Uncartroza cervicala: cauze, diagnostic si tratament

Pacienții pot experimenta dureri de gât, rigiditate, limitarea mobilității și, în cazuri mai severe, simptome neurologice cauzate de compresia nervilor sau a măduvei spinării. Diagnosticul se bazează pe examinarea fizică și investigații imagistice precum radiografii, RMN sau CT. Tratamentul variază de la abordări conservative (medicamente, fizioterapie) până la intervenții chirurgicale în cazurile complicate, scopul fiind ameliorarea durerii și îmbunătățirea calității vieții.

Înțelegerea Uncartrozei Cervicale

Uncartroza cervicală reprezintă o formă specifică de artroză care afectează articulațiile uncovertebrală din coloana cervicală. Aceste modificări degenerative apar frecvent odată cu înaintarea în vârstă și pot avea un impact semnificativ asupra funcționalității gâtului și calității vieții pacienților.

Definiție și Descriere: Uncartroza cervicală este o afecțiune degenerativă care implică modificări osteoartritice la nivelul proceselor uncinate ale vertebrelor cervicale. Procesele uncinate sunt niște proeminențe osoase mici situate pe marginile superioare laterale ale corpurilor vertebrale cervicale, de la C3 până la C7. Acestea formează articulațiile uncovertebrală împreună cu marginile inferioare ale vertebrelor supraiacente. În uncartroza cervicală, suprafețele articulare ale acestor procese suferă modificări degenerative, inclusiv eroziuni, aplatizare și formarea de osteofite (excrescențe osoase), care pot duce la compresia structurilor adiacente precum nervii spinali sau artera vertebrală.

Localizarea Anatomică: Articulațiile uncovertebrală sunt specifice coloanei cervicale și se găsesc între procesele uncinate ale unei vertebre și marginea inferioară a corpului vertebral supraiacent. Aceste articulații sunt prezente de la nivelul C3 până la C7, fiind mai dezvoltate la nivelul vertebrelor cervicale inferioare. Ele sunt situate lateral față de discul intervertebral și anterior față de foramenul intervertebral prin care ies rădăcinile nervilor spinali. Această poziționare anatomică explică de ce modificările degenerative ale articulațiilor uncovertebrală pot duce la compresia nervilor spinali sau a arterei vertebrale, generând simptome neurologice specifice.

Aspectul și Caracteristicile: Uncartroza cervicală se caracterizează prin modificări specifice ale proceselor uncinate. În stadiile incipiente, apare o ușoară eroziune a suprafeței articulare. Pe măsură ce boala progresează, se observă deformarea generală a procesului uncinat, cu aplatizarea și lărgirea acestuia. Formarea osteofitelor (excrescențe osoase) reprezintă o caracteristică distinctivă a uncartrozei cervicale. Aceste osteofite pot fi orientate în diferite direcții: posterior (spre canalul spinal sau foramenul intervertebral), anterior (spre artera vertebrală) sau lateral, fiecare direcție putând genera simptome specifice în funcție de structurile anatomice comprimate.

Caracteristici Radiografice Relevante: Pe radiografiile cervicale, uncartroza se evidențiază prin mai multe semne specifice. Printre acestea se numără hipertrofia și tocirea procesului uncinat, îngustarea laterală a articulației și prezența osteofitelor. Un semn radiologic caracteristic este linia radiotransparentă vizibilă peste corpul vertebral pe incidența laterală, datorată osteofitelor. Pe incidența oblică se poate observa îngustarea foramenului intervertebral. În stadiile avansate, poate apărea pseudofractura cervicală (split cervical). Aceste modificări sunt mai frecvent observate la nivelul vertebrelor cervicale inferioare, unde solicitarea mecanică este mai mare.

Cauze și Factori de Risc

Uncartroza cervicală este rezultatul unor procese degenerative complexe, influențate de factori mecanici, metabolici și legați de vârstă. Înțelegerea acestor mecanisme ajută la identificarea persoanelor cu risc crescut și la implementarea măsurilor preventive adecvate.

