Manevra Heimlich la copii: protocol de urgenta si ingrijire

La copiii peste un an se aplică compresia abdominală, în timp ce la sugari se folosesc loviturile între omoplați și compresiile toracice. Rapiditatea intervenției și aplicarea corectă a tehnicii sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor severe cauzate de lipsa oxigenului.

Recunoașterea sufocării la copii

Identificarea rapidă a semnelor de sufocare este crucială pentru intervenția promptă și eficientă. Copiii care se sufocă prezintă dificultăți severe de respirație și nu pot vorbi sau plânge.

Semnele blocajului complet al căilor respiratorii: Un copil care se sufocă nu poate vorbi, plânge sau respira eficient. Pielea poate căpăta o nuanță albăstruie, în special în jurul buzelor și unghiilor. Copilul poate duce mâinile la gât, un semn universal al sufocării, și poate prezenta agitație extremă. În cazurile severe, copilul poate deveni rapid inconștient dacă nu se intervine prompt.

Diferențierea de tusea normală: Tusea puternică și eficientă este un mecanism natural de protecție și nu necesită intervenție. Un copil care tușește cu putere, poate vorbi sau plânge trebuie încurajat să continue să tușească, deoarece acest lucru poate ajuta la eliminarea naturală a obiectului străin. Intervenția este necesară doar când tusea devine slabă sau ineficientă.

Pașii evaluării inițiale: Evaluarea stării copilului începe prin observarea capacității acestuia de a respira, vorbi sau plânge. Prezența tusei eficiente indică faptul că căile respiratorii nu sunt complet blocate. Observarea culorii pielii și a nivelului de conștiență oferă informații importante despre severitatea situației și necesitatea intervenției imediate.

Momentul acțiunii imediate: Intervenția trebuie inițiată imediat când copilul nu poate respira eficient, nu poate vorbi sau plânge, prezintă tuse slabă sau ineficientă, sau când pielea începe să se coloreze în albastru. Orice întârziere în acordarea primului ajutor poate duce la pierderea cunoștinței și complicații severe.

Manevra Heimlich pentru copii peste 1 an

Această tehnică specifică de prim ajutor trebuie aplicată doar în cazurile de sufocare severă, când copilul nu poate respira, vorbi sau tuși eficient. Procedura necesită o execuție precisă pentru a fi eficientă și sigură.

Poziționarea corectă în spatele copilului: Salvatorul trebuie să îngenuncheze în spatele copilului pentru a se potrivi cu înălțimea acestuia. Brațele trebuie înfășurate în jurul taliei copilului, menținând spatele drept și capul ușor aplecat înainte pentru a facilita eliminarea obiectului străin.

Tehnica poziționării mâinilor: Pumnul unei mâini trebuie plasat în zona abdominală, între ombilic și capătul inferior al sternului. Cealaltă mână trebuie să cuprindă pumnul pentru a oferi forță și control în timpul compresiilor. Poziționarea corectă a mâinilor este esențială pentru eficiența manevrei.

Forța și direcția compresiilor: Compresiile trebuie executate cu o mișcare rapidă, îndreptată în sus și spre interior. Forța aplicată trebuie adaptată dimensiunii copilului, fiind suficient de puternică pentru a fi eficientă, dar controlată pentru a evita leziunile interne. Mișcarea trebuie să fie precisă și decisivă.

Numărul de încercări: Compresiile abdominale trebuie aplicate în serii de cinci. După fiecare serie, trebuie verificată gura copilului pentru a vedea dacă obiectul străin a fost eliminat. Procedura continuă până când obiectul este eliminat sau până când copilul își pierde cunoștința.

Monitorizarea între compresii: Între seriile de compresii, trebuie evaluată starea copilului, urmărind semnele de ameliorare sau agravare. Observarea culorii pielii, a respirației și a nivelului de conștiență este esențială. Dacă starea copilului se deteriorează sau compresiile nu sunt eficiente, trebuie solicitată asistență medicală de urgență.

Proceduri de prim ajutor pentru sugari sub 1 an

Tehnicile de prim ajutor pentru sugarii care se sufocă diferă semnificativ de cele aplicate copiilor mai mari. Procedurile specifice includ lovituri între omoplați și compresii toracice, adaptate pentru corpul fragil al sugarului.

Tehnica loviturilor între omoplați: Pentru executarea corectă a acestei manevre, sugarul trebuie poziționat cu fața în jos pe antebrațul salvatorului, cu capul mai jos decât trunchiul. Palma liberă trebuie folosită pentru a aplica cinci lovituri ferme între omoplații sugarului. Loviturile trebuie să fie suficient de puternice pentru a disloca obiectul, dar controlate pentru a evita leziunile.

Tehnica compresiilor toracice: Compresiile toracice la sugar se execută prin poziționarea acestuia cu fața în sus pe antebrațul salvatorului. Cu două degete poziționate în centrul sternului, sub linia mameloanelor, se aplică cinci compresii rapide, cu o adâncime de aproximativ 4 centimetri. Forța trebuie adaptată dimensiunii sugarului pentru a evita leziunile costale.

