Scarlatina: simptome, diagnostic, tratament, complicatii si preventie

Scarlatina este foarte contagioasă și se transmite prin contact direct cu o persoană infectată sau prin picături respiratorii. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și limitarea răspândirii bolii.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale scarlatinei combină simptomele specifice infecției streptococice cu cele determinate de toxina eritrogenă. Acestea apar de obicei la 2-5 zile după expunerea la bacteria cauzatoare și evoluează progresiv, afectând multiple sisteme ale organismului.

Simptome inițiale

Boala debutează brusc cu febră mare, peste 38.5°C, durere intensă în gât și dificultate la înghițire. Pacienții prezintă frisoane, cefalee pronunțată, greață și vărsături. Ganglionii limfatici cervicali devin măriți și dureroși la palpare. Starea generală este alterată, cu oboseală marcată și pierderea poftei de mâncare.

Modificări la nivelul gâtului și gurii

Examinarea cavității bucale evidențiază amigdale mărite și hiperemiate, acoperite frecvent cu depozite albicioase. Palatul moale și lueta prezintă pete roșii caracteristice. Limba este inițial acoperită cu un depozit alb-gălbui, care dispare treptat, lăsând la vedere papilele gustative proeminente și roșii, aspect cunoscut sub numele de „limbă zmeurie”.

Erupția caracteristică

Aspectul și momentul apariției: Erupția specifică scarlatinei apare la 12-48 ore după debutul simptomelor inițiale. Aceasta se prezintă sub forma unor pete mici, roșii, care confluează, dând pielii un aspect de hârtie de șmirghel la atingere. Culoarea erupției variază de la roz pal la roșu intens.

Zonele afectate: Erupția debutează în zona gâtului și a pieptului superior, extinzându-se rapid spre trunchi, brațe și picioare. Caracteristic, zona din jurul gurii rămâne palidă, contrastând cu roșeața obrajilor, creând aspectul cunoscut sub numele de „paloare circumorală”.

Textura și senzația: La palpare, erupția are o textură aspră, granulată, asemănătoare cu cea a hârtiei abrazive. Această caracteristică este un element diagnostic important pentru diferențierea de alte tipuri de erupții cutanate. Pacienții pot prezenta prurit ușor sau moderat.

Vizibilitatea pe diferite tipuri de piele: Pe pielea deschisă la culoare, erupția apare roșie și este ușor de observat. Pe pielea mai închisă la culoare, erupția poate fi mai greu de identificat vizual, dar textura caracteristică rămâne detectabilă la palpare.

Diagnostic

Diagnosticul scarlatinei necesită o evaluare clinică atentă și teste specifice pentru confirmarea prezenței bacteriei streptococice. Identificarea precoce permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Examinarea fizică: Medicul evaluează prezența semnelor caracteristice, incluzând erupția cutanată tipică, modificările limbii și ale gâtului. Se verifică prezența ganglionilor limfatici măriți și se măsoară temperatura corporală. Aspectul clinic caracteristic, combinat cu istoricul recent de expunere la infecție, orientează diagnosticul.

Cultura faringiană: Acest test reprezintă standardul de aur pentru confirmarea diagnosticului. Se recoltează un exsudat faringian care este trimis la laborator pentru identificarea bacteriei Streptococcus pyogenes. Rezultatul culturii devine disponibil în 24-48 de ore și oferă informații despre sensibilitatea la antibiotice.

Testul rapid pentru streptococ: Această metodă permite detectarea rapidă a antigenelor streptococice din exsudatul faringian, cu rezultate disponibile în câteva minute. Deși are o sensibilitate mai redusă comparativ cu cultura faringiană, testul rapid este util pentru inițierea promptă a tratamentului în cazurile sugestive clinic.

Teste suplimentare necesare: În cazurile complexe sau atipice de scarlatină, medicul poate recomanda analize suplimentare pentru evaluarea completă a stării de sănătate. Acestea pot include hemoleucograma completă pentru evaluarea răspunsului inflamator, teste pentru funcția renală și hepatică, precum și markeri inflamatori precum proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor. Aceste investigații sunt esențiale pentru monitorizarea evoluției bolii și detectarea precoce a posibilelor complicații.

Opțiuni de tratament

Scarlatina necesită o abordare terapeutică promptă și complexă pentru prevenirea complicațiilor și reducerea perioadei de contagiozitate. Tratamentul combină terapia antibiotică specifică cu măsuri suportive și de îngrijire la domiciliu pentru ameliorarea simptomelor.

Tratamentul cu antibiotice: Penicilina reprezintă antibioticul de primă alegere în tratamentul scarlatinei, fiind administrată timp de 10 zile pentru eradicarea completă a infecției streptococice. În cazul alergiei la penicilină, medicul poate prescrie eritromicină sau claritromicină ca alternative eficiente. Respectarea duratei complete a tratamentului este esențială pentru prevenirea complicațiilor și recidivelor.

Metode de ameliorare a durerii: Pentru reducerea disconfortului și a febrei, se recomandă administrarea de medicamente antipiretice și analgezice precum paracetamolul sau ibuprofenul, în dozele corespunzătoare vârstei și greutății pacientului. Gargara cu apă sărată caldă poate aduce un plus de confort în cazul durerii în gât, iar consumul de lichide reci poate calma iritația faringiană.

