Amigdalita la copii: simptome, cauze, tratament si preventie

În cazul infecțiilor bacteriene, tratamentul cu antibiotice este necesar, în timp ce infecțiile virale se vindecă de obicei spontan în decurs de o săptămână. Amigdalele, deși pot cauza disconfort când sunt infectate, joacă un rol important în sistemul imunitar al copilului, reprezentând o primă linie de apărare împotriva agenților patogeni care pătrund prin gură și nas.

Semne și simptome

Amigdalita se manifestă prin multiple simptome care pot varia ca intensitate de la un copil la altul, necesitând o evaluare atentă pentru stabilirea cauzei și tratamentului adecvat. Principalele manifestări includ durerea în gât, febra și modificări vizibile la nivelul amigdalelor.

Durere în gât și dificultăți la înghițire

Copiii cu amigdalită prezintă durere intensă în gât care se accentuează la înghițire. Această durere poate face dificilă alimentația și hidratarea, ducând uneori la refuzul alimentelor și băuturilor. La copiii mai mici, care nu pot descrie durerea, părinții pot observa salivație excesivă, iritabilitate crescută și refuzul alimentelor solide.

Febră și stare generală alterată

Temperatura corpului poate crește semnificativ, atingând valori de peste 38.5°C. Copiii pot prezenta frisoane, oboseală accentuată, dureri musculare și articulare. Starea generală alterată se manifestă prin lipsa poftei de joacă, somnolență și iritabilitate. La bebeluși și copiii mici, febra poate duce la plâns prelungit și agitație.

Respirație urât mirositoare și modificări ale vocii

Infecția amigdaliană determină frecvent halena, cauzată de prezența bacteriilor și acumularea de secreții la nivelul amigdalelor. Vocea copilului poate deveni răgușită sau nazonată din cauza inflamației și edemului amigdalian. Aceste modificări sunt temporare și se ameliorează odată cu tratarea infecției.

Aspectul fizic al amigdalelor

Roșeață și inflamare: Amigdalele infectate devin vizibil mărite și înroșite, putând ajunge la dimensiuni care obstrucționează parțial faringele. Inflamația poate fi asimetrică, cu o amigdală mai mărită decât cealaltă. Mucoasa din jurul amigdalelor apare de asemenea congestionată și lucioasă.

Pete albe sau galbene: Pe suprafața amigdalelor pot apărea depozite de culoare albă sau galbenă, reprezentând exsudat purulent. Aceste depozite pot fi punctiforme sau pot conflua formând plăci. Prezența lor sugerează adesea o infecție bacteriană, în special când sunt asociate cu febră mare și adenopatie cervicală.

Ganglioni limfatici măriți: Infecția amigdaliană determină mărirea ganglionilor limfatici cervicali, care devin palpabili și dureroși la atingere. Aceștia pot fi observați ca noduli sub mandibulă și de-a lungul mușchilor gâtului. Adenopatia persistă câteva zile după ameliorarea celorlalte simptome.

Cauze și factori de risc

Amigdalita poate fi cauzată de diverși agenți patogeni, iar identificarea corectă a acestora este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat. Factorii de risc pot influența frecvența și severitatea episoadelor de amigdalită.

Infecții virale comune: Virusurile reprezintă cauza cea mai frecventă a amigdalitei la copii. Printre acestea se numără virusurile răcelii comune, virusul Epstein-Barr care cauzează mononucleoza infecțioasă și virusurile gripale. Infecțiile virale se vindecă de obicei spontan în 5-7 zile și nu necesită tratament antibiotic.

Infecții bacteriene: Streptococul beta-hemolitic de grup A este principalul agent bacterian responsabil de amigdalită. Infecția bacteriană necesită tratament antibiotic prompt pentru prevenirea complicațiilor precum febra reumatică sau glomerulonefrita post-streptococică. Diagnosticul se confirmă prin teste rapide sau culturi din exudatul faringian.

Factori de risc legați de vârstă: Copiii cu vârste între 5 și 15 ani prezintă cel mai mare risc de a dezvolta amigdalită. Această vulnerabilitate crescută este legată de dezvoltarea sistemului imunitar și de expunerea frecventă la agenți patogeni în colectivități. După pubertate, frecvența episoadelor de amigdalită scade semnificativ.

Factori de mediu: Mediul în care copilul își petrece timpul poate influența semnificativ riscul de a dezvolta amigdalită. Expunerea la fum de țigară, poluare atmosferică sau aer condiționat excesiv poate irita mucoasa faringiană și poate crește susceptibilitatea la infecții. Schimbările bruște de temperatură și umiditatea scăzută pot, de asemenea, să afecteze bariera naturală de protecție a amigdalelor, făcându-le mai vulnerabile la infecții.

