Laringita la copii: cauze, simptome, tratament si preventie

Deși în general este o afecțiune care se vindecă de la sine în decurs de 1-2 săptămâni, laringita necesită atenție specială la copii, mai ales când este însoțită de febră sau probleme respiratorii.

Cauzele frecvente ale laringitei la copii

Laringita pediatrică poate avea multiple cauze, iar identificarea factorului declanșator este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat. Infecțiile și iritațiile locale reprezintă principalele cauze ale acestei afecțiuni la copii.

Infecții virale: Virusurile reprezintă cea mai frecventă cauză a laringitei la copii. Rinovirusul, virusul gripal și parainfluenza afectează mucoasa laringelui, provocând inflamație și edem local. Aceste infecții virale determină modificări ale vocii și pot fi însoțite de febră, nas înfundat și dureri în gât. Simptomele se dezvoltă treptat și pot persista până la două săptămâni.

Suprasolicitarea vocală: Copiii care țipă, cântă sau vorbesc excesiv pot dezvolta laringită din cauza iritației mecanice a corzilor vocale. Această formă de laringită apare frecvent după activități intense precum competiții sportive sau concerte. Suprasolicitarea vocală duce la inflamarea și umflarea corzilor vocale, rezultând în răgușeală și disconfort local.

Alergii: Reacțiile alergice pot provoca inflamația mucoasei laringiene. Alergenii precum polenul, praful sau părul de animale declanșează o reacție imună care duce la umflarea țesuturilor din laringe. Această formă de laringită se manifestă adesea împreună cu alte simptome alergice precum strănut, nas care curge și ochi care lăcrimează.

Reflux acid: Refluxul gastroesofagian poate irita laringele atunci când acidul din stomac urcă în esofag și ajunge la nivelul gâtului. Această problemă apare mai frecvent la bebeluși și copiii mici, mai ales în timpul somnului. Refluxul acid poate provoca răgușeală cronică și tuse, în special dimineața.

Factori de mediu: Expunerea la iritanți precum fumul de țigară, poluarea sau aerul foarte uscat poate declanșa laringita. Acești factori irită direct mucoasa laringelui și pot agrava o inflamație preexistentă. Mediul uscat și rece reprezintă un factor de risc suplimentar pentru dezvoltarea laringitei la copii.

Simptome și manifestări

Laringita la copii se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care pot varia ca intensitate. Recunoașterea acestora permite intervenția terapeutică promptă și prevenirea complicațiilor.

Simptome principale

Voce răgușită sau aspră: Modificarea vocii reprezintă primul semn al laringitei la copii. Vocea devine aspră, răgușită și poate avea un timbru diferit față de cel obișnuit. Această modificare apare din cauza inflamației corzilor vocale care nu mai pot vibra normal în timpul vorbirii.

Pierderea vocii: În cazurile mai severe, copiii pot experimenta afonie temporară, adică incapacitatea de a produce sunete. Această situație apare când inflamația corzilor vocale este atât de pronunțată încât acestea nu mai pot vibra deloc. Pierderea vocii poate dura câteva zile până la o săptămână.

Tuse uscată: Tusea asociată laringitei este de obicei uscată și iritativă. Aceasta apare ca răspuns la inflamația din laringe și poate fi mai pronunțată dimineața sau noaptea. Tusea poate deveni mai severă atunci când copilul vorbește sau face efort fizic.

Durere în gât: Inflamația laringelui provoacă adesea durere sau disconfort în gât. Copiii pot resimți arsură, mâncărime sau senzație de uscăciune la nivelul gâtului. Durerea se poate accentua în timpul vorbirii sau al înghițirii.

Dificultăți la înghițire: Inflamația laringelui poate face înghițirea dureroasă sau dificilă pentru copii. Această problemă apare din cauza umflării țesuturilor din jurul laringelui și poate duce la refuzul alimentelor sau lichidelor. Disconfortul este mai pronunțat în timpul înghițirii și poate fi însoțit de senzația de nod în gât sau arsură.

Îngrijirea la domiciliu și tratamentul

Tratamentul laringitei la copii se concentrează pe ameliorarea simptomelor și susținerea procesului natural de vindecare. Majoritatea cazurilor se rezolvă prin măsuri simple de îngrijire la domiciliu și odihnă adecvată.

Odihna vocală și îngrijirea vocii: Reducerea solicitării corzilor vocale este esențială pentru recuperare. Copilul trebuie încurajat să vorbească mai puțin și să evite țipatul sau cântatul. Șoaptele trebuie evitate deoarece solicită mai mult corzile vocale decât vorbitul normal, dar cu voce scăzută. Această perioadă de odihnă vocală trebuie menținută până la ameliorarea simptomelor.

Hidratarea corespunzătoare: Consumul regulat de lichide ajută la menținerea mucoasei laringiene hidratate și facilitează vindecarea. Apa la temperatura camerei, ceaiurile calde cu miere pentru copiii peste un an și supele clare sunt cele mai indicate. Băuturile foarte reci sau foarte fierbinți trebuie evitate deoarece pot irita și mai mult laringele.

Utilizarea umidificatorului: Umidificatorul adaugă umezeală în aerul din cameră, ceea ce ajută la calmarea iritației laringiene și facilitează respirația. Aparatul trebuie curățat regulat pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului și bacteriilor. Umiditatea optimă din cameră trebuie menținută între 40% și 60%.