Deshidratarea Discurilor Intervertebrale: Unul dintre principalii factori care contribuie la dezvoltarea uncartrozei cervicale este deshidratarea discurilor intervertebrale. Odată cu înaintarea în vârstă, discurile intervertebrale își pierd treptat conținutul de apă și devin mai subțiri, mai puțin elastice și mai puțin capabile să absoarbă șocurile. Această deshidratare duce la reducerea înălțimii discului și la o distribuție inegală a forțelor la nivelul articulațiilor uncovertebrală. Când discul se subțiază, procesele uncinate intră în contact direct și suportă o presiune mai mare, ceea ce accelerează uzura cartilajului articular și declanșează procesul degenerativ.

Creșterea Încărcăturii între Vertebrele Cervicale: Modificările biomecanice la nivelul coloanei cervicale joacă un rol esențial în dezvoltarea uncartrozei. Creșterea încărcăturii mecanice între vertebrele cervicale poate rezulta din diverse cauze, inclusiv postura incorectă, activități profesionale care solicită excesiv gâtul sau traumatisme repetitive. Poziția prelungită a capului în flexie anterioară, frecventă la persoanele care lucrează la calculator sau utilizează dispozitive mobile, crește semnificativ presiunea asupra articulațiilor uncovertebrală. Vertebrele cervicale inferioare (C5-C7) suportă cea mai mare încărcătură, explicând de ce uncartroza este mai frecventă la aceste niveluri.

Factori Legați de Vârstă: Procesul natural de îmbătrânire reprezintă un factor de risc major pentru uncartroza cervicală. Odată cu înaintarea în vârstă, se produc modificări în compoziția și structura cartilajului articular, care devine mai puțin elastic și mai predispus la deteriorare. De asemenea, capacitatea de regenerare a țesuturilor scade, iar răspunsul la leziuni devine mai puțin eficient. Studiile arată că peste 85% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani prezintă semne radiologice de uncartroza cervicală, deși nu toate dezvoltă simptome clinice. Aceste modificări legate de vârstă sunt inevitabile, dar ritmul lor de progresie poate fi influențat de alți factori.

Modificări Degenerative ale Coloanei Cervicale: Uncartroza cervicală face parte dintr-un proces degenerativ mai amplu care afectează întreaga coloană cervicală. Aceasta coexistă frecvent cu alte modificări degenerative precum spondiloza cervicală, artroza fațetară sau hernia de disc. Aceste afecțiuni se influențează reciproc, creând un cerc vicios: modificările la nivelul discului intervertebral afectează biomecanica articulațiilor uncovertebrală, iar osteofitele formate la nivelul proceselor uncinate pot accelera degenerarea discului. Prezența unei rectitudini cervicale sau a unei lordoze accentuate modifică distribuția forțelor la nivelul coloanei, contribuind la progresia uncartrozei.

Prezentarea Clinică

Manifestările clinice ale uncartrozei cervicale variază considerabil de la un pacient la altul, de la absența completă a simptomelor până la tablouri clinice complexe cu afectare neurologică. Această variabilitate este influențată de localizarea și severitatea modificărilor degenerative.

Cazuri Asimptomatice

Un aspect important al uncartrozei cervicale este că numeroase persoane cu modificări radiologice semnificative nu prezintă niciun simptom clinic. Studiile imagistice efectuate la persoane asimptomatice au evidențiat modificări de uncartroza la peste 70% dintre subiecții cu vârsta peste 50 de ani. Această discrepanță între modificările structurale și manifestările clinice poate fi explicată prin adaptarea treptată a organismului la modificările degenerative și prin variabilitatea individuală a pragului de percepție a durerii. Totuși, persoanele asimptomatice cu uncartroza avansată prezintă un risc crescut de a dezvolta simptome în viitor, mai ales în contextul unor factori declanșatori precum traumatisme minore sau suprasolicitări.

Durerea Cervicală (Bruscă sau Cronică)

Durerea reprezintă cel mai frecvent simptom al uncartrozei cervicale. Aceasta poate debuta brusc, după un traumatism minor sau o mișcare bruscă a gâtului, sau poate avea o evoluție insidioasă, cu intensificare progresivă. Durerea este localizată tipic în regiunea posterioară a gâtului, dar poate iradia spre umeri, regiunea interscapulară sau occipital, provocând cefalee. Caracteristic, durerea se agravează la mișcările gâtului, în special la extensie și rotație, și se ameliorează în repaus. Multe persoane descriu o exacerbare a durerii dimineața, la trezire, sau după perioade prelungite de menținere a unei poziții fixe a gâtului.

