau necontrolate trebuie evitate, iar exercițiile trebuie efectuate cu atenție la semnalele corpului privind oboseala sau disconfortul.

Progresie graduală a activității: Creșterea treptată a intensității și duratei activităților fizice permite adaptarea tendoanelor la efort. Programul de antrenament trebuie structurat astfel încât să permită perioade adecvate de recuperare între sesiuni. Intensitatea exercițiilor trebuie crescută cu maximum 10% săptămânal pentru a preveni suprasolicitarea.

Stretching regulat: Exercițiile de întindere efectuate corect și regulat mențin flexibilitatea tendoanelor și reduc riscul de inflamație. Stretchingul trebuie efectuat după o încălzire prealabilă a musculaturii, cu mișcări lente și controlate, menținând poziția de întindere pentru 15-30 de secunde. Aceste exerciții sunt esențiale atât înainte, cât și după activitatea fizică.

Exerciții de fortificare: Programul de întărire musculară trebuie să vizeze întreaga musculatură a umărului și a centurii scapulare. Exercițiile trebuie executate cu greutăți adecvate și tehnică corectă, concentrându-se pe dezvoltarea echilibrată a tuturor grupelor musculare implicate în stabilizarea și mobilizarea umărului.

Ergonomia la locul de muncă: Organizarea corectă a spațiului de lucru și adoptarea unei posturi adecvate sunt esențiale pentru prevenirea suprasolicitării umărului. Înălțimea biroului și a scaunului trebuie ajustată pentru a menține umerii într-o poziție relaxată. Obiectele frecvent utilizate trebuie plasate la îndemână pentru a evita întinderile excesive sau ridicările repetitive deasupra nivelului umerilor.