Scarlatina simptome: eruptia cutanata si semne faciale

Limba poate deveni roșie și umflată, cu aspect de zmeură, iar ganglionii limfatici cervicali se măresc și devin dureroși. Scarlatina afectează preponderent copiii cu vârste între 5 și 15 ani, dar poate apărea la orice vârstă.

Simptomele inițiale

Manifestările inițiale ale scarlatinei includ simptome generale care pot fi confundate cu alte infecții respiratorii. Acestea apar brusc și se intensifică rapid în primele 24-48 de ore de la debut.

Febră ridicată (peste 38,3°C): Temperatura corporală crește rapid peste 38,3°C, putând ajunge chiar și la 39-40°C. Febra este însoțită frecvent de frisoane și transpirații abundente. Această creștere bruscă a temperaturii reprezintă răspunsul organismului la infecția bacteriană și poate persista câteva zile dacă nu se instituie tratamentul adecvat.

Durere severă în gât și dificultate la înghițire: Inflamația severă a gâtului provoacă durere intensă și face înghițirea extrem de dificilă. Amigdalele devin roșii, umflate și pot prezenta pete sau striuri albicioase de puroi. Această durere poate fi atât de intensă încât pacientul refuză să se alimenteze sau să bea lichide.

Ganglioni limfatici măriți: Ganglionii limfatici din zona gâtului se măresc considerabil și devin dureroși la palpare. Această mărire reprezintă răspunsul sistemului imunitar la infecția bacteriană. Ganglionii pot rămâne măriți chiar și după ce alte simptome încep să se amelioreze.

Dureri de cap și dureri musculare: Pacienții experimentează frecvent cefalee intensă și dureri musculare generalizate. Aceste simptome sunt cauzate de răspunsul inflamator al organismului la infecția bacteriană și pot afecta semnificativ capacitatea de concentrare și activitățile zilnice.

Greață și vărsături: Infecția poate provoca greață persistentă și episoade de vărsături, care complică și mai mult starea pacientului. Aceste simptome digestive pot duce la deshidratare, mai ales în combinație cu febra ridicată și dificultatea de a înghiți lichide.

Dureri abdominale: Mulți pacienți dezvoltă dureri abdominale semnificative în primele zile ale bolii. Acestea pot varia ca intensitate și localizare, fiind cauzate de răspunsul inflamator sistemic și de posibila afectare a ganglionilor limfatici abdominali.

Dezvoltarea erupției caracteristice

Erupția cutanată reprezintă semnul distinctiv al scarlatinei, apărând după manifestarea simptomelor inițiale. Aceasta are caracteristici unice care o diferențiază de alte tipuri de erupții cutanate.

Momentul apariției erupției: Erupția cutanată specifică scarlatinei se dezvoltă de obicei la 12-48 de ore după debutul febrei și al durerii în gât. Această erupție apare brusc și se extinde rapid pe suprafața corpului, având un aspect caracteristic și o evoluție previzibilă.

Zonele afectate inițial: Erupția debutează tipic în zona gâtului și a pieptului superior, extinzându-se apoi rapid spre trunchi. Zonele de flexie ale corpului, precum axilele și zonele inghinale, sunt frecvent primele afectate și prezintă o colorație mai intensă.

Modelul de răspândire: Erupția se răspândește progresiv de la trunchi către extremități, afectând brațele și picioarele în decurs de 24-48 de ore. Fața poate prezenta un aspect înroșit, cu o paloare caracteristică în jurul gurii, creând aspectul specific al scarlatinei.

Textura și aspectul: Erupția are o textură caracteristică, asemănătoare cu hârtia de șmirghel la atingere. Pielea afectată prezintă mici puncte roșii, supraînălțate, care conferă aspectul granular specific. Această textură distinctă reprezintă un element cheie în diagnosticul scarlatinei.