Alternarea între metode: Procedura corectă implică alternarea între cele două tehnici: cinci lovituri între omoplați urmate de cinci compresii toracice. Această alternanță trebuie continuată până la eliminarea obiectului străin sau până când sugarul devine inconștient. După fiecare serie de manevre, gura sugarului trebuie verificată pentru prezența obiectului străin.

Aplicarea corectă a forței: Forța aplicată în timpul manevrelor trebuie să fie proporțională cu dimensiunea și vârsta sugarului. Loviturile și compresiile trebuie să fie ferme dar controlate, suficient de puternice pentru a fi eficiente dar nu atât de intense încât să producă leziuni. Mișcările bruște sau excesiv de puternice trebuie evitate.

Tehnici de poziționare și susținere: Poziționarea corectă a sugarului este crucială pentru eficiența manevrelor. Capul și gâtul trebuie susținute în permanență, menținând căile respiratorii deschise. Pentru loviturile între omoplați, antebrațul salvatorului trebuie sprijinit pe coapsă pentru stabilitate, iar pentru compresiile toracice, sugarul trebuie menținut într-o poziție ușor înclinată, cu capul mai jos decât trunchiul.

Protocol de urgență

În situațiile de sufocare la copii, timpul de reacție și execuția corectă a procedurilor sunt factori critici pentru salvarea vieții. Protocoalele standardizate oferă un cadru clar de acțiune în aceste momente critice.

Când trebuie sunat la urgențe: Serviciul de urgență trebuie contactat imediat când un copil prezintă semne severe de sufocare, nu poate respira, vorbi sau plânge, sau când pielea începe să capete o nuanță albăstruie. Apelul la numărul de urgență 112 trebuie efectuat de o altă persoană, în timp ce salvatorul continuă manevrele de prim ajutor.

Acțiuni în timpul așteptării ajutorului: Perioada de așteptare a ambulanței trebuie folosită pentru continuarea neîntreruptă a manevrelor de prim ajutor. Căile respiratorii ale copilului trebuie menținute deschise, iar semnele vitale monitorizate constant. Obiectele vizibile în gură pot fi îndepărtate doar dacă sunt ușor accesibile.

Semne pentru oprirea manevrei: Manevrele trebuie întrerupte imediat când obiectul străin este eliminat și copilul începe să respire normal, tușește eficient sau plânge. Alte indicații pentru oprire includ pierderea cunoștinței copilului sau sosirea echipajului medical de urgență.

Trecerea la resuscitare cardio-pulmonară: Dacă copilul își pierde cunoștința și nu mai respiră, trecerea la resuscitare cardio-pulmonară devine imperativă. Această tranziție trebuie făcută rapid și eficient, începând cu 30 de compresii toracice urmate de două respirații artificiale, continuând acest ciclu până la sosirea ajutorului medical specializat.

Îngrijiri post-manevră

Perioada imediat următoare unui episod de sufocare necesită atenție și monitorizare specială pentru identificarea și prevenirea potențialelor complicații.

Evaluarea medicală imediată: După un episod de sufocare, copilul trebuie evaluat de personal medical specializat, chiar dacă obiectul străin a fost eliminat cu succes. Această evaluare este necesară pentru identificarea posibilelor leziuni ale căilor respiratorii sau prezența unor fragmente reziduale din obiectul străin. Medicul va examina starea generală a copilului, va verifica funcția respiratorie și va efectua investigațiile necesare pentru excluderea complicațiilor.

Semne ale eliminării cu succes a obiectului străin: Confirmarea eliminării complete a obiectului străin este evidențiată prin reluarea imediată a respirației normale a copilului, încetarea tusei și dispariția stării de panică. Copilul începe să plângă, să vorbească sau să respire fără dificultate, iar culoarea pielii revine la normal. În cazul sugarilor, semnele pozitive includ plânsul puternic și mișcările active ale membrelor. Este important ca obiectul eliminat să fie identificat și examinat pentru a confirma că a fost îndepărtat în întregime.

Monitorizarea complicațiilor: În perioada imediat următoare unui episod de sufocare, copilul trebuie monitorizat atent pentru posibile complicații. Acestea pot include traumatisme ale căilor respiratorii, contuzii toracice sau abdominale rezultate în urma manevrelor de prim ajutor, sau probleme respiratorii persistente. Semnele care necesită atenție specială includ tusea persistentă, dificultăți la înghițire, dureri în piept sau abdomen, sau modificări ale vocii.

Cerințe pentru îngrijirea ulterioară: Perioada de recuperare după un episod de sufocare necesită o atenție deosebită și urmărire medicală regulată. Părinții trebuie să observe orice schimbări în comportamentul copilului, probleme de alimentație sau respirație. Consulturile medicale de follow-up sunt esențiale pentru evaluarea completă a stării de sănătate și identificarea oricăror complicații tardive. Medicul poate recomanda investigații suplimentare precum radiografii toracice sau evaluări ale funcției respiratorii.