Scor Apgar: componente, sistem de notare si momente de evaluare

Un scor între 7 și 10 indică o stare bună de sănătate, în timp ce un scor mai mic poate necesita intervenție medicală imediată. Scorul Apgar ajută la identificarea rapidă a nou-născuților care au nevoie de asistență medicală suplimentară, permițând inițierea promptă a măsurilor terapeutice necesare.

Componentele scorului Apgar

Sistemul de evaluare Apgar cuprinde cinci parametri vitali, fiecare fiind analizat și notat cu 0, 1 sau 2 puncte, în funcție de starea nou-născutului. Această metodă standardizată permite o evaluare rapidă și precisă a stării de sănătate a bebelușului imediat după naștere.

Evaluarea frecvenței cardiace: Frecvența cardiacă reprezintă cel mai important parametru în evaluarea Apgar, fiind un indicator esențial al stării generale a nou-născutului. Medicul neonatolog evaluează bătăile inimii folosind un stetoscop, acordând zero puncte în absența activității cardiace, un punct pentru o frecvență sub 100 de bătăi pe minut și două puncte pentru o frecvență normală, peste 100 de bătăi pe minut.

Evaluarea efortului respirator: Respirația nou-născutului este evaluată prin observarea directă a mișcărilor toracelui și ascultarea plânsului. Un nou-născut care nu respiră primește zero puncte, respirațiile neregulate sau slabe primesc un punct, iar plânsul puternic și respirațiile regulate sunt notate cu două puncte. Această evaluare oferă informații cruciale despre capacitatea nou-născutului de a se adapta la respirația independentă.

Examinarea tonusului muscular: Tonusul muscular indică starea neurologică generală a nou-născutului. Un bebeluș cu mișcări active și tonus muscular bun primește două puncte, prezența unor mișcări ușoare este notată cu un punct, iar absența completă a tonusului muscular primește zero puncte. Evaluarea include observarea flexiei membrelor și a rezistenței la extensie.

Testarea răspunsului reflex: Reactivitatea la stimuli reprezintă un indicator important al funcției neurologice. Medicul evaluează răspunsul nou-născutului la stimulare tactilă, acordând două puncte pentru un răspuns prompt cu plâns sau tuse, un punct pentru grimase faciale și zero puncte pentru absența oricărui răspuns. Această componentă reflectă integritatea sistemului nervos al nou-născutului.

Evaluarea culorii pielii: Culoarea pielii nou-născutului oferă informații despre oxigenarea țesuturilor. O culoare complet roz primește două puncte, corpul roz cu extremități albastre primește un punct, iar cianoza generalizată sau paloarea primesc zero puncte. Această evaluare ajută la identificarea problemelor de oxigenare și circulație.

Sistemul de notare și interpretare

Sistemul de notare Apgar utilizează o scală de la 0 la 10 puncte, rezultată din suma scorurilor individuale ale celor cinci parametri evaluați. Această metodă permite o evaluare obiectivă și standardizată a stării nou-născutului, facilitând comunicarea între profesioniștii din domeniul medical.

Scoruri normale (7-10)

Un scor Apgar între 7 și 10 puncte indică o adaptare bună a nou-născutului la viața extrauterină. Acești nou-născuți prezintă semne vitale stabile, tonus muscular bun și răspuns adecvat la stimuli. Majoritatea nou-născuților sănătoși obțin scoruri în acest interval, deși este rar să se obțină un scor perfect de 10 din cauza cianozei tranzitorii a extremităților.

Scoruri moderat anormale (4-6)

Nou-născuții cu scoruri între 4 și 6 necesită observație atentă și pot avea nevoie de asistență medicală. Aceste scoruri pot indica dificultăți de adaptare la mediul extrauterin și necesită evaluare suplimentară pentru identificarea cauzelor și inițierea intervențiilor terapeutice adecvate.

