Pentru unii bebeluși, această etapă poate începe mai devreme, în jurul vârstei de 6 luni, în timp ce alții pot începe după 10 luni sau chiar pot sări direct la mers. Dezvoltarea acestei abilități este esențială pentru întărirea musculaturii, îmbunătățirea coordonării și pregătirea pentru etapele ulterioare ale dezvoltării motorii.
Când încep bebelușii să meargă de-a bușilea
Dezvoltarea mersului de-a bușilea este un proces gradual care necesită mai multe abilități preliminare. Bebelușii trebuie să își dezvolte mai întâi controlul capului, forța brațelor și capacitatea de a se rostogoli înainte de a putea începe să se deplaseze independent.
Perioada obișnuită (7-10 luni)
În mod normal, bebelușii încep să meargă de-a bușilea între 7 și 10 luni. În această perioadă, ei dezvoltă suficientă forță musculară și coordonare pentru a-și susține greutatea corporală pe mâini și genunchi. Mișcările devin treptat mai coordonate și mai precise, permițându-le să se deplaseze eficient în direcția dorită.
Începători timpurii (6-7 luni)
Unii bebeluși manifestă dorința de a explora și capacitatea de a se deplasa mai devreme, începând să meargă de-a bușilea în jurul vârstei de 6-7 luni. Aceștia prezintă adesea o dezvoltare motorie accelerată și o coordonare musculară excelentă. Forța musculară dezvoltată precoce și curiozitatea naturală îi determină să își dezvolte această abilitate mai rapid decât media.
Începători târzii (10-12 luni)
Există bebeluși care încep să meargă de-a bușilea după vârsta de 10 luni, acest lucru fiind perfect normal și nereprezentând un motiv de îngrijorare. Fiecare bebeluș are propriul ritm de dezvoltare, iar unii pot prefera să exploreze alte abilități motorii înainte de a începe să se deplaseze în acest fel.
Etapele premergătoare mersului de-a bușilea
Controlul capului și gâtului: Dezvoltarea controlului asupra capului și gâtului reprezintă prima etapă esențială în pregătirea pentru mersul de-a bușilea. Bebelușii învață să își țină capul ridicat și să îl rotească pentru a urmări obiecte și persoane din jur, consolidând astfel musculatura necesară pentru deplasarea ulterioară.
Dezvoltarea forței brațelor: Forța brațelor se dezvoltă treptat prin activități precum împingerea în timpul statului pe burtică și ridicarea corpului cu ajutorul mâinilor. Această etapă este crucială pentru dezvoltarea capacității de a susține greutatea corpului în timpul deplasării de-a bușilea.
Abilitatea de a se rostogoli: Capacitatea de a se rostogoli de pe burtă pe spate și invers reprezintă un pas important în dezvoltarea coordonării și a forței musculare. Această mișcare ajută bebelușii să înțeleagă cum să își folosească corpul pentru a se deplasa și contribuie la dezvoltarea echilibrului.
Statul în șezut fără sprijin: Capacitatea de a sta în șezut fără ajutor indică dezvoltarea forței musculare centrale necesare pentru mersul de-a bușilea. Această etapă demonstrează că bebelușul are suficient control asupra trunchiului și echilibrul necesar pentru a începe explorarea deplasării independente.
Diferite tipuri de mers de-a bușilea
Fiecare bebeluș își dezvoltă propriul stil de deplasare, adaptat nevoilor și capacităților sale. Există mai multe moduri în care bebelușii învață să se deplaseze independent, fiecare având beneficiile sale pentru dezvoltarea motorie.
Mersul clasic în patru labe: Această formă de deplasare implică coordonarea mâinilor și genunchilor, bebelușul deplasându-se prin mișcarea alternativă a membrelor opuse. Mișcarea începe cu ridicarea și deplasarea unei mâini și a genunchiului opus, urmată de cealaltă mână și genunchi, într-un ritm coordonat și fluid.
Târârea tip comando: Acest stil de deplasare implică târârea pe burtică, bebelușul folosindu-și brațele pentru a se trage înainte în timp ce își împinge corpul cu ajutorul picioarelor. Este adesea prima formă de deplasare independentă pe care o dezvoltă bebelușii, ajutându-i să își dezvolte forța musculară necesară pentru mersul clasic în patru labe.