Evitarea factorilor iritanți: Protejarea copilului de fumul de țigară, poluare, praf și alți iritanți din aer este crucială pentru recuperare. Camera copilului trebuie aerisită regulat, iar expunerea la substanțe chimice puternic mirositoare trebuie evitată. Temperatura constantă și umiditatea adecvată în cameră sunt importante pentru prevenirea iritației suplimentare.

Picături saline pentru congestia nazală: Soluția salină ajută la desfundarea nasului și facilitează respirația. Aceasta poate fi administrată sub formă de spray sau picături nazale de câteva ori pe zi. Pentru bebeluși, se recomandă aspirarea secrețiilor nazale cu ajutorul unui aspirator nazal special după administrarea soluției saline.

Modificări în alimentație: Alimentele moi și răcoroase pot ajuta la reducerea disconfortului în timpul înghițirii. Înghețata, iaurtul și alte produse lactate reci pot calma iritația. Trebuie evitate alimentele condimentate, acide sau crocante care pot irita și mai mult gâtul.

Medicamentele potrivite vârstei: Tratamentul medicamentos trebuie adaptat vârstei copilului. Pentru copiii peste 6 ani se pot administra analgezice precum paracetamol sau ibuprofen pentru ameliorarea durerii și febrei. Siropurile pentru tuse nu sunt recomandate copiilor sub 6 ani și trebuie utilizate cu precauție la cei mai mari.

Semne de alarmă

Laringita la copii poate evolua uneori spre complicații severe care necesită intervenție medicală imediată. Recunoașterea timpurie a semnelor de alarmă este esențială pentru prevenirea complicațiilor grave.

Dificultăți de respirație: Problemele respiratorii reprezintă cea mai gravă complicație a laringitei la copii. Respirația zgomotoasă, wheezing-ul sau stridorul, retracțiile intercostale și cianoza necesită evaluare medicală urgentă. Poziția de ortopnee și agitația copilului sunt semne suplimentare care indică dificultăți respiratorii severe.

Durere severă: Durerea intensă în gât, care împiedică copilul să înghită sau să vorbească, poate indica o complicație serioasă. Prezența febrei mari, peste 39 de grade Celsius, împreună cu durerea severă necesită consultație medicală imediată. Durerea care se intensifică progresiv sau nu răspunde la medicamentele obișnuite pentru durere reprezintă un semn de alarmă.

Simptome prelungite: Persistența simptomelor mai mult de două săptămâni sau agravarea acestora în ciuda tratamentului la domiciliu necesită evaluare medicală. Răgușeala care nu se ameliorează sau reapare frecvent poate indica o problemă mai serioasă care necesită investigații suplimentare.

Probleme la înghițire: Dificultățile de înghițire la copiii cu laringită necesită atenție medicală imediată, deoarece pot indica o complicație severă precum epiglotita. Refuzul alimentelor și băuturilor, salivația excesivă și poziția caracteristică cu gâtul întins înainte sunt semne de alarmă care sugerează necesitatea unei evaluări medicale urgente. Problemele de înghițire pot duce rapid la deshidratare, mai ales la copiii mici.

Febră mare: Prezența febrei peste 39 de grade Celsius reprezintă un semn de alarmă în laringita copiilor, mai ales când persistă mai mult de 24 de ore sau nu răspunde la medicamentele antipiretice. Febra mare poate indica o infecție bacteriană secundară sau alte complicații care necesită tratament specific. Monitorizarea temperaturii și a stării generale a copilului este esențială pentru prevenirea complicațiilor.

Strategii de prevenție

Prevenirea laringitei la copii implică o serie de măsuri care reduc riscul de infecție și iritare a laringelui. Aceste strategii sunt esențiale pentru menținerea sănătății tractului respirator superior.

Hidratarea adecvată: Menținerea unui nivel optim de hidratare ajută la protejarea mucoasei laringiene și previne iritația. Copiii trebuie încurajați să consume lichide în mod regulat pe parcursul zilei, preferabil apă la temperatura camerei. Hidratarea adecvată menține secrețiile respiratorii fluide și facilitează eliminarea agenților patogeni.

Evitarea suprasolicitării vocale: Prevenirea oboselii vocale presupune limitarea activităților care solicită excesiv corzile vocale. Părinții și educatorii trebuie să descurajeze țipatul, strigătele și cântatul prelungit. Este important să se creeze un mediu în care copiii să poată comunica fără a-și forța vocea.

Protecția împotriva fumului: Expunerea la fum, fie el de țigară sau de altă natură, trebuie evitată complet. Fumul irită direct mucoasa laringiană și crește susceptibilitatea la infecții. Mediul în care copilul își petrece timpul trebuie să fie complet lipsit de fum, inclusiv acasă și în mașină.

Igiena mâinilor: Spălarea corectă și frecventă a mâinilor reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a infecțiilor care pot cauza laringita. Copiii trebuie învățați să își spele mâinile cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, în special înainte de mese și după activități în aer liber sau contact cu persoane bolnave.

Controlul refluxului acid: Gestionarea refluxului gastroesofagian la copii necesită măsuri specifice precum evitarea meselor copioase înainte de culcare, poziționarea corectă în timpul somnului și identificarea alimentelor care agravează simptomele. Medicul poate recomanda modificări în dietă și stil de viață, iar în unele cazuri poate fi necesar tratament medicamentos.