Scoruri scăzute (0-3)

Un scor Apgar sub 3 reprezintă o urgență medicală și necesită intervenție imediată. Aceste scoruri pot indica probleme severe de adaptare și necesită măsuri de resuscitare prompte. Cauzele pot include complicații în timpul nașterii, prematuritate sau alte afecțiuni medicale care afectează adaptarea nou-născutului.

Criterii de notare

Criterii pentru două puncte: Acordarea a două puncte pentru fiecare parametru indică o funcționare optimă. Pentru frecvența cardiacă, acest lucru înseamnă peste 100 de bătăi pe minut, pentru respirație – un plâns puternic și respirații regulate, pentru tonus muscular – mișcări active și rezistență la extensie, pentru reflexe – răspuns prompt la stimulare, iar pentru culoarea pielii – o nuanță complet roz a întregului corp.

Criterii pentru un punct: Acordarea unui punct pentru fiecare parametru indică o funcționare suboptimală dar prezentă. Pentru frecvența cardiacă, acest lucru înseamnă sub 100 de bătăi pe minut, pentru respirație – respirații neregulate sau slabe, pentru tonus muscular – mișcări limitate, pentru reflexe – doar grimase faciale, iar pentru culoarea pielii – corp roz cu extremități albastre.

Criterii pentru zero puncte: Absența completă a funcțiilor vitale primește zero puncte. Aceasta include lipsa activității cardiace, absența respirației, lipsa tonusului muscular, niciun răspuns la stimulare și colorație albastră sau palidă generalizată. Aceste scoruri necesită intervenție medicală imediată pentru stabilizarea nou-născutului.

Momentele evaluării

Evaluarea scorului Apgar se realizează la intervale specifice după naștere pentru a monitoriza adaptarea nou-născutului la viața extrauterină și răspunsul la eventualele intervenții medicale necesare. Aceste evaluări oferă informații cruciale despre evoluția stării nou-născutului.

Evaluarea la un minut: Prima evaluare oferă informații despre modul în care nou-născutul a tolerat procesul nașterii. Aceasta reprezintă un indicator important al necesității intervențiilor imediate și ghidează echipa medicală în acordarea primului ajutor. Un scor scăzut la această evaluare nu prezice neapărat probleme pe termen lung, dar indică necesitatea unei atenții medicale prompte.

Evaluarea la cinci minute: Această evaluare este mai relevantă pentru prognosticul nou-născutului și reflectă eficiența măsurilor de resuscitare aplicate, dacă acestea au fost necesare. Un scor bun la cinci minute indică o adaptare adecvată la mediul extrauterin, în timp ce un scor scăzut persistent poate necesita continuarea intervențiilor medicale.

Ghiduri pentru evaluarea extinsă: În cazul scorurilor sub 7 la evaluarea de cinci minute, monitorizarea continuă la intervale regulate devine necesară. Aceste evaluări suplimentare permit urmărirea răspunsului la intervențiile medicale și ajustarea tratamentului în funcție de evoluția stării nou-născutului.

Evaluarea la zece minute: Această evaluare se efectuează în cazurile în care scorurile anterioare au fost scăzute sau când nou-născutul necesită în continuare asistență medicală. Un scor care rămâne scăzut la zece minute poate indica necesitatea unor intervenții medicale mai intensive și poate avea implicații pentru prognosticul pe termen lung.

Cauze frecvente ale scorurilor scăzute

Scorurile Apgar scăzute pot avea multiple cauze, fiind esențială identificarea factorilor care au contribuit la această situație pentru stabilirea celui mai adecvat plan de tratament și monitorizare.

Nașterea dificilă: Travaliul prelungit sau complicat poate afecta starea nou-născutului prin diverse mecanisme, inclusiv compresia cordonului ombilical, modificări ale fluxului sanguin placentar sau stres fizic excesiv. Aceste situații pot duce la hipoxie temporară și scăderea scorului Apgar, necesitând intervenție medicală promptă pentru stabilizarea nou-născutului.