Măsuri de îngrijire la domiciliu: Odihna la pat și hidratarea adecvată sunt esențiale pentru recuperare. Camera pacientului trebuie aerisită regulat, iar temperatura menținută la un nivel confortabil. Alimentația trebuie să fie bogată în lichide și să includă alimente moi, ușor de înghițit, precum supe, iaurturi sau înghețată, care pot ameliora durerea în gât.

Perioada de recuperare: Durata tipică de recuperare în cazul scarlatinei este de aproximativ o săptămână, cu ameliorarea semnificativă a simptomelor în primele 24-48 de ore după începerea tratamentului antibiotic. Erupția cutanată începe să se estompeze după 3-4 zile, urmată de descuamarea pielii care poate continua timp de câteva săptămâni.

Revenirea la școală sau serviciu: Pacienții cu scarlatină pot reveni în colectivitate după minimum 24 de ore de la începerea tratamentului cu antibiotice și în absența febrei. Este important ca tratamentul antibiotic să fie continuat conform prescripției medicale, chiar dacă simptomele s-au ameliorat semnificativ.

Complicații

Deși în prezent sunt rare datorită tratamentului antibiotic prompt, complicațiile scarlatinei pot fi severe și necesită monitorizare atentă. Acestea pot afecta multiple organe și sisteme, apărând în timpul bolii sau la câteva săptămâni după infecția inițială.

Infecții ale urechii: Otita medie reprezintă o complicație frecventă a scarlatinei, manifestată prin durere intensă în ureche, febră și posibilă scădere a auzului. Infecția se poate extinde la nivelul mastoidei, necesitând tratament antibiotic specific și uneori intervenție chirurgicală pentru prevenirea complicațiilor mai grave.

Abcese amigdaliene: Acumularea de puroi în țesuturile din jurul amigdalelor poate duce la formarea abcesului periamigdalian, caracterizate prin durere severă la înghițire, febră și modificarea vocii. Această complicație necesită drenaj chirurgical și tratament antibiotic intravenos pentru prevenirea extinderii infecției.

Infecții sinusale: Sinuzita poate apărea ca o complicație a scarlatinei, manifestându-se prin durere facială, congestie nazală și secreții nazale purulente. Inflamația prelungită a sinusurilor poate necesita tratament antibiotic specific și măsuri de decongestionare pentru ameliorarea simptomelor.

Afectarea renală: Glomerulonefrita post-streptococică poate apărea la câteva săptămâni după infecția inițială, manifestându-se prin edeme, hipertensiune arterială și modificări ale urinei. Monitorizarea atentă a funcției renale și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Complicații cardiace: Afectarea cardiacă poate include miocardita și endocardita, manifestate prin dureri toracice, palpitații și dificultăți de respirație. Aceste complicații necesită monitorizare cardiologică atentă și tratament specific pentru prevenirea sechelelor permanente.

Febra reumatică: O complicație severă a scarlatinei netratate este febra reumatică, care poate apărea la două până la patru săptămâni după infecția inițială. Această afecțiune inflamatorie poate afecta inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos central. Simptomele includ dureri articulare migratoare, cardită cu posibile leziuni valvulare permanente și manifestări neurologice. Prevenția prin tratament antibiotic adecvat al scarlatinei este esențială, deoarece febra reumatică poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății.

Metode de prevenție

Prevenirea scarlatinei se bazează pe măsuri igienice riguroase și evitarea contactului cu persoanele infectate. Aceste măsuri sunt esențiale pentru limitarea răspândirii bacteriei și protejarea persoanelor susceptibile la infecție.

Igiena personală: Menținerea unei igiene personale stricte este fundamentală în prevenirea scarlatinei. Aceasta include spălarea regulată a corpului, schimbarea zilnică a hainelor și utilizarea prosoapelor personale. O atenție deosebită trebuie acordată igienei orale, cu periajul dentar regulat și utilizarea unei paste de dinți antibacteriene pentru reducerea colonizării streptococice la nivelul cavității bucale.

Evitarea contactului cu persoanele infectate: Limitarea contactului direct cu persoanele diagnosticate cu scarlatină este crucială pentru prevenirea transmiterii bolii. Pacienții cu scarlatină trebuie izolați la domiciliu pentru minimum 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice. În cazul copiilor, aceștia nu trebuie să frecventeze colectivitățile până când nu sunt considerați necontagioși de către medic.

Spălarea corectă a mâinilor: Tehnica corectă de spălare a mâinilor reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a transmiterii scarlatinei. Mâinile trebuie spălate temeinic cu apă caldă și săpun timp de minimum 20 de secunde, acordând atenție specială zonelor dintre degete, sub unghii și pe dosul palmelor. Spălarea trebuie efectuată frecvent, în special înainte de mese și după utilizarea toaletei.

Manipularea obiectelor personale: Obiectele personale ale persoanelor infectate cu scarlatină necesită o atenție specială pentru prevenirea transmiterii indirecte a infecției. Tacâmurile, paharele, periuțele de dinți și alte obiecte de uz personal trebuie separate și dezinfectate corespunzător după utilizare. Lenjeria de pat și prosoapele trebuie spălate la temperaturi înalte pentru eliminarea bacteriilor.

Curățenia mediului înconjurător: Dezinfectarea regulată a suprafețelor și obiectelor frecvent utilizate este esențială în prevenirea răspândirii scarlatinei. Suprafețele din bucătărie și baie, mânerele ușilor, telefoanele și jucăriile trebuie curățate și dezinfectate frecvent cu produse adecvate. Aerisirea regulată a încăperilor contribuie la reducerea concentrației de microorganisme din aer.