Ce inseamna desen pulmonar accentuat bilateral?

Cauzele pot varia de la afecțiuni respiratorii precum astmul și bronșita cronică, la probleme cardiovasculare precum insuficiența cardiacă sau hipertensiunea pulmonară. Severitatea acestei modificări poate indica gravitatea afecțiunii subiacente, iar diagnosticul complet necesită corelarea cu simptomele pacientului și, adesea, investigații suplimentare precum tomografia computerizată sau teste funcționale respiratorii.

Înțelegerea desenului pulmonar accentuat bilateral

Desenul pulmonar accentuat bilateral este o constatare frecventă pe radiografiile toracice, reprezentând modificări în aspectul structurilor vasculare și bronșice din plămâni. Această modificare poate oferi indicii importante despre starea de sănătate a sistemului respirator și cardiovascular.

Definiția marcajelor bronhovasculare: Marcajele bronhovasculare reprezintă imaginea radiologică a structurilor bronhice (căile aeriene) și vasculare (vasele sangvine) din plămâni, vizibile pe radiografiile toracice. Aceste structuri formează un model ramificat care pornește din hilul pulmonar (zona centrală unde vasele mari și bronhiile principale intră în plămâni) și se extinde spre periferia plămânilor, diminuându-se treptat în calibru. În condiții normale, marcajele bronhovasculare sunt vizibile predominant în zonele centrale și medii ale plămânilor, devenind mai puțin evidente spre periferie, unde vasele și bronhiile sunt mai subțiri.

Motivul ce face ca aceste marcaje să fie „accentuate” sau „proeminente”: Marcajele bronchovasculare devin accentuate atunci când structurile vasculare și bronhice sunt mai vizibile decât în mod normal pe radiografia toracică. Acest lucru poate apărea din cauza dilatării vaselor sangvine pulmonare (când există un flux sangvin crescut sau presiune crescută în circulația pulmonară), îngroșării pereților bronșici (din cauza inflamației sau edemului), sau acumulării de secreții în căile aeriene. Accentuarea poate fi, de asemenea, rezultatul unei modificări în raportul dintre densitatea țesutului pulmonar și cea a structurilor vasculare și bronhice, făcând ca acestea din urmă să devină mai evidente pe fundalul pulmonar.

Semnificația termenului „bilateral” în marcajele pulmonare: Termenul „bilateral” în contextul desenului pulmonar accentuat indică faptul că modificarea este prezentă în ambii plămâni. Această distribuție simetrică sugerează adesea o afecțiune sistemică sau generalizată, mai degrabă decât o problemă localizată într-un singur plămân. Afecțiunile care afectează bilateral plămânii includ frecvent boli difuze precum astmul, bronșita cronică, insuficiența cardiacă sau bolile vasculare pulmonare. Prezența bilaterală a desenului pulmonar accentuat poate oferi indicii importante pentru diagnosticul diferențial, orientând medicul către cauze sistemice mai degrabă decât către procese patologice focale.

Modul de apariție a acestor marcaje pe radiografiile toracice: Pe o radiografie toracică, desenul pulmonar accentuat bilateral apare ca o rețea de linii și puncte mai dense (albe) pe fundalul mai radiotransparent (negru) al parenchimului pulmonar. În cazul accentuării, această rețea devine mai evidentă, mai densă și mai extinsă decât în mod normal. Vasele pulmonare apar ca structuri tubulare ramificate, iar bronhiile pot fi vizibile ca inele sau linii paralele atunci când sunt îngroșate. În cazurile severe, marcajele pot fi vizibile până la periferia plămânilor, unde în mod normal nu ar trebui să fie evidente. Radiologul evaluează distribuția, intensitatea și extensia acestor marcaje pentru a determina severitatea și posibila cauză a modificării.

Rolul inhalației în vizibilitatea marcajelor: Faza respiratorie în momentul efectuării radiografiei toracice influențează semnificativ aspectul marcajelor bronhovasculare. În timpul inhalației profunde, plămânii se expandează, volumul lor crește, iar aerul suplimentar din alveole creează un contrast mai mare între parenchimul pulmonar aerat (care apare mai negru) și structurile vasculare (care apar mai albe). Acest lucru face ca marcajele bronhovasculare să devină mai evidente. În plus, în timpul inhalației, fluxul sangvin pulmonar crește temporar, determinând o dilatare ușoară a vaselor pulmonare. Din acest motiv, radiografiile toracice sunt de obicei efectuate în inspirație profundă, pentru o vizualizare optimă a structurilor pulmonare.

Cauzele desenului pulmonar accentuat bilateral

Desenul pulmonar accentuat bilateral poate fi cauzat de numeroase afecțiuni care afectează sistemul respirator și cardiovascular. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat.

