Varicela: contagiozitate, simptome, tratament, prevenire si complicatii

Virusul se transmite cu ușurință prin contact direct cu veziculele sau prin picături respiratorii, perioada de contagiozitate începând cu 1-2 zile înainte de apariția erupției și continuând până când toate veziculele formează cruste. O singură expunere la virus oferă, de regulă, imunitate pe viață, deși există cazuri rare de reinfectare.

Transmiterea și contagiozitatea

Virusul varicelo-zosterian se răspândește rapid în comunitate, mai ales în colectivitățile de copii. Transmiterea are loc prin multiple căi, iar contagiozitatea este extrem de ridicată în absența imunității specifice.

Transmiterea prin contact direct: Contactul cu lichidul din veziculele specifice varicelei reprezintă principala cale de transmitere a virusului. Atingerea directă a leziunilor cutanate active permite virusului să pătrundă în organismul unei persoane neimune prin intermediul microleziunilor cutanate sau al mucoaselor. Riscul de transmitere este maxim în perioada în care veziculele sunt active și pline cu lichid.

Transmiterea prin aer: Virusul varicelo-zosterian se poate răspândi prin intermediul picăturilor respiratorii eliminate în timpul vorbirii, tusei sau strănutului. Acestea pot rămâne suspendate în aer pentru perioade îndelungate și pot fi inhalate de persoanele din apropiere. Transmiterea pe cale aeriană este deosebit de eficientă în spații închise sau slab ventilate.

Durata perioadei contagioase: O persoană cu varicelă devine contagioasă cu aproximativ 24-48 de ore înainte de apariția primelor semne ale erupției cutanate. Perioada de contagiozitate se menține până când toate veziculele formează cruste, ceea ce durează în medie 5-7 zile de la debutul erupției. Este esențială izolarea pacientului pe toată această perioadă pentru a preveni transmiterea bolii.

Transmiterea de la pacienții cu Zona Zoster: Persoanele care dezvoltă Zona Zoster, o reactivare a virusului varicelo-zosterian, pot transmite virusul către persoanele neimune, care vor dezvolta varicelă, nu Zona Zoster. Transmiterea se realizează prin contact direct cu veziculele active ale Zonei Zoster sau prin picături respiratorii, deși contagiozitatea este mai redusă comparativ cu varicela.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale varicelei urmează un pattern caracteristic de evoluție, cu semne și simptome care apar într-o succesiune predictibilă. Severitatea simptomelor variază semnificativ de la o persoană la alta.

Semne de avertizare timpurii

Primele manifestări apar la 10-21 de zile după expunerea la virus și includ febră moderată, stare generală de oboseală, dureri musculare și cefalee. Aceste simptome preced cu 1-2 zile apariția erupției cutanate caracteristice și pot fi mai severe la adulți comparativ cu copiii.

Simptome generale

Pe lângă erupția cutanată specifică, pacienții prezintă manifestări sistemice precum febră între 38-39°C, pierderea poftei de mâncare, iritabilitate și disconfort general. La adulți, simptomele generale sunt de obicei mai intense și pot include dureri articulare și musculare pronunțate.

Dezvoltarea erupției cutanate

Faza petelor roșii: Erupția debutează cu pete roșii mici și plate care apar inițial pe trunchi, față și scalp. Acestea evoluează rapid, transformându-se în papule (leziuni ușor reliefate) în decurs de câteva ore. Noi pete continuă să apară în valuri timp de 2-4 zile, creând aspectul caracteristic al leziunilor în stadii diferite de evoluție.

Vezicule pline cu lichid: Petele roșii evoluează în vezicule pline cu lichid clar, care devin rapid pruriginoase. Aceste vezicule sunt superficiale, au dimensiuni variabile și sunt înconjurate de o zonă roșie inflamatorie. Lichidul din vezicule devine treptat tulbure, iar acestea pot să se spargă spontan sau în urma scărpinatului.

Formarea crustelor și vindecarea: În aproximativ 24-48 de ore de la apariție, veziculele încep să se usuce și să formeze cruste. Crustele sunt inițial maronii-gălbui și aderă ferm la piele. Acestea cad spontan după 7-14 zile, putând lăsa temporar zone hiperpigmentate sau, mai rar, cicatrici superficiale, în special dacă veziculele au fost traumatizate prin scărpinat.