Metode de diagnostic

Diagnosticul amigdalitei necesită o evaluare completă pentru a determina cauza exactă a infecției și pentru a stabili tratamentul adecvat. Medicul va utiliza o combinație de metode de diagnostic pentru a confirma prezența infecției și a identifica agentul patogen responsabil.

Examinarea fizică: În timpul consultației, medicul va examina cu atenție gâtul copilului, folosind o sursă de lumină și o spatulă linguală. Se observă aspectul amigdalelor, prezența exsudatului, gradul de inflamație și se palpează ganglionii limfatici cervicali. De asemenea, medicul va evalua respirația, temperatura corporală și starea generală a copilului pentru a determina severitatea infecției.

Recoltarea exudatului faringian: Această procedură implică prelevarea unei probe din zona amigdalelor cu ajutorul unui tampon steril. Proba este analizată rapid pentru detectarea prezenței streptococului beta-hemolitic de grup A sau este trimisă la laborator pentru cultură bacteriană. Rezultatele culturii sunt disponibile în 24-48 de ore și oferă informații precise despre tipul bacteriei prezente și sensibilitatea la antibiotice.

Analize de sânge: Hemoleucograma completă poate indica prezența unei infecții prin creșterea numărului de leucocite. Proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor sunt markeri ai inflamației care pot ajuta la diferențierea între infecțiile bacteriene și cele virale. În cazuri specifice, se pot efectua și teste pentru mononucleoza infecțioasă sau alte infecții virale.

Diagnostic diferențial: Medicul trebuie să excludă alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare cu amigdalita, precum faringita virală, mononucleoza infecțioasă, difteria sau abcesul periamigdalian. Diagnosticul diferențial este esențial pentru stabilirea unui tratament corect și prevenirea complicațiilor potențiale.

Opțiuni de tratament

Tratamentul amigdalitei la copii trebuie adaptat în funcție de cauza infecției, severitatea simptomelor și vârsta copilului. Abordarea terapeutică combină măsurile de îngrijire la domiciliu cu tratamentul medicamentos specific pentru ameliorarea simptomelor și combaterea infecției.

Măsuri de îngrijire la domiciliu

Odihna la pat este esențială pentru recuperarea copilului în perioada infecției. Camera trebuie aerisită regulat și menținută la o temperatură și umiditate optimă. Utilizarea unui umidificator poate ajuta la ameliorarea disconfortului respirator. Igiena orală trebuie menținută prin clătirea regulată a gurii cu apă sau soluții saline pentru îndepărtarea secrețiilor și reducerea încărcăturii bacteriene.

Controlul durerii

Durerea în gât poate fi ameliorată prin administrarea de medicamente antialgice și antiinflamatoare adecvate vârstei copilului, precum paracetamol sau ibuprofen. Aceste medicamente ajută și la scăderea febrei, contribuind la îmbunătățirea stării generale a copilului. Dozele trebuie calculate în funcție de greutatea corporală și administrate la intervalele recomandate de medic.

Strategii de hidratare

Menținerea unei hidratări adecvate este crucială pentru recuperarea copilului cu amigdalită. Lichidele calde precum ceaiurile cu miere sau supele clare pot calma durerea în gât. Înghețata, sucurile naturale reci și cuburile de gheață pot oferi o ameliorare temporară a disconfortului. Este important ca lichidele să fie oferite frecvent, în cantități mici, pentru a evita deshidratarea.

Tratamente medicamentoase

Antibiotice pentru infecțiile bacteriene: Tratamentul cu antibiotice este necesar doar în cazul amigdalitei bacteriene, în special când este cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A. Penicilina sau amoxicilina sunt antibioticele de primă alegere, administrate timp de 10 zile. În cazul alergiei la peniciline, medicul poate prescrie eritromicină sau claritromicină. Este esențială respectarea întregii scheme de tratament pentru prevenirea complicațiilor și recidivelor.

Medicamente pentru ameliorarea simptomelor: Pe lângă medicamentele analgezice sistemice, pot fi utilizate diverse preparate locale pentru ameliorarea simptomelor. Spray-urile sau tabletele pentru gât cu efect anestezic local pot oferi o ameliorare temporară a durerii. Pastilele de supt cu proprietăți antiseptice și antiinflamatoare pot fi folosite la copiii mai mari care știu să le utilizeze corect, ajutând la reducerea inflamației și disconfortului local.

