Tuse convulsiva la copii: stadii, simptome, complicatii si tratament

Boala începe cu simptome asemănătoare răcelii, evoluează spre accese puternice de tuse și se încheie cu o perioadă lungă de recuperare. Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție, deși imunitatea scade în timp. Complicațiile pot fi severe, în special la sugari, unde pot apărea pneumonia, apneea sau chiar leziuni cerebrale.

Stadiile tusei convulsive

Tusea convulsivă evoluează în mod caracteristic prin trei stadii distincte, fiecare cu manifestări specifice. Înțelegerea acestor stadii este esențială pentru diagnosticarea corectă și gestionarea eficientă a bolii.

Stadiul incipient (1-2 săptămâni): În această fază inițială, simptomele sunt similare unei răceli obișnuite. Copiii prezintă rinoree, strănut, febră ușoară și o tuse ocazională care tinde să se agraveze treptat. Este important de menționat că în acest stadiu boala este extrem de contagioasă, deși simptomele nu sunt încă specifice tusei convulsive.

Stadiul paroxistic (2-6 săptămâni): Această etapă se caracterizează prin episoade severe de tuse care apar în salve rapide și necontrolate. Copiii pot prezenta între 5 și 15 episoade de tuse în 24 de ore. La sfârșitul acestor episoade, copilul inspiră forțat, producând sunetul caracteristic de „hoop”. Frecvent apar vărsături după accesele de tuse, iar fața copilului poate deveni roșie sau chiar violacee din cauza efortului.

Stadiul de recuperare: În această fază, severitatea și frecvența episoadelor de tuse încep să scadă treptat. Totuși, tusea poate persista încă mai multe săptămâni sau chiar luni. Copiii redevin mai energici și încep să își recapete pofta de mâncare, dar pot experimenta episoade ocazionale de tuse, mai ales în timpul nopții sau la efort fizic.

Durata fiecărui stadiu: Primul stadiu durează aproximativ 1-2 săptămâni, fiind urmat de stadiul paroxistic care poate persista între 2 și 6 săptămâni. Perioada de recuperare variază considerabil, putând dura între câteva săptămâni și câteva luni. În total, boala poate să se întindă pe o perioadă de 3 până la 6 luni, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de „tusea de 100 de zile”.

Simptome în funcție de vârstă

Manifestările clinice ale tusei convulsive variază semnificativ în funcție de vârsta copilului, severitatea fiind invers proporțională cu vârsta pacientului.

Sugari sub 6 luni: La această vârstă, tusea convulsivă poate fi extrem de periculoasă. Sugarii pot să nu prezinte tusea caracteristică, ci mai degrabă episoade de apnee sau pauze în respirație. Fața poate deveni albastră sau violacee în timpul acestor episoade. Alimentația devine dificilă, existând risc crescut de deshidratare și malnutriție.

Bebeluși 6-12 luni: La această grupă de vârstă, tusea devine mai evidentă și poate fi însoțită de sunetul caracteristic de „hoop”. Copiii pot prezenta vărsături după episoadele de tuse, iar alimentația rămâne o provocare. Episoadele de tuse sunt mai frecvente noaptea și pot fi declanșate de activități precum plânsul sau alimentația.

Copii preșcolari: La această vârstă, simptomele sunt tipice, cu episoade severe de tuse urmate de sunetul caracteristic. Copiii pot prezenta vărsături după accesele de tuse și pot experimenta oboseală extremă. Între episoadele de tuse, starea generală poate fi bună, dar activitățile fizice intense pot declanșa noi accese.

Copii de vârstă școlară: Simptomele pot fi mai ușoare la această grupă de vârstă, dar tusea poate persista mai multe săptămâni. Sunetul caracteristic de „hoop” poate fi absent, iar tusea poate fi confundată cu o tuse obișnuită persistentă. Copiii pot prezenta oboseală și pot avea dificultăți în participarea la activitățile școlare normale.

Complicații

Tusea convulsivă poate provoca multiple complicații, severitatea acestora fiind direct legată de vârsta pacientului și de promptitudinea diagnosticului și tratamentului.

Complicații frecvente

Cele mai comune complicații includ pneumonia bacteriană secundară, deshidratarea din cauza dificultăților de alimentație, convulsiile cauzate de lipsa de oxigen în timpul episoadelor de tuse și epuizarea fizică. La sugari, apneea reprezintă o complicație deosebit de periculoasă care poate necesita spitalizare imediată. Hemoragiile mici la nivelul ochilor sau nasului pot apărea din cauza efortului în timpul tusei.