Mersul tip urs: Această formă de deplasare implică susținerea greutății corporale pe mâini și picioare, cu genunchii și coatele drepte. Bebelușii care adoptă acest stil își mențin spatele drept și își ridică abdomenul de la sol, deplasându-se într-un mod similar cu mersul unui urs. Acest tip de deplasare contribuie la dezvoltarea forței musculare în brațe și picioare, precum și la îmbunătățirea echilibrului și coordonării generale.
Deplasarea prin alunecare: Unii bebeluși preferă să se deplaseze prin alunecare pe fund, folosind mâinile și picioarele pentru a se împinge înainte. Această metodă de deplasare apare atunci când bebelușul stă în poziție șezând și folosește mișcări de împingere cu picioarele și brațele pentru a se deplasa. Deși această formă de deplasare este mai puțin comună, reprezintă o etapă normală în dezvoltarea motorie a unor bebeluși.
Mersul tip crab: În această variantă de deplasare, bebelușul se mișcă lateral sau în spate, asemenea unui crab. Această formă de deplasare implică folosirea mâinilor și picioarelor pentru a se împinge într-o direcție laterală, dezvoltând astfel coordonarea și forța musculară în mod unic. Bebelușii care adoptă acest stil dezvoltă o bună coordonare spațială și învață să își controleze mișcările în multiple direcții.
Mersul asimetric: Această formă de deplasare implică folosirea predominantă a unui genunchi și a piciorului opus pentru înaintare. Bebelușul se deplasează folosind un model neuniform de mișcare, care poate indica necesitatea unei evaluări mai atente a dezvoltării motorii. Este important să fie observat dacă acest stil de deplasare persistă pe termen lung sau dacă bebelușul dezvoltă treptat un model mai simetric de mișcare.
Încurajarea dezvoltării mersului de-a bușilea
Dezvoltarea abilității de a merge de-a bușilea poate fi stimulată prin diverse activități și exerciții adaptate vârstei bebelușului. Crearea unui mediu sigur și interactiv, împreună cu jocuri specifice și suprafețe adecvate, facilitează acest proces important de dezvoltare motorie.
Crearea spațiilor sigure pentru deplasare
Mediul în care bebelușul învață să se deplaseze trebuie să fie unul sigur și adaptat nevoilor sale. Mobilierul trebuie fixat corespunzător, obiectele periculoase trebuie îndepărtate, iar prizele trebuie protejate. Spațiul trebuie să fie suficient de mare pentru a permite bebelușului să exploreze și să se miște liber, dar în același timp să fie delimitat pentru a preveni accidentele.
Metode de joacă interactivă
Jocurile interactive stimulează dezvoltarea mersului de-a bușilea prin activități amuzante și provocatoare. Părinții pot folosi jucării colorate și sunete interesante pentru a atrage atenția bebelușului și a-l încuraja să se miște în direcția dorită. Activitățile pot include plasarea jucăriilor favorite la distanțe accesibile și crearea de trasee simple de parcurs.
Suprafețe potrivite pentru deplasare
Alegerea suprafețelor corecte este esențială pentru dezvoltarea mersului de-a bușilea. Pardoseala trebuie să ofere suficientă aderență pentru a permite mișcarea, dar să nu fie prea dură. Covoarele moi sau saltelele de activitate sunt ideale pentru această etapă, oferind confort și siguranță în timpul explorării și învățării noilor mișcări.
Activități în timpul statului pe burtică
Durata recomandată: Timpul petrecut pe burtică trebuie adaptat vârstei și capacităților bebelușului. Pentru nou-născuți se începe cu sesiuni scurte de 1-2 minute, crescând treptat până la 15-20 minute de mai multe ori pe zi pentru bebelușii mai mari. Această progresie graduală permite dezvoltarea naturală a forței musculare necesare pentru mersul de-a bușilea.
Tehnici de poziționare: Poziționarea corectă în timpul statului pe burtică implică așezarea bebelușului cu brațele în față și coatele sub umeri. Capul trebuie să fie ridicat ușor, iar greutatea distribuită uniform pe antebrațe. Pentru varietate și stimulare suplimentară, poziția poate fi modificată prin folosirea unor perne moi sau role special concepute pentru această activitate.
