Herpangina: simptome, tratament, recuperare si preventie

Deși poate fi neplăcută și dureroasă pentru copii, herpangina este o afecțiune care se vindecă de obicei în 7-10 zile cu tratament simptomatic. Principalele complicații sunt reprezentate de deshidratare din cauza refuzului alimentației și a lichidelor, dar acestea pot fi prevenite printr-o hidratare adecvată și îngrijire corespunzătoare.

Simptomele herpanginei

Herpangina se manifestă prin simptome specifice care apar brusc și evoluează rapid. Leziunile caracteristice sunt reprezentate de vezicule mici, dureroase, localizate în partea posterioară a cavității bucale și în gât, care ulterior se transformă în ulcerații superficiale.

Semne de avertizare timpurie

Primele manifestări ale bolii includ stare generală alterată, oboseală accentuată și dureri musculare difuze. Copiii mici devin irascibili și refuză alimentația, iar sugarii pot prezenta hipersalivație și vărsături. Aceste simptome apar de obicei la 3-5 zile după contactul cu virusul și precedă apariția leziunilor caracteristice.

Caracteristicile febrei

Febra în herpangină are un debut brusc și poate atinge valori foarte mari, până la 40-41°C. Aceasta persistă de obicei 3-6 zile și poate fi însoțită de frisoane. La copiii mici, febra ridicată poate provoca convulsii febrile, care necesită monitorizare atentă și tratament prompt.

Simptomele gâtului și gurii

Durerea în gât este intensă și se accentuează la înghițire, determinând refuzul alimentației. Mucoasa faringelui este intens congestionată, iar amigdalele pot fi mărite de volum. Ganglionii limfatici cervicali sunt frecvent măriți și sensibili la palpare.

Alte simptome frecvente

Pe lângă manifestările specifice, pacienții pot prezenta cefalee, dureri abdominale și stare generală de rău. Copiii mai mari pot acuza dureri musculare și articulare. Anorexia este aproape constantă din cauza durerilor la înghițire.

Leziunile bucale

Aspectul și localizarea: Leziunile caracteristice apar sub formă de vezicule mici, de 2-4 mm diametru, cu conținut clar, localizate predominant pe palatul moale, amigdale și peretele posterior al faringelui. Acestea au inițial aspect de macule eritematoase care evoluează rapid spre vezicule cu conținut clar, înconjurate de un halou roșu.

Evoluția în timp: Veziculele se sparg în 24-48 de ore, lăsând loc unor ulcerații superficiale, dureroase, cu margini regulate și fund cenușiu. Numărul leziunilor variază de la câteva până la 10-15, iar acestea apar în valuri succesive pe parcursul primelor zile de boală.

Durata și procesul de vindecare: Leziunile bucale se vindecă spontan în 5-7 zile, fără a lăsa cicatrici. Vindecarea începe din centrul leziunii spre periferie, iar durerea se ameliorează treptat pe măsură ce ulcerațiile se epitelizează.

Abordări terapeutice

Tratamentul herpanginei este în principal simptomatic, vizând ameliorarea disconfortului și prevenirea complicațiilor. Nu există un tratament antiviral specific, iar antibioticele nu sunt indicate deoarece infecția este de natură virală.

Opțiuni pentru controlul durerii

Durerea poate fi ameliorată prin administrarea de analgezice și antiinflamatoare precum paracetamol sau ibuprofen, în doze adaptate vârstei și greutății. Local, se pot utiliza soluții cu efect anestezic și antiinflamator pentru reducerea disconfortului la nivelul leziunilor bucale.

Metode de control al febrei

Febra se tratează cu antipiretice administrate la intervale regulate, conform recomandărilor medicului. Măsurile fizice de reducere a temperaturii includ împachetări reci și băi cu apă la temperatura camerei. Este esențială monitorizarea temperaturii și evitarea supraîncălzirii copilului.

Strategii de hidratare

Menținerea unei hidratări adecvate este crucială în timpul bolii, deoarece durerea cauzată de leziunile bucale poate determina copiii să refuze lichidele. Lichidele reci, precum apa, laptele sau băuturile cu electroliți, trebuie oferite frecvent în cantități mici. Pentru sugari și copiii mici, se recomandă administrarea lichidelor cu lingurița sau cu seringa pentru a preveni deshidratarea.

Recomandări alimentare

Alimente recomandate: Alimentele moi și reci sunt cele mai potrivite în perioada bolii, deoarece nu irită leziunile bucale și pot oferi un efect calmant. Iaurtul, înghețata, budincile reci, piureurile de fructe și legume, precum și cerealele moi cu lapte rece sunt opțiuni nutritive care pot fi consumate cu ușurință. Alimentele trebuie să fie la temperatura camerei sau răcite pentru a nu provoca disconfort suplimentar.

Alimente de evitat: Alimentele care pot irita mucoasa bucală trebuie evitate pe perioada bolii. Acestea includ preparatele picante, acide sau sărate, alimentele crocante sau tari care pot răni mucoasa, precum și mâncărurile fierbinți. Sucurile de citrice, roșiile și alte alimente acide pot intensifica durerea și disconfortul la nivelul leziunilor.

Băuturi recomandate: Lichidele reci sau la temperatura camerei sunt esențiale pentru menținerea hidratării. Apa plată, ceaiurile răcorite și îndulcite moderat, băuturile cu electroliți special formulate pentru copii și laptele rece sunt cele mai indicate. Consumul de lichide trebuie încurajat constant, oferind cantități mici dar frecvente pentru a preveni deshidratarea.