Rigiditatea și Limitarea Mobilității

Pacienții cu uncartroza cervicală experimentează frecvent rigiditate la nivelul gâtului, mai pronunțată dimineața sau după perioade de inactivitate. Această rigiditate este însoțită de limitarea progresivă a amplitudinii mișcărilor gâtului, afectând calitatea vieții și capacitatea de a efectua activități cotidiene. Limitarea mobilității apare inițial la mișcările de rotație și extensie, dar în stadiile avansate poate afecta toate direcțiile de mișcare. Un semn clinic frecvent este crepitațiile audibile sau palpabile la mișcarea gâtului, cauzate de neregularitățile suprafețelor articulare. Spasme musculare paravertebrale pot apărea ca mecanism de protecție, contribuind la limitarea suplimentară a mobilității.

Simptome Neurologice

Când osteofitele formate la nivelul proceselor uncinate comprimă rădăcinile nervilor spinali, apar simptome neurologice specifice, cunoscute sub numele de radiculopatie cervicală. Aceste simptome includ dureri cu caracter radicular (ascuțite, cu iradiere pe traiectul nervului afectat), parestezii (furnicături, amorțeli), slăbiciune musculară și, în cazuri severe, atrofie musculară în teritoriul nervului comprimat. Distribuția simptomelor depinde de nivelul radiculopatiei: afectarea C5 produce simptome la nivelul umărului și părții superioare a brațului, C6 afectează antebrațul și degetul mare, C7 implică degetul mijlociu, iar C8 degetul mic. În cazuri rare, compresia măduvei spinării (mielopatie cervicală) poate produce tulburări de mers, probleme de coordonare și disfuncții ale sfincterelor.

Complicații ale Formării Osteofitelor

Osteofite Posterioare și Compresia Nervilor: Formarea osteofitelor în direcție posterioară reprezintă una dintre cele mai frecvente complicații ale uncartrozei cervicale. Aceste excrescențe osoase pot comprima rădăcinile nervilor spinali la nivelul foramenului intervertebral, provocând radiculopatii cervicale. Simptomatologia include durere cu caracter radicular, parestezii și deficite motorii în teritoriul nervului afectat. Severitatea simptomelor depinde de gradul de compresie și de capacitatea de adaptare a nervului. În cazurile cronice, compresia permanentă poate duce la fibroză perineurală și deficite neurologice permanente. Diagnosticul precis necesită corelarea simptomelor clinice cu investigațiile imagistice, în special RMN cervical.

Osteofite Anterioare și Compresia Arterei Vertebrale: Osteofitele orientate anterior pot comprima artera vertebrală, generând simptome de insuficiență vertebro-bazilară. Artera vertebrală, care furnizează sânge unei părți importante din creier, inclusiv trunchiului cerebral și cerebelului, are un traiect vulnerabil prin canalul transversal al vertebrelor cervicale. Compresia acesteia poate provoca simptome precum vertij, tulburări de echilibru, cefalee occipitală, tulburări vizuale tranzitorii și, în cazuri severe, sincope sau accidente ischemice tranzitorii. Aceste simptome sunt adesea poziționale, apărând la rotația sau extensia gâtului. Diagnosticul necesită investigații imagistice vasculare precum angiografia sau angio-RMN, iar tratamentul poate necesita abordări chirurgicale specifice.

Diagnostic

Diagnosticul uncartrozei cervicale se bazează pe o combinație de evaluare clinică detaliată și investigații imagistice, care permit identificarea modificărilor structurale și a impactului lor asupra structurilor adiacente.

Examinarea Fizică: Evaluarea clinică a unui pacient cu suspiciune de uncartroza cervicală începe cu o anamneză detaliată, urmată de examinarea fizică completă. Medicul va evalua amplitudinea mișcărilor gâtului în toate direcțiile, notând limitările și durerea provocată de anumite mișcări. Palparea regiunii cervicale poate evidenția zone de sensibilitate crescută și spasme musculare paravertebrale. Examinarea neurologică este esențială pentru detectarea deficitelor senzitive sau motorii cauzate de compresia radiculară. Testele provocative, precum testul de compresie foraminală sau manevra Spurling (extensia și rotația gâtului cu presiune verticală), pot reproduce simptomele radiculare. Evaluarea reflexelor tendinoase și a forței musculare în membrele superioare completează examinarea.