Operația cezariană: Nașterea prin operație cezariană, în special când este efectuată în regim de urgență, poate fi asociată cu scoruri Apgar mai scăzute. Acest lucru se datorează adaptării mai dificile la mediul extrauterin și efectelor remanente ale anesteziei asupra nou-născutului.

Obstrucția căilor respiratorii: Prezența lichidului amniotic sau a secrețiilor în căile respiratorii ale nou-născutului poate împiedica stabilirea unei respirații eficiente imediat după naștere. Această situație necesită aspirarea promptă a căilor respiratorii și poate duce la scoruri inițiale scăzute până la rezolvarea obstrucției.

Nașterea prematură: Nou-născuții prematuri au adesea scoruri Apgar mai scăzute din cauza imaturității sistemelor lor organice, în special a sistemului respirator și cardiovascular. Aceștia necesită frecvent suport medical specializat și monitorizare atentă în primele minute și ore după naștere.

Efectele medicației materne: Medicamentele administrate mamei în timpul travaliului, precum analgezicele sau anestezicele, pot traversa bariera placentară și pot afecta starea nou-născutului. Aceste efecte sunt de obicei temporare, dar pot contribui la scoruri Apgar inițiale mai scăzute și necesită monitorizare atentă.

Intervenții medicale pentru scoruri scăzute

Nou-născuții cu scoruri Apgar scăzute necesită intervenție medicală promptă și specializată pentru stabilizarea funcțiilor vitale. Aceste intervenții sunt adaptate în funcție de severitatea situației și răspunsul nou-născutului la tratamentul inițial.

Administrarea oxigenului

Oxigenoterapia reprezintă o intervenție esențială pentru nou-născuții cu dificultăți respiratorii sau semne de hipoxie. Administrarea poate fi realizată prin diverse metode, de la simpla poziționare a unei măști cu oxigen în apropierea feței nou-născutului până la utilizarea dispozitivelor specializate de ventilație cu presiune pozitivă. Concentrația și fluxul de oxigen sunt ajustate în funcție de necesitățile individuale și răspunsul clinic al nou-născutului.

Eliberarea căilor respiratorii

Aspirarea secrețiilor din căile respiratorii ale nou-născutului trebuie efectuată cu blândețe și precizie, folosind dispozitive sterile și tehnici adecvate. Procedura începe cu gura și nasul, continuând cu traheea doar dacă este necesar. Manevrele trebuie executate rapid pentru a nu întârzia stabilirea unei respirații eficiente.

Stimularea fizică

Stimularea tactilă blândă a nou-născutului poate fi realizată prin masarea ușoară a spatelui sau prin ștergerea delicată a pielii. Aceste manevre ajută la stimularea respirației și îmbunătățirea tonusului muscular. Intensitatea stimulării trebuie adaptată în funcție de răspunsul nou-născutului, evitând manipulările excesive sau agresive.

Proceduri de resuscitare

Suport vital de bază: Procedurile inițiale includ poziționarea corectă a nou-născutului, cu capul ușor extins pentru menținerea permeabilității căilor aeriene, urmată de evaluarea rapidă a respirației și a frecvenței cardiace. În absența unei respirații spontane eficiente, ventilația cu presiune pozitivă trebuie inițiată prompt, folosind echipamente adecvate dimensiunii nou-născutului. Compresiile toracice sunt adăugate doar dacă frecvența cardiacă rămâne sub 60 de bătăi pe minut după 30 de secunde de ventilație eficientă.

Suport vital avansat: Intervențiile avansate pot include intubația endotraheală pentru asigurarea unei căi aeriene definitive, administrarea de medicamente prin cateter venos ombilical sau alte căi de acces vascular și monitorizarea continuă a parametrilor vitali. Echipa medicală specializată utilizează protocoale standardizate de resuscitare neonatală, adaptând intervențiile în funcție de răspunsul clinic al nou-născutului și valorile scorului Apgar la reevaluările succesive.