Recuperare și durată

Herpangina este o boală autolimitantă care se vindecă de obicei fără complicații. Perioada de recuperare variază în funcție de severitatea simptomelor și starea generală a pacientului, dar majoritatea cazurilor se rezolvă complet în interval de 7-10 zile.

Perioada tipică de evoluție: Boala urmează un tipar predictibil de evoluție, cu o durată totală de aproximativ 7-10 zile. Primele 3-4 zile sunt caracterizate prin simptome acute, cu febră și disconfort maxim. Leziunile bucale încep să se vindece după 4-5 zile, iar simptomele generale se ameliorează treptat în a doua jumătate a săptămânii de boală.

Semne de ameliorare: Ameliorarea bolii se manifestă prin scăderea temperaturii corporale la valori normale, reducerea durerii la înghițire și vindecarea treptată a leziunilor bucale. Pofta de mâncare revine progresiv, iar copilul începe să fie mai activ și mai puțin iritabil. Dispariția completă a leziunilor marchează sfârșitul perioadei de boală.

Revenirea la activitățile normale: Copiii pot reveni la grădiniță sau școală după ce febra dispare și când nu mai prezintă leziuni bucale active. Este important ca reluarea activităților să fie graduală, permițând organismului să se recupereze complet. Activitățile fizice intense trebuie evitate în prima săptămână după vindecare.

Complicații potențiale: Cea mai frecventă complicație a herpanginei este deshidratarea, care poate apărea din cauza refuzului alimentației și a lichidelor. În cazuri rare, pot apărea complicații neurologice precum meningita aseptică sau encefalita, în special la pacienții cu sistem imunitar compromis. Nou-născuții și gravidele prezintă un risc crescut pentru forme severe ale bolii.

Metode de prevenție

Prevenirea răspândirii herpanginei necesită măsuri stricte de igienă și control al infecției, având în vedere contagiozitatea crescută a virusului. Implementarea acestor măsuri este esențială în special în colectivitățile de copii.

Practici de igienă a mâinilor: Spălarea frecventă și corectă a mâinilor cu apă și săpun reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a transmiterii virusului. Mâinile trebuie spălate timp de minimum 20 de secunde, cu atenție deosebită acordată spațiilor interdigitale și unghiilor. Momentele cheie pentru igiena mâinilor includ perioada după folosirea toaletei, înainte de masă și după contactul cu persoane bolnave.

Curățenia mediului înconjurător: Dezinfectarea regulată a suprafețelor și obiectelor frecvent atinse este esențială pentru prevenirea răspândirii virusului. Jucăriile, mesele, clanțele ușilor și alte obiecte de uz comun trebuie curățate și dezinfectate zilnic. În cazul colectivităților, precum grădinițe sau școli, protocoalele de curățenie trebuie intensificate în perioada de risc crescut de transmitere.

Reguli de izolare: Pacienții cu herpangină trebuie izolați pe perioada manifestării simptomelor active pentru a preveni transmiterea virusului. Copiii nu trebuie să frecventeze colectivitățile până la dispariția completă a febrei și vindecarea leziunilor bucale. Camera bolnavului trebuie aerisită frecvent, iar obiectele personale precum prosoapele, tacâmurile și paharele nu trebuie împărtășite cu alți membri ai familiei.

Măsuri preventive pentru îngrijitori: Persoanele care îngrijesc pacienți cu herpangină trebuie să respecte măsuri stricte de igienă pentru a evita infectarea și transmiterea bolii. Spălarea riguroasă a mâinilor după fiecare contact cu bolnavul, utilizarea măștii faciale în timpul îngrijirii directe și dezinfectarea suprafețelor contaminate sunt esențiale. Îngrijitorii trebuie să acorde atenție specială momentelor de schimbare a scutecelor sau când ajută copilul la igiena orală.

Când este necesară consultația medicală

Deși herpangina este o boală autolimitantă, anumite situații necesită evaluare medicală promptă, în special la copiii mici, nou-născuți sau pacienții cu sistem imunitar compromis. Monitorizarea atentă a simptomelor și recunoașterea semnelor de alarmă sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor.

Semne de avertizare: Persistența febrei peste 39 de grade Celsius timp de mai mult de trei zile sau reapariția acesteia după o perioadă de ameliorare necesită evaluare medicală. Refuzul persistent al alimentației și lichidelor timp de 24 de ore, somnolența excesivă și modificările de comportament sunt alte semne care impun consultul medical.

Simptome de urgență: Prezența convulsiilor febrile, dificultățile severe de respirație, letargia pronunțată sau imposibilitatea trezirii copilului reprezintă urgențe medicale care necesită asistență imediată. Rigiditatea cefei, cefaleea severă și vărsăturile în jet pot indica complicații neurologice care necesită evaluare de urgență.

Grupuri cu risc crescut: Nou-născuții, copiii cu vârsta sub trei luni, pacienții cu imunodeficiențe și femeile însărcinate prezintă risc crescut pentru forme severe de boală. Acești pacienți necesită monitorizare atentă și evaluare medicală promptă la primele semne de boală, chiar și în cazul simptomelor ușoare.

Indicatori ai deshidratării: Semnele de deshidratare includ reducerea cantității de urină, urină închisă la culoare, absența lacrimilor în timpul plânsului, uscăciunea mucoasei bucale și scăderea elasticității pielii. La sugari, fontanela anterioară poate apărea deprimată. Prezența acestor semne necesită evaluare medicală urgentă pentru inițierea rehidratării.