Rezultatele Radiografiei: Radiografia cervicală reprezintă investigația imagistică inițială în evaluarea uncartrozei. Aceasta se efectuează în incidențe multiple: antero-posterioară, laterală și oblică, fiecare oferind informații complementare. Pe radiografia laterală se pot observa îngustarea spațiilor discale, formarea osteofitelor și modificarea curburilor fiziologice ale coloanei cervicale. Incidența oblică permite vizualizarea foramenelor intervertebrale și a îngustării acestora. Semnele radiologice specifice uncartrozei includ hipertrofia și deformarea proceselor uncinate, prezența osteofitelor marginale și îngustarea spațiului articular uncovertebrală. Radiografia poate evidenția și alte modificări degenerative asociate, precum spondiloza cervicală sau artroza fațetară.

Evaluarea prin RMN: Rezonanța magnetică nucleară reprezintă investigația de elecție pentru evaluarea detaliată a uncartrozei cervicale și a impactului său asupra structurilor neurologice. RMN-ul oferă imagini de înaltă rezoluție ale țesuturilor moi, inclusiv ale discurilor intervertebrale, măduvei spinării și rădăcinilor nervoase. Aceasta permite identificarea precisă a herniilor discale, stenozelor foraminale sau canalare și a compresiei radiculare sau medulare. Secvențele specifice pot evidenția edemul medular sau modificări de semnal la nivelul rădăcinilor nervoase comprimate. RMN-ul este esențial pentru planificarea tratamentului, mai ales când se ia în considerare intervenția chirurgicală, oferind informații precise despre localizarea și severitatea compresiei.

Evaluarea prin CT: Tomografia computerizată oferă informații detaliate despre structurile osoase, fiind superioară radiografiei în evaluarea modificărilor osteofitare și a arhitecturii vertebrale. CT-ul este util în vizualizarea proceselor uncinate, a osteofitelor și a îngustării foraminale. Reconstrucțiile multiplanare și tridimensionale permit o evaluare precisă a relațiilor spațiale între structurile osoase și cele neurologice. CT-ul poate fi combinat cu mielografia (injectarea de substanță de contrast în spațiul subarahnoidian) pentru o mai bună vizualizare a compresiei radiculare sau medulare. Această investigație este valoroasă la pacienții care nu pot efectua RMN (claustrofobie, prezența de implanturi metalice) sau când sunt necesare informații detaliate despre structurile osoase înaintea intervenției chirurgicale.

Diagnostic Diferențial: Diagnosticul diferențial al uncartrozei cervicale include multiple afecțiuni care pot provoca durere cervicală și simptome neurologice similare. Printre acestea se numără hernia de disc cervicală, care produce compresie radiculară acută, adesea după un efort sau traumatism. Stenoza de canal cervical, cauzată de modificări degenerative multiple, poate produce mielopatie cervicală cu simptome de compresie medulară. Sindromul de outlet toracic poate mima radiculopatia cervicală, producând parestezii și dureri în membrul superior. Afecțiunile inflamatorii precum spondilita anchilozantă sau artrita reumatoidă pot afecta coloana cervicală, producând durere și rigiditate. Tumorile spinale sau metastazele vertebrale trebuie considerate în cazul durerii persistente, progresive, mai ales când este prezentă durerea nocturnă sau scăderea ponderală inexplicabilă.

Opțiuni de Tratament

Abordarea terapeutică a uncartrozei cervicale este individualizată în funcție de severitatea simptomelor, prezența complicațiilor neurologice și impactul asupra calității vieții pacientului.