Afecțiuni respiratorii

Bolile respiratorii reprezintă o cauză frecventă a desenului pulmonar accentuat bilateral. Astmul bronșic determină inflamarea și îngroșarea pereților bronșici, făcându-i mai vizibili pe radiografii. Bronșita cronică cauzează, de asemenea, îngroșarea pereților bronhici și acumularea de secreții în căile aeriene, contribuind la accentuarea desenului pulmonar. Bronșiectaziile, caracterizate prin dilatarea anormală și permanentă a bronhiilor, pot duce la apariția unor marcaje bronhovasculare proeminente. Fibroza pulmonară, deși inițial poate masca desenul vascular, în stadiile incipiente poate evidenția marcajele vasculare prin contrastul creat de modificările fibrotice.

Afecțiuni cardiovasculare

Problemele cardiace reprezintă o cauză importantă a desenului pulmonar accentuat bilateral. Insuficiența cardiacă stângă determină creșterea presiunii în venele pulmonare, ducând la dilatarea acestora și la edem pulmonar, care accentuează marcajele vasculare. Stenoza mitrală cauzează, de asemenea, congestie venoasă pulmonară cu dilatarea vaselor. Hipertensiunea pulmonară, indiferent de cauză, duce la dilatarea arterelor pulmonare, făcându-le mai proeminente pe radiografii. Șunturile cardiace stânga-dreapta cresc fluxul sangvin pulmonar, determinând dilatarea vaselor pulmonare și accentuarea desenului vascular. Aceste modificări sunt adesea simetrice, afectând ambii plămâni.

Infecții și inflamații

Procesele infecțioase și inflamatorii pulmonare pot determina accentuarea desenului pulmonar bilateral. Pneumonia interstițială determină îngroșarea spațiilor interstițiale pulmonare, accentuând marcajele bronhovasculare. Bronhopneumonia, caracterizată prin inflamarea bronhiilor și a alveolelor adiacente, poate duce la apariția unui desen pulmonar accentuat, mai ales în zonele afectate. Tuberculoza pulmonară, în special formele miliare sau diseminate, poate determina accentuarea desenului pulmonar prin prezența multiplelor noduli mici sau prin îngroșarea interstițiului. Infecțiile virale respiratorii, precum gripa sau COVID-19, pot cauza temporar accentuarea desenului pulmonar prin inflamația bronșică și interstițială.

Coloana vertebrală anormală care afectează expansiunea pulmonară

Deformările coloanei vertebrale pot influența indirect aspectul radiologic al plămânilor. Scolioza (curbura laterală a coloanei) și cifoza (curbura anterioară excesivă) modifică forma cutiei toracice, comprimând plămânii și alterând distribuția ventilației și perfuziei pulmonare. Aceste modificări pot duce la zone de atelectazie (colaps parțial al plămânului) și redistribuirea fluxului sangvin pulmonar, rezultând în accentuarea desenului pulmonar în anumite regiuni. În plus, modificările posturii asociate deformărilor vertebrale pot afecta modul în care plămânii se expandează în timpul respirației, creând zone de hipoventilație și congestie vasculară relativă, care apar ca marcaje bronhovasculare accentuate pe radiografii.

Afecțiuni cronice

Astm: Astmul bronșic reprezintă o afecțiune inflamatorie cronică a căilor aeriene, caracterizată prin hiperreactivitate bronșică și obstrucție reversibilă a fluxului de aer. În astm, inflamația cronică determină îngroșarea pereților bronșici și hipersecreția de mucus, modificări care pot fi vizibile pe radiografia toracică sub forma unui desen pulmonar accentuat. În timpul exacerbărilor, bronhospasmul și inflamația intensă pot accentua și mai mult aceste modificări. Radiologic, astmul se poate manifesta prin hiperinflație pulmonară (aplatizarea diafragmei și creșterea transparenței pulmonare) asociată cu accentuarea desenului bronhovascular, mai ales în regiunile perihilare.

Bronșită cronică: Bronșita cronică este definită clinic prin prezența tusei productive timp de cel puțin trei luni pe an, în doi ani consecutivi. Această afecțiune este caracterizată prin inflamația cronică a bronhiilor, hiperplazia glandelor mucoase și hipersecreția de mucus. Modificările structurale ale pereților bronșici și acumularea de secreții în lumenul bronșic determină accentuarea desenului pulmonar pe radiografia toracică. Pacienții cu bronșită cronică prezintă adesea un desen pulmonar bilateral accentuat, cu aspect de „șine de tramvai” sau „inele” reprezentând bronhiile îngroșate văzute în secțiune transversală.