Semne de urgență

Părinții trebuie să solicite imediat asistență medicală dacă observă la copil episoade de apnee (pauze în respirație), colorație albăstruie sau violacee a feței în timpul tusei, dificultăți severe de respirație sau episoade de tuse care duc la epuizare extremă. Deshidratarea severă, manifestată prin lipsa lacrimilor, uscăciunea gurii și scăderea cantității de urină, reprezintă de asemenea un semn de alarmă ce necesită evaluare medicală urgentă.

Factori de risc

Riscul de a dezvolta tuse convulsivă este mai mare la copiii nevaccinați sau cu schema de vaccinare incompletă, sugarii sub 6 luni, copiii cu sistem imunitar slăbit și cei expuși la contactul cu persoane infectate. Factorii de mediu, precum expunerea la fum de țigară sau poluare, pot agrava simptomele și cresc riscul de complicații.

Complicații severe la sugari

Apnee: Reprezintă una dintre cele mai periculoase complicații ale tusei convulsive la sugari, manifestată prin pauze în respirație care pot dura câteva secunde până la minute. Aceste episoade apar frecvent după accesele de tuse și pot fi însoțite de cianoză (colorație albăstruie a pielii) și bradicardie (scăderea ritmului cardiac). Apneea poate necesita ventilație mecanică și monitorizare continuă în secția de terapie intensivă.

Pneumonie: Această complicație severă apare când infecția se extinde la nivelul plămânilor sau când bacteriile oportuniste profită de sistemul imunitar slăbit al copilului. Pneumonia asociată tusei convulsive se manifestă prin febră, dificultăți de respirație și deteriorarea stării generale. Tratamentul necesită antibiotice specifice și, frecvent, oxigenoterapie sau alte forme de suport respirator.

Convulsii: Episoadele convulsive pot apărea ca urmare a lipsei de oxigen la nivelul creierului în timpul acceselor severe de tuse sau din cauza febrei foarte ridicate. Convulsiile se manifestă prin contracții musculare necontrolate, pierderea conștienței și, uneori, prin încetarea temporară a respirației. Această complicație necesită tratament de urgență și monitorizare neurologică atentă.

Leziuni cerebrale: Afectarea cerebrală poate rezulta din episoadele prelungite de hipoxie (lipsa oxigenului) în timpul acceselor severe de tuse sau al episoadelor de apnee. Leziunile cerebrale pot avea consecințe pe termen lung, incluzând întârzieri în dezvoltare, probleme de învățare sau deficite neurologice. Severitatea acestor complicații depinde de durata și frecvența episoadelor de hipoxie.

Opțiuni de tratament

Tratamentul tusei convulsive necesită o abordare complexă, adaptată vârstei pacientului și severității simptomelor. Scopul principal este controlul infecției, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor severe.

Tratament cu antibiotice: Medicamentele antibiotice, în special din clasa macrolidelor, sunt esențiale în tratamentul tusei convulsive și trebuie administrate cât mai devreme posibil după diagnosticare. Antibioticele reduc perioada de contagiozitate și pot ameliora severitatea simptomelor dacă sunt administrate în stadiul timpuriu al bolii. Durata standard a tratamentului este de 14 zile, iar administrarea corectă este crucială pentru eficacitatea acestuia.

Îngrijire la domiciliu: Îngrijirea la domiciliu include menținerea unui mediu curat și umed, administrarea de lichide pentru prevenirea deshidratării și asigurarea unei alimentații adecvate prin mese mici și dese. Camera copilului trebuie să fie bine ventilată și ferită de factori iritanți precum fumul de țigară sau praful. Poziționarea corectă în timpul episoadelor de tuse poate ajuta la eliminarea secrețiilor și la ameliorarea disconfortului.

Tratament în spital: Spitalizarea este necesară pentru sugarii sub 6 luni și pentru cazurile cu complicații severe. În spital, copilul beneficiază de monitorizare continuă a funcțiilor vitale, oxigenoterapie când este necesar și hidratare intravenoasă. Aspirarea secrețiilor și fizioterapia respiratorie sunt proceduri importante pentru menținerea căilor respiratorii libere.

Suport în recuperare: Perioada de recuperare necesită monitorizare atentă și suport continuu pentru ameliorarea simptomelor reziduale. Aceasta include exerciții de respirație, tehnici de relaxare și un program de alimentație adaptat pentru recuperarea greutății pierdute. Activitatea fizică trebuie reluată treptat, iar expunerea la factori declanșatori trebuie evitată.