Medicamente antiinflamatoare: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul sunt frecvent utilizate în tratamentul amigdalitei pentru reducerea inflamației și a durerii. Acestea ajută la scăderea febrei și ameliorează disconfortul la înghițire. Dozele trebuie ajustate în funcție de vârsta și greutatea copilului, iar administrarea trebuie făcută după mese pentru a preveni iritația gastrică. În cazul copiilor sub 6 luni, administrarea acestor medicamente se face doar la recomandarea expresă a medicului.

Considerații chirurgicale

Amigdalectomia reprezintă o intervenție chirurgicală care implică îndepărtarea amigdalelor și este recomandată în cazuri specifice de amigdalită recurentă sau complicații severe. Decizia de a efectua această procedură trebuie luată după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor potențiale.

Indicații pentru amigdalectomie: Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor este recomandată în cazul copiilor care prezintă episoade frecvente de amigdalită bacteriană, definite ca șapte sau mai multe episoade într-un an, cinci episoade pe an în doi ani consecutivi sau trei episoade pe an în trei ani consecutivi. Alte indicații includ apneea obstructivă în somn cauzată de amigdale hipertrofiate, dificultăți de respirație sau înghițire și abces periamigdalian recurent.

Procedura chirurgicală: Amigdalectomia se efectuează sub anestezie generală și durează aproximativ 30-45 de minute. Chirurgul îndepărtează amigdalele folosind tehnici moderne care minimizează sângerarea și trauma țesuturilor înconjurătoare. Procedura poate include și adenoidectomia, în funcție de necesitățile specifice ale pacientului. Tehnicile moderne includ utilizarea instrumentelor de radiofrecvență sau laser, care oferă o precizie mai mare și o recuperare mai rapidă.

Procesul de recuperare: Perioada de recuperare după amigdalectomie durează în general 7-14 zile. În primele zile după operație, copilul poate prezenta durere în gât, dificultăți la înghițire și disconfort moderat. Dieta trebuie adaptată progresiv, începând cu lichide reci și alimente moi. Medicul va prescrie analgezice pentru controlul durerii și va oferi instrucțiuni specifice pentru îngrijirea postoperatorie. Este important să se monitorizeze apariția oricăror semne de sângerare sau infecție.

Rezultate așteptate: După amigdalectomie, majoritatea copiilor prezintă o reducere semnificativă a frecvenței infecțiilor respiratorii și o îmbunătățire a calității vieții. Studiile arată că aproximativ 80% dintre pacienți raportează o ameliorare substanțială a simptomelor după intervenție. Beneficiile includ reducerea episoadelor de amigdalită, îmbunătățirea respirației în timpul somnului și diminuarea complicațiilor asociate infecțiilor recurente.

Metode de prevenție

Prevenirea amigdalitei la copii implică o combinație de măsuri care vizează reducerea expunerii la agenți patogeni și întărirea sistemului imunitar. Adoptarea unor practici sănătoase de igienă și modificări ale stilului de viață poate reduce semnificativ riscul de infecție.

Igiena personală: Spălarea frecventă și corectă a mâinilor reprezintă cea mai importantă măsură de prevenție a amigdalitei. Copiii trebuie învățați să își spele mâinile cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, în special înainte de mese și după utilizarea toaletei. Periuța de dinți trebuie schimbată regulat, mai ales după un episod de amigdalită, pentru a preveni reinfectarea.

Controlul factorilor de mediu: Menținerea unui mediu sănătos în casa copilului poate reduce riscul de amigdalită. Aerisirea regulată a încăperilor, menținerea unei umidități optime și evitarea expunerii la fum de țigară sau alți iritanți respiratori sunt esențiale. În sezonul rece, temperatura din cameră trebuie menținută constantă, iar schimbările bruște de temperatură trebuie evitate.

Considerații alimentare: O dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, contribuie la întărirea sistemului imunitar. Consumul regulat de fructe și legume proaspete, alimente bogate în vitamina C și zinc poate ajuta la prevenirea infecțiilor. În perioadele cu risc crescut de îmbolnăvire, se recomandă evitarea alimentelor iritante pentru gât și consumul crescut de lichide pentru menținerea unei hidratări optime.

Modificări ale stilului de viață: Un program de somn regulat și suficient este esențial pentru menținerea unui sistem imunitar puternic la copii. Activitatea fizică moderată și petrecerea timpului în aer liber contribuie la întărirea imunității. Evitarea contactului strâns cu persoane bolnave și limitarea expunerii la medii aglomerate în perioada sezonului rece pot reduce riscul de infecție.