Modificări de culoare și paloare: Erupția caracteristică scarlatinei prezintă modificări distinctive de culoare, cu zone de intensitate variabilă și un aspect specific la presiune. La apăsarea pielii cu un obiect transparent, precum un pahar de sticlă, zona presată devine albă, fenomen cunoscut sub numele de paloare la presiune. Această caracteristică ajută la diferențierea erupției scarlatiniforme de alte tipuri de erupții cutanate.

Linii roșii în pliurile corpului: În zonele de flexie ale corpului, precum axilele, zona inghinală și pliurile coatelor, apar linii de culoare roșu intens, cunoscute sub denumirea de linii Pastia. Aceste linii reprezintă o caracteristică distinctivă a scarlatinei și sunt cauzate de fragilitatea crescută a capilarelor în zonele de pliere ale pielii, unde inflamația este mai pronunțată.

Semne distinctive orale și faciale

Manifestările la nivelul feței și cavității orale în scarlatină sunt caracteristice și ajută la stabilirea diagnosticului. Acestea includ modificări specifice ale limbii și aspectului facial, care evoluează pe parcursul bolii.

Față congestionată cu inel palid în jurul gurii: Fața pacienților cu scarlatină prezintă o roșeață intensă, contrastând puternic cu zona din jurul gurii, care rămâne palidă. Acest aspect caracteristic, cunoscut sub numele de paloare circumorală, creează un contrast vizibil între zona peribucală palidă și restul feței înroșite, fiind un semn distinctiv al bolii.

Limba albicioasă: În primele zile ale bolii, limba este acoperită de un strat gros, alb-gălbui, prin care se observă papilele gustative proeminente. Acest aspect inițial al limbii este cauzat de inflamația și multiplicarea bacteriană la nivelul mucoasei linguale, fiind un semn precoce important în evoluția bolii.

Dezvoltarea limbii zmeurii: După 4-5 zile de la debutul bolii, stratul albicios de pe limbă începe să se descuameze, lăsând la vedere o suprafață roșie, lucioasă, cu papile gustative proeminente. Acest aspect caracteristic, numit limba zmeurie, persistă mai multe zile și reprezintă un semn patognomonic al scarlatinei.

Amigdale roșii și inflamate: Amigdalele prezintă o inflamație severă, devenind mărite, roșii și frecvent acoperite cu exsudat alb-gălbui. Inflamația se poate extinde la nivelul întregului faringe posterior, cauzând durere intensă la înghițire și dificultăți de alimentație și hidratare.

Simptome în stadiul tardiv

Stadiul tardiv al scarlatinei se caracterizează prin modificări specifice ale pielii și ameliorarea treptată a simptomelor inițiale, proces care poate dura mai multe săptămâni.

Evoluția dispariției erupției: Erupția caracteristică scarlatinei începe să se estompeze după aproximativ 6-7 zile de la apariție. Procesul de dispariție urmează un pattern specific, începând de la cap și gât și progresând treptat către extremități. Intensitatea culorii scade gradual, iar textura pielii începe să revină la normal.

Tipare de descuamare: După dispariția erupției, pielea începe să se descuameze într-un mod caracteristic. Descuamarea începe pe față și gât, continuând apoi pe trunchi și extremități. La nivelul palmelor și tălpilor, descuamarea este mai pronunțată și apare mai târziu, manifestându-se prin exfolierea pielii în lambouri mari.

Durata simptomelor: Simptomele scarlatinei persistă în general între 7 și 10 zile, cu variații individuale. Febra și durerea în gât se ameliorează de obicei în primele 3-5 zile de tratament antibiotic, în timp ce erupția și modificările linguale pot persista până la o săptămână.

Semne de recuperare: Recuperarea după scarlatină este marcată de ameliorarea progresivă a simptomelor. Temperatura corporală revine la normal, durerea în gât se diminuează, iar pofta de mâncare se îmbunătățește. Descuamarea pielii poate continua timp de câteva săptămâni, dar fără alte manifestări sistemice ale bolii.