Managementul Conservator

Tratamentul conservator reprezintă prima linie terapeutică pentru majoritatea pacienților cu uncartroza cervicală. Acesta include perioade de repaus relativ, cu evitarea activităților care exacerbează simptomele, fără imobilizare completă a gâtului, care ar putea duce la atrofie musculară și rigiditate. Aplicarea locală de căldură sau gheață poate ameliora durerea și spasmele musculare. Gulerele cervicale moi pot fi utilizate pe perioade scurte pentru a oferi suport și a limita mișcările dureroase, dar utilizarea lor prelungită este descurajată. Modificarea activităților zilnice și ergonomia corectă la locul de muncă sunt esențiale pentru prevenirea exacerbărilor. Abordarea conservatoare este eficientă în 70-80% din cazuri, ducând la ameliorarea simptomelor în câteva săptămâni până la luni.

Medicamentele pentru Managementul Durerii

Tratamentul farmacologic al uncartrozei cervicale vizează controlul durerii și reducerea inflamației. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul sau naproxenul sunt frecvent utilizate pentru ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Acestea pot fi administrate oral sau sub formă de geluri topice. Analgezicele simple, precum paracetamolul, pot fi eficiente în cazurile cu durere ușoară până la moderată. Relaxantele musculare precum ciclobenzaprina pot fi prescrise pe termen scurt pentru a reduce spasmele musculare paravertebrale. În cazurile cu durere severă, refractară, pot fi considerate analgezicele opioide, dar cu precauție datorită riscului de dependență. Corticosteroizii orali pot fi utilizați în cure scurte pentru reducerea inflamației acute, mai ales în prezența radiculopatiei.

Fizioterapia

Fizioterapia joacă un rol central în tratamentul uncartrozei cervicale, având multiple obiective terapeutice. Programele de exerciții specifice vizează întărirea musculaturii paravertebrale cervicale, îmbunătățirea posturii și creșterea mobilității gâtului. Tehnicile de tracțiune cervicală pot reduce presiunea asupra structurilor nervoase comprimate și ameliora simptomele radiculare. Terapia manuală, inclusiv mobilizări articulare blânde și tehnici de relaxare musculară, poate îmbunătăți funcționalitatea și reduce durerea. Modalitățile fizice precum ultrasunetele, stimularea electrică nervoasă transcutanată sau laserterapia pot completa programul terapeutic. Educația pacientului privind postura corectă și ergonomia reprezintă o componentă esențială a fizioterapiei, contribuind la prevenirea recidivelor.

Proceduri Intervenționale

Pentru pacienții cu simptome persistente în ciuda tratamentului conservator, pot fi considerate diverse proceduri intervenționale. Injecțiile epidurale cu corticosteroizi pot reduce inflamația și compresia radiculară, oferind ameliorare temporară a durerii radiante. Blocajele fațetare cervicale, ghidate imagistic, pot fi eficiente în cazurile în care durerea provine predominant din articulațiile fațetare. Rizotomia prin radiofrecvență, care întrerupe transmiterea semnalelor dureroase de la articulațiile fațetare, poate oferi ameliorare pe termen mai lung. Aceste proceduri sunt minim invazive, se efectuează de obicei în regim ambulatoriu și pot amâna sau chiar evita necesitatea intervenției chirurgicale la pacienții selectați corespunzător.

Abordări Chirurgicale

Transversectomie și Necrosectomie: Această procedură chirurgicală vizează decomprimarea rădăcinilor nervoase și a arterei vertebrale prin îndepărtarea procesului uncinat și a unei părți din procesul transvers al vertebrei cervicale. Tehnica este indicată în special în cazurile de compresie a arterei vertebrale cu simptome de insuficiență vertebro-bazilară sau în radiculopatiile cervicale cauzate de stenoza foraminală. Intervenția poate fi realizată prin abord anterior sau posterior, în funcție de localizarea exactă a compresiei și de experiența chirurgului. Avantajele includ decomprimarea eficientă a structurilor neurovasculare cu prezervarea stabilității coloanei cervicale. Complicațiile potențiale includ lezarea arterei vertebrale, infecții postoperatorii sau formarea de cicatrici perineurale.

Viața cu Uncartroza Cervicală

Managementul pe termen lung al uncartrozei cervicale implică nu doar tratamentul simptomelor, ci și adaptarea stilului de viață pentru a preveni exacerbările și a încetini progresia bolii.