Opțiuni de tratament

Tratamentul varicelei necesită o abordare individualizată, adaptată severității simptomelor și factorilor de risc specifici fiecărui pacient. Scopul principal este ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor potențiale.

Odihna și hidratarea: Pentru recuperarea optimă în timpul varicelei, odihna este esențială, iar pacientul trebuie să rămână la pat până la ameliorarea simptomelor. Hidratarea adecvată previne deshidratarea și ajută organismul să lupte cu infecția virală. Consumul regulat de lichide precum apă, supe clare și băuturi cu electroliți trebuie menținut pe toată durata bolii, mai ales în perioadele cu febră.

Controlul febrei: Temperatura corporală crescută poate fi redusă prin administrarea de paracetamol, singurul medicament antipiretic recomandat în varicelă. Aspirina și ibuprofenul sunt strict contraindicate deoarece pot cauza complicații severe. Febra poate fi controlată și prin metode fizice precum comprese răcoroase și băi cu apă la temperatura camerei.

Ameliorarea pruritului: Mâncărimea intensă asociată veziculelor poate fi redusă prin aplicarea de loțiuni cu calamină sau băi cu bicarbonat de sodiu. Unghiile trebuie menținute scurte pentru a preveni lezarea veziculelor prin scărpinat. La copiii mici se recomandă purtarea mănușilor, în special noaptea, pentru a preveni infectarea leziunilor.

Medicația antivirală: Tratamentul antiviral cu aciclovir, valaciclovir sau famciclovir este indicat în cazurile severe sau la pacienții cu risc crescut de complicații. Aceste medicamente sunt eficiente dacă sunt administrate în primele 24 de ore de la apariția erupției și pot reduce durata și severitatea simptomelor.

Tratamentul pacienților cu risc crescut: Pentru persoanele cu sistem imunitar compromis, nou-născuți și femei însărcinate, tratamentul necesită o abordare specializată și monitorizare atentă. Aceștia pot beneficia de imunoglobulină specifică varicelei și tratament antiviral intravenos pentru prevenirea complicațiilor severe.

Metode de prevenție

Prevenirea răspândirii varicelei implică o combinație de măsuri medicale și comportamentale, cu accent pe imunizarea activă și limitarea expunerii la persoanele infectate.

Programul de vaccinare: Vaccinarea împotriva varicelei se realizează în două doze, prima fiind administrată la vârsta de 12-15 luni, iar a doua între 4-6 ani. Pentru adolescenții și adulții care nu au fost vaccinați anterior, schema include două doze administrate la interval de minimum 4 săptămâni.

Eficacitatea vaccinului: Vaccinul împotriva varicelei oferă o protecție excelentă, prevenind forma severă a bolii în peste 95% din cazuri. Chiar și în situațiile rare când persoanele vaccinate dezvoltă boala, simptomele sunt mult mai ușoare, cu mai puține vezicule și durată redusă a manifestărilor.

Măsuri de izolare: Persoanele diagnosticate cu varicelă trebuie izolate până când toate veziculele formează cruste, ceea ce durează aproximativ 5-7 zile de la apariția erupției. Copiii nu trebuie să frecventeze școala sau grădinița în această perioadă pentru a preveni transmiterea virusului.

Practici de igienă: Igiena riguroasă include spălarea frecventă a mâinilor, dezinfectarea suprafețelor contaminate și evitarea împărtășirii obiectelor personale. Lenjeria și prosoapele persoanelor infectate trebuie spălate separat la temperaturi înalte pentru eliminarea virusului.

Grupuri cu risc crescut

Anumite categorii de persoane prezintă un risc semnificativ de a dezvolta complicații severe în urma infectării cu virusul varicelei, necesitând monitorizare atentă și intervenție medicală promptă.