Metode de sprijin: Sprijinul oferit în timpul statului pe burtică poate include utilizarea prosoapelor rulate sub piept pentru bebelușii mai mici sau folosirea unor jucării speciale de sprijin. Părinții pot oferi de asemenea suport manual, ajutând bebelușul să își mențină poziția și încurajându-l să ridice capul și să se sprijine pe brațe.
Măsuri de siguranță
Odată cu începerea mersului de-a bușilea, siguranța bebelușului devine o prioritate absolută. Mediul casnic trebuie adaptat și securizat pentru a preveni accidentele și a permite explorarea în condiții de siguranță maximă.
Îndepărtarea obstacolelor: Spațiul în care bebelușul se deplasează trebuie să fie liber de orice obiecte care ar putea prezenta pericol de împiedicare sau accidentare. Obiectele mici care pot fi înghițite, cablurile electrice, plantele de apartament și alte elemente potențial periculoase trebuie mutate într-un loc inaccesibil. Pardoseala trebuie menținută curată și uscată pentru a preveni alunecările.
Fixarea mobilierului: Mobilierul instabil reprezintă un risc major pentru bebelușii care încep să se deplaseze și să se ridice în picioare. Toate piesele de mobilier trebuie ancorate solid de perete, folosind sisteme speciale de fixare. Dulapurile, bibliotecile, televizoarele și alte obiecte grele trebuie securizate pentru a preveni răsturnarea acestora atunci când bebelușul se sprijină de ele.
Protejarea prizelor electrice: Toate prizele electrice accesibile bebelușului trebuie acoperite cu dispozitive speciale de protecție, certificate pentru siguranța copiilor. Capacele de protecție trebuie să fie bine fixate și imposibil de îndepărtat de către bebeluș. Este recomandată verificarea periodică a acestor dispozitive pentru a confirma că sunt în stare bună și își îndeplinesc rolul protector.
Amenajarea zonelor sigure de joacă: Spațiile destinate jocului trebuie delimitate clar și amenajate cu materiale moi, precum covoare sau saltele speciale pentru bebeluși. Colțurile mobilierului trebuie protejate cu elemente speciale din cauciuc sau silicon. Zonele de joacă trebuie separate de spațiile potențial periculoase prin bariere de siguranță certificate.
Supravegherea permanentă: Bebelușii care merg de-a bușilea necesită supraveghere constantă pentru prevenirea accidentelor. Prezența unui adult responsabil este esențială în orice moment când bebelușul este activ și explorează. Supravegherea trebuie să fie activă și atentă, cu focus pe anticiparea potențialelor pericole și intervenție promptă când este necesar.
Când trebuie consultat medicul
Dezvoltarea motorie a bebelușului necesită monitorizare atentă, iar anumite semne pot indica necesitatea unei evaluări medicale specializate. Identificarea timpurie a potențialelor probleme permite intervenția promptă și eficientă.
Lipsa mersului de-a bușilea la 12 luni: Absența completă a încercărilor de deplasare independentă până la vârsta de 12 luni poate indica întârzieri în dezvoltarea motorie. Chiar dacă unii bebeluși pot sări această etapă și trece direct la mers, lipsa totală a tentativelor de deplasare necesită evaluare medicală pentru excluderea unor probleme neurologice sau musculare subiacente.
Mișcări asimetrice: Utilizarea predominantă a unei părți a corpului în timpul deplasării sau evitarea constantă a folosirii unui membru poate indica probleme de dezvoltare neurologică. Asimetria în mișcări poate sugera dezechilibre musculare sau probleme de coordonare care necesită investigații suplimentare și potențial intervenție terapeutică specializată.
Probleme de coordonare: Dificultățile persistente în coordonarea mișcărilor membrelor sau incapacitatea de a menține echilibrul în timpul deplasării pot indica probleme neurologice sau de dezvoltare. Coordonarea deficitară poate afecta capacitatea bebelușului de a explora și învăța, necesitând evaluare specializată pentru identificarea cauzelor și stabilirea unui plan de intervenție adecvat.
Semne de slăbiciune musculară: Slăbiciunea musculară poate fi observată când bebelușul nu reușește să își susțină greutatea pe brațe sau picioare în timpul deplasării. Oboseala excesivă în timpul activităților motorii normale, dificultatea de a ridica capul sau de a se sprijini pe mâini pot indica probleme musculare care necesită investigații medicale detaliate și posibil intervenție terapeutică specializată.