Opțiuni de Exerciții Sigure: Activitatea fizică regulată, adecvată, joacă un rol esențial în managementul uncartrozei cervicale. Exercițiile de întărire a musculaturii gâtului și umerilor ajută la stabilizarea coloanei cervicale și reducerea presiunii asupra articulațiilor afectate. Exercițiile de stretching blând îmbunătățesc flexibilitatea și pot reduce rigiditatea. Înotul și aqua-gimnastica sunt recomandate datorită efectului de descărcare a coloanei vertebrale oferit de apă. Yoga și Tai Chi, practicate cu modificările necesare pentru a evita pozițiile extreme ale gâtului, pot îmbunătăți postura, echilibrul și coordonarea. Plimbările regulate și exercițiile aerobice moderate contribuie la menținerea condiției fizice generale și la controlul greutății, reducând astfel presiunea asupra coloanei vertebrale.

Activități de Evitat: Persoanele cu uncartroza cervicală trebuie să evite activitățile care pot exacerba simptomele sau accelera progresia bolii. Sporturile de contact precum fotbalul, rugby-ul sau boxul prezintă un risc crescut de traumatisme cervicale și sunt contraindicate. Ridicarea greutăților mari, mai ales deasupra capului, crește presiunea asupra coloanei cervicale și trebuie evitată. Activitățile care implică mișcări bruște, repetitive sau extreme ale gâtului pot agrava simptomele. Poziționarea prelungită a gâtului în flexie, frecventă la utilizarea dispozitivelor mobile sau a calculatoarelor fără ergonomie adecvată, trebuie limitată. De asemenea, este recomandată evitarea somnului în poziții care forțează gâtul, precum utilizarea prea multor perne sau dormitul pe burtă cu gâtul rotit.

Îmbunătățirea Posturii: Postura corectă reprezintă un element fundamental în managementul uncartrozei cervicale. O postură adecvată reduce presiunea asupra coloanei cervicale și poate preveni exacerbarea simptomelor. Pacienții sunt încurajați să mențină capul aliniat cu coloana vertebrală, cu bărbia ușor retractată. Umerii trebuie menținuți relaxați și trași ușor înapoi, evitând poziția încovoiată. Exercițiile de conștientizare posturală, efectuate regulat pe parcursul zilei, ajută la corectarea obiceiurilor posturale defectuoase. Utilizarea oglinzilor sau a aplicațiilor de monitorizare a posturii poate oferi feedback vizual. Întărirea musculaturii spatelui superior, a gâtului și a centurii scapulare prin exerciții specifice contribuie la menținerea unei posturi corecte pe termen lung.

Considerații Ergonomice: Adaptarea mediului de lucru și a activităților zilnice conform principiilor ergonomice poate reduce semnificativ stresul asupra coloanei cervicale. Monitorul calculatorului trebuie poziționat la nivelul ochilor, pentru a evita flexia sau extensia gâtului. Scaunul de birou trebuie să ofere suport lombar adecvat și să permită menținerea unei posturi corecte. Utilizarea suporturilor pentru documente, a căștilor telefonice și a tastaturilor ergonomice reduce necesitatea mișcărilor repetitive ale gâtului. În timpul condusului, oglinda retrovizoare și scaunul trebuie ajustate pentru a minimiza rotația gâtului. Patul trebuie să ofere suport adecvat pentru coloana vertebrală, iar perna trebuie să mențină gâtul aliniat cu restul coloanei, nici prea înaltă, nici prea joasă.

Prevenirea Progresiei: Deși uncartroza cervicală este o afecțiune degenerativă progresivă, există multiple strategii pentru încetinirea evoluției sale. Menținerea unei greutăți corporale optime reduce presiunea asupra coloanei vertebrale. Hidratarea adecvată contribuie la sănătatea discurilor intervertebrale. Evitarea fumatului este esențială, deoarece nicotina reduce fluxul sanguin către discurile intervertebrale, accelerând degenerarea acestora. Alimentația echilibrată, bogată în calciu, vitamina D și antioxidanți, susține sănătatea osoasă și articulară. Managementul prompt al traumatismelor cervicale minore și evitarea suprasolicitării repetitive a gâtului pot preveni exacerbările. Controalele medicale periodice permit identificarea precoce a modificărilor în statusul neurologic și ajustarea planului terapeutic, prevenind complicațiile severe.