Nou-născuți și sugari

Nou-născuții sunt deosebit de vulnerabili la infecția cu virusul varicelei, în special cei ale căror mame au dezvoltat boala în perioada perinatală. Aceștia pot prezenta forme severe ale bolii, cu risc crescut de pneumonie, encefalită și alte complicații care pot pune viața în pericol. Administrarea imunoglobulinei specifice și inițierea precoce a tratamentului antiviral sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Adolescenți și adulți

Varicela la această categorie de vârstă se manifestă cu simptome mai severe comparativ cu copiii, prezentând un risc crescut de complicații. Erupția cutanată este mai extinsă, cu mai multe vezicule, iar febra și starea generală de rău sunt mai intense. Adulții pot dezvolta frecvent pneumonie variceloasă, care reprezintă cea mai severă complicație la această grupă de vârstă, necesitând adesea spitalizare și tratament antiviral intravenos.

Persoane imunocompromise

La pacienții cu sistem imunitar slăbit, varicela poate avea o evoluție deosebit de severă, cu risc crescut de diseminare virală și afectare multiorganică. Această categorie include persoanele cu boli autoimune, pacienții oncologici aflați sub chimioterapie, persoanele cu transplant de organe și cei care urmează tratamente imunosupresoare. Tratamentul trebuie inițiat precoce și necesită monitorizare strictă în mediu spitalicesc.

Femei însărcinate

Riscuri pentru mamă: Infecția cu virusul varicelei în timpul sarcinii poate determina complicații severe pentru viitoarea mamă, incluzând pneumonie variceloasă, care apare în aproximativ 20% din cazuri. Această complicație poate evolua rapid spre insuficiență respiratorie și necesită spitalizare imediată. Riscul este maxim în al treilea trimestru de sarcină, când sistemul imunitar matern este natural supresat.

Riscuri pentru făt: Infecția cu virusul varicelei în primul trimestru de sarcină poate cauza sindromul varicelei congenitale, caracterizat prin malformații ale membrelor, cicatrici cutanate și anomalii ale sistemului nervos central. Când infecția apare în perioada perinatală, nou-născutul poate dezvolta o formă severă de varicelă neonatală, cu mortalitate ridicată în absența tratamentului prompt.

Complicații

Deși majoritatea cazurilor de varicelă evoluează favorabil, pot apărea complicații severe care necesită intervenție medicală promptă și tratament specific, în special la persoanele din grupele de risc.

Infecții cutanate

Leziunile cutanate ale varicelei pot deveni suprainfectate bacterian, cel mai frecvent cu Streptococcus pyogenes sau Staphylococcus aureus. Acestea se manifestă prin roșeață accentuată, durere și secreții purulente la nivelul veziculelor. Infecțiile cutanate severe pot evolua spre celulită sau fasceită necrozantă, necesitând tratament antibiotic intravenos.

Deshidratare

Pierderea excesivă de lichide poate apărea din cauza febrei, transpirațiilor abundente și reducerii aportului oral. Semnele deshidratării includ uscăciunea mucoaselor, reducerea diurezei și letargie. La copiii mici, deshidratarea poate evolua rapid și necesită rehidratare intravenoasă în mediu spitalicesc.

Pneumonie

Pneumonia variceloasă reprezintă o complicație severă, mai frecventă la adulți și persoanele imunocompromise. Manifestările includ tuse seacă, dispnee și durere toracică, cu debut la 1-6 zile după apariția erupției cutanate. Radiografia toracică evidențiază infiltrate nodulare diseminate bilateral. Tratamentul necesită spitalizare și administrare de antivirale intravenos.

Complicații neurologice

Encefalită: Inflamația cerebrală cauzată de virusul varicelei poate apărea la 1-2 săptămâni după debutul erupției cutanate. Simptomele includ cefalee severă, alterarea stării de conștiență, convulsii și deficite neurologice focale. Diagnosticul necesită examinarea lichidului cefalorahidian și imagistică cerebrală. Tratamentul implică administrarea de antivirale și măsuri de susținere a funcțiilor vitale.

Ataxie cerebeloasă: Această complicație neurologică se caracterizează prin tulburări de echilibru, tremor și mers nesigur, apărând de obicei în prima săptămână de boală. Deși manifestările pot fi alarmante pentru părinți, prognosticul este favorabil în majoritatea cazurilor, cu recuperare completă în 2-4 săptămâni sub tratament suportiv și monitorizare atentă.