Durata tratamentului: Planul terapeutic se întinde pe o perioadă de 6 până la 8 săptămâni, cu ajustări în funcție de răspunsul la tratament. Prima fază, cu antibiotice, durează 14 zile, urmată de perioada de ameliorare treptată a simptomelor. Monitorizarea trebuie continuată până la dispariția completă a tusei, care poate persista mai multe săptămâni după încheierea tratamentului activ.

Metode de prevenție

Prevenirea tusei convulsive se bazează pe o combinație de măsuri protective, incluzând vaccinarea sistematică, izolarea cazurilor confirmate și protecția persoanelor vulnerabile. Aceste strategii sunt esențiale pentru reducerea răspândirii bolii și protejarea celor mai vulnerabili membri ai societății.

Program de vaccinare: Vaccinarea împotriva tusei convulsive începe la vârsta de 2 luni și continuă conform schemei naționale de imunizare. Copiii primesc doze la 2, 4, 6 și 11 luni, urmată de o doză de rapel la vârsta de 6 ani. Schema completă de vaccinare oferă o protecție optimă împotriva bolii, deși imunitatea scade treptat în timp, necesitând doze de rapel la adolescență și în perioada adultă.

Strategii de protecție pentru familie: Protecția familială implică vaccinarea tuturor membrilor familiei care intră în contact cu sugarii și copiii mici. Adulții care nu au primit doza de rapel în ultimii 10 ani trebuie să se vaccineze, în special dacă vor avea contact apropiat cu nou-născuți sau sugari. Igiena riguroasă a mâinilor și evitarea contactului cu persoane bolnave sunt măsuri esențiale de protecție.

Reguli de izolare: Persoanele diagnosticate cu tuse convulsivă trebuie să rămână izolate timp de 21 de zile de la debutul tusei sau 5 zile după începerea tratamentului cu antibiotice. Copiii nu trebuie să frecventeze școala sau grădinița în această perioadă. Contactul cu sugarii și persoanele vulnerabile trebuie strict evitat până la încheierea perioadei de contagiozitate.

Antibiotice preventive: Administrarea profilactică de antibiotice este recomandată pentru persoanele care au avut contact apropiat cu un caz confirmat de tuse convulsivă, în special pentru membrii familiei și persoanele vulnerabile. Această măsură poate preveni dezvoltarea bolii sau poate reduce severitatea simptomelor dacă infecția este deja prezentă.

Vaccinarea în timpul sarcinii: Imunizarea gravidelor este recomandată în trimestrul al treilea de sarcină, ideal între săptămânile 27 și 36. Această măsură asigură transmiterea anticorpilor protectori către făt, oferind nou-născutului protecție în primele luni de viață, până la începerea propriei scheme de vaccinare.

Când trebuie consultat medicul

Consultarea medicului este esențială pentru diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat al tusei convulsive, mai ales la sugari și copiii mici, unde boala poate avea consecințe severe.

Situații de urgență: Asistența medicală de urgență este necesară când copilul prezintă episoade de apnee (oprirea respirației), colorație albăstruie a feței în timpul tusei, dificultăți severe de respirație sau episoade prelungite de tuse care duc la epuizare. Deshidratarea severă, manifestată prin lipsa lacrimilor și uscăciunea mucoaselor, necesită, de asemenea, evaluare medicală imediată.

Îngrijorări care nu constituie urgențe: Evaluarea medicală este necesară când copilul prezintă tuse persistentă care durează mai mult de două săptămâni, episoade de tuse urmate de vărsături sau whoop caracteristic la inspirație. Scăderea poftei de mâncare, oboseala excesivă și tulburările de somn cauzate de tuse sunt alte motive pentru consultarea medicului.

Îngrijire post-tratament: Monitorizarea post-tratament include evaluări regulate pentru confirmarea răspunsului la antibiotice și verificarea ameliorării simptomelor. Medicul va evalua starea generală a copilului, va monitoriza posibilele efecte secundare ale medicației și va ajusta planul de tratament dacă este necesar.

Monitorizarea recuperării: Procesul de recuperare necesită supraveghere atentă pentru identificarea oricăror complicații sau recidive. Părinții trebuie să monitorizeze frecvența și severitatea episoadelor de tuse, calitatea somnului și revenirea la activitățile normale. Orice agravare a simptomelor sau apariția unor noi manifestări necesită reevaluare medicală promptă.