Pleurezie: Pleurezia reprezintă inflamația pleurei, membrana care acoperă plămânii și căptușește interiorul cavității toracice. Inflamația pleurei poate fi asociată cu diverse afecțiuni pulmonare sau sistemice și poate determina acumularea de lichid în spațiul pleural (revărsat pleural). Prezența revărsatului pleural poate modifica aspectul radiologic al plămânului adiacent, inclusiv accentuarea desenului pulmonar prin compresiunea parenchimului pulmonar și redistribuirea fluxului sangvin. În plus, procesul inflamator pleural poate extinde inflamația la nivelul parenchimului pulmonar subiacent, contribuind la accentuarea desenului pulmonar.

Insuficiență cardiacă: Insuficiența cardiacă, în special cea stângă, reprezintă o cauză frecventă a desenului pulmonar accentuat bilateral. Când ventriculul stâng nu poate pompa eficient sângele, presiunea crește în atriul stâng și, ulterior, în venele pulmonare. Această congestie venoasă pulmonară determină dilatarea vaselor pulmonare, care devin mai vizibile pe radiografia toracică. În stadiile incipiente, congestia afectează predominant regiunile superioare ale plămânilor, dar pe măsură ce afecțiunea progresează, întregul desen vascular pulmonar devine accentuat. În cazurile severe, edemul pulmonar interstițial și alveolar poate masca parțial desenul vascular accentuat.

Hipertensiune pulmonară: Hipertensiunea pulmonară reprezintă creșterea presiunii în arterele pulmonare peste valorile normale. Această afecțiune poate fi primară (idiopatică) sau secundară unor boli cardiace, pulmonare sau sistemice. Radiologic, hipertensiunea pulmonară se manifestă prin dilatarea arterelor pulmonare centrale și accentuarea desenului vascular pulmonar. Arterele pulmonare principale și hilurile pulmonare apar proeminente, iar vasele periferice pot fi dilatate sau, paradoxal, reduse în calibru în cazurile severe cu remodelarea vasculară. Distribuția bilaterală a acestor modificări reflectă natura sistemică a afecțiunii, afectând circulația pulmonară în ansamblu.

Boala veno-ocluzivă: Boala veno-ocluzivă pulmonară este o afecțiune rară caracterizată prin obstrucția progresivă a venelor pulmonare mici. Această obstrucție determină creșterea presiunii în capilarele pulmonare și, ulterior, în arterele pulmonare, ducând la hipertensiune pulmonară. Radiologic, boala veno-ocluzivă se manifestă prin accentuarea difuză a desenului vascular pulmonar, asociată cu semne de congestie pulmonară și, eventual, edem interstițial. Distribuția bilaterală a acestor modificări reflectă natura difuză a procesului patologic care afectează sistemul venos pulmonar în ansamblu.

Bronhopneumonie: Bronhopneumonia reprezintă o formă de pneumonie caracterizată prin inflamația bronhiilor mici și a alveolelor adiacente. Această afecțiune poate fi cauzată de diverse microorganisme, inclusiv bacterii, virusuri sau fungi. Radiologic, bronhopneumonia se manifestă prin opacități neomogene, adesea peribronșice, distribuite în ambii plămâni. Inflamația bronșică și peribronșică determină accentuarea desenului pulmonar în zonele afectate. În cazurile extinse, cu afectare bilaterală, întregul desen pulmonar poate părea accentuat, reflectând procesul inflamator difuz care afectează atât structurile bronșice, cât și parenchimul pulmonar adiacent.

Niveluri de severitate ale desenului pulmonar accentuat

Evaluarea severității desenului pulmonar accentuat bilateral este importantă pentru determinarea gravității afecțiunii subiacente și pentru ghidarea deciziilor terapeutice. Radiologul clasifică aceste modificări în funcție de extensia și intensitatea lor.

Proeminență ușoară: Proeminența ușoară a desenului pulmonar bilateral reprezintă cea mai subtilă formă de accentuare a marcajelor bronhovasculare. În acest stadiu, modificările sunt minime și pot fi dificil de diferențiat de variațiile normale, mai ales la pacienții cu perete toracic subțire sau la cei cu inspirație profundă. Marcajele vasculare apar ușor mai evidente decât în mod normal, dar distribuția lor rămâne predominant centrală și medială, fără extindere semnificativă spre periferie. Această proeminență ușoară poate fi observată în stadiile incipiente ale bolilor cronice precum astmul ușor sau bronșita cronică, în infecții virale ușoare ale tractului respirator, sau poate reprezenta o variantă a normalului la unii pacienți.

Proeminență moderată până la severă: Proeminența moderată până la severă a desenului pulmonar bilateral se caracterizează prin marcaje bronhovasculare evident accentuate, vizibile până la periferia plămânilor. Vasele pulmonare apar dilatate, iar bronhiile pot fi vizibile ca structuri tubulare sau inelare. În cazurile severe, întregul câmp pulmonar poate prezenta o rețea densă de marcaje vasculare și bronșice, reducând transparența normală a parenchimului pulmonar. Această proeminență marcată poate fi observată în insuficiența cardiacă congestivă, hipertensiunea pulmonară avansată, în exacerbările severe ale astmului sau bronșitei cronice, sau în infecțiile pulmonare extinse. Aspectul radiologic poate include și alte modificări asociate, precum edemul interstițial sau revărsatul pleural.

Semnificația clinică a diferitelor niveluri de severitate: Gradul de proeminență a desenului pulmonar bilateral are implicații importante pentru diagnosticul, prognosticul și managementul pacientului. Proeminența ușoară sugerează adesea o afecțiune în stadiu incipient sau o formă ușoară de boală, care poate răspunde bine la tratamentul conservator. În contrast, proeminența moderată până la severă indică o afecțiune mai avansată sau mai gravă, care necesită intervenție promptă și, posibil, tratament intensiv. Evoluția temporală a acestor modificări oferă, de asemenea, informații valoroase: accentuarea progresivă a desenului pulmonar sugerează agravarea bolii subiacente, în timp ce atenuarea acestuia indică răspuns la tratament. Corelarea severității radiologice cu simptomele clinice și rezultatele altor investigații este esențială pentru evaluarea completă a pacientului.

Procesul de diagnostic

Identificarea și interpretarea corectă a desenului pulmonar accentuat bilateral necesită o abordare diagnostică sistematică, combinând informațiile clinice cu rezultatele investigațiilor imagistice și funcționale.

Rolul radiografiilor toracice: Radiografia toracică reprezintă investigația imagistică de primă linie în evaluarea desenului pulmonar. Această metodă accesibilă, rapidă și cu doză redusă de radiații oferă o imagine de ansamblu a structurilor toracice, permițând vizualizarea marcajelor bronhovasculare. Pentru evaluarea optimă a desenului pulmonar, sunt necesare două incidențe standard: postero-anterioară și laterală. Radiografia efectuată în inspirație profundă maximizează contrastul între structurile vasculare și parenchimul pulmonar aerat, facilitând detectarea modificărilor subtile. Limitările radiografiei includ suprapunerea structurilor anatomice și sensibilitatea redusă pentru modificările incipiente, dar rămâne investigația de bază în evaluarea inițială și monitorizarea desenului pulmonar.

Evaluarea de către radiologi: În evaluarea desenului pulmonar, radiologii analizează sistematic mai multe aspecte ale marcajelor bronchovasculare. Ei evaluează distribuția marcajelor (centrală versus periferică, simetrică versus asimetrică, predominant superioară versus inferioară), calibrul vaselor pulmonare (normal, dilatat sau îngustat), aspectul hilurilor pulmonare (dimensiune, densitate, contur) și prezența altor modificări asociate (edem interstițial, opacități alveolare, revărsat pleural). Radiologii compară, de asemenea, imaginile actuale cu radiografiile anterioare, când sunt disponibile, pentru a detecta modificări subtile sau evolutive. Interpretarea acestor aspecte în contextul clinic al pacientului permite radiologului să sugereze diagnostice diferențiale și să recomande, dacă este necesar, investigații suplimentare.

Limitările constatărilor radiografice: Deși valoroasă, radiografia toracică prezintă limitări importante în evaluarea desenului pulmonar. Sensibilitatea sa este limitată pentru modificările subtile, iar specificitatea este redusă, multe afecțiuni diferite putând determina aspect radiologic similar de desen pulmonar accentuat. Suprapunerea structurilor anatomice poate masca sau simula modificări patologice, iar variațiile tehnice (expunere, poziționare, faza respiratorie) pot influența semnificativ aspectul radiologic. În plus, radiografia oferă doar informații morfologice, fără date funcționale despre circulația pulmonară sau ventilație. Aceste limitări subliniază necesitatea corelării constatărilor radiologice cu tabloul clinic complet și, adesea, a completării cu alte investigații.

Teste diagnostice suplimentare: Când radiografia toracică evidențiază desen pulmonar accentuat bilateral, pot fi necesare investigații suplimentare pentru clarificarea diagnosticului. Tomografia computerizată (CT) toracică, în special CT angiografia pulmonară, oferă imagini detaliate ale structurilor vasculare și bronșice, permițând evaluarea precisă a calibrului, distribuției și morfologiei acestora. Ecocardiografia evaluează funcția cardiacă și poate identifica cauze cardiace ale congestiei pulmonare. Testele funcționale respiratorii evaluează impactul funcțional al modificărilor structurale. Analizele de sânge, inclusiv markerii inflamatori, peptidele natriuretice (pentru insuficiența cardiacă) și D-dimerii (pentru embolia pulmonară), pot oferi indicii despre cauza subiacentă. În cazuri selectate, pot fi necesare proceduri invazive precum cateterismul cardiac drept pentru măsurarea precisă a presiunilor pulmonare.

Când trebuie să fim îngrijorați

Identificarea situațiilor care necesită atenție medicală promptă este esențială pentru managementul adecvat al pacienților cu desen pulmonar accentuat bilateral.

Simptome persistente: Persistența simptomelor respiratorii reprezintă un semnal de alarmă important la pacienții cu desen pulmonar accentuat bilateral. Tusea cronică, mai ales dacă este productivă sau se agravează progresiv, dispneea care nu se ameliorează sau se intensifică în timp, wheezing-ul persistent sau recurent, și durerea toracică de durată necesită evaluare medicală promptă. Simptomele care persistă mai mult de două săptămâni, în ciuda tratamentului inițial, sau care revin după ameliorare temporară, sugerează o afecțiune subiacentă nerezolvată sau progresivă. Monitorizarea atentă a evoluției temporale a simptomelor poate oferi indicii valoroase despre natura și severitatea procesului patologic care determină accentuarea desenului pulmonar.

Simptome însoțitoare: Prezența anumitor simptome asociate poate indica severitatea crescută a afecțiunii subiacente sau complicații potențiale. Febra persistentă sau recurentă sugerează un proces infecțios activ. Hemoptizia (expectorația cu sânge) necesită întotdeauna evaluare urgentă, putând indica leziuni vasculare, infecții severe sau neoplazii. Cianoza (colorația albăstruie a pielii și mucoaselor) indică hipoxemie semnificativă. Edemele periferice, turgescența jugulară și hepatomegalia sugerează insuficiență cardiacă dreaptă. Pierderea în greutate inexplicabilă, transpirațiile nocturne și astenia severă pot indica procese inflamatorii cronice, infecții precum tuberculoza sau afecțiuni maligne. Aceste simptome însoțitoare orientează diagnosticul diferențial și pot indica necesitatea unei evaluări medicale urgente.

Factori de risc: Prezența anumitor factori de risc crește semnificativ probabilitatea ca desenul pulmonar accentuat bilateral să fie asociat cu o afecțiune severă sau progresivă. Fumatul activ sau în antecedente reprezintă un factor major de risc pentru multiple afecțiuni pulmonare. Expunerea ocupațională la substanțe toxice (azbest, silice, metale grele) predispune la boli pulmonare interstițiale. Antecedentele de boli cardiace sau valvulare cresc riscul de congestie pulmonară. Istoricul de tromboze venoase profunde predispune la embolie pulmonară. Imunosupresia (din cauza bolilor, medicamentelor sau HIV) crește susceptibilitatea la infecții oportuniste. Antecedentele familiale de boli pulmonare genetice (fibroză chistică, deficiență de alfa-1 antitripsină) reprezintă, de asemenea, factori de risc importanți.

Importanța evaluării medicale: Evaluarea medicală promptă și completă este esențială pentru pacienții cu desen pulmonar accentuat bilateral, mai ales în prezența simptomelor persistente, simptomelor însoțitoare îngrijorătoare sau factorilor de risc semnificativi. Consultul medical permite evaluarea clinică detaliată, interpretarea corectă a modificărilor radiologice în contextul tabloului clinic complet și inițierea investigațiilor suplimentare necesare. Diagnosticul precoce poate preveni progresia bolii, apariția complicațiilor și deteriorarea funcției pulmonare. În plus, monitorizarea regulată permite ajustarea tratamentului în funcție de evoluția afecțiunii și răspunsul terapeutic. Pacienții trebuie încurajați să nu ignore simptomele respiratorii persistente și să solicite evaluare medicală promptă.

Abordări terapeutice

Managementul pacienților cu desen pulmonar accentuat bilateral se concentrează pe tratarea cauzei subiacente, monitorizarea evoluției și prevenirea complicațiilor.

Abordarea cauzelor subiacente: Tratamentul specific depinde de cauza care determină accentuarea desenului pulmonar bilateral. Pentru afecțiunile respiratorii obstructive precum astmul și bronșita cronică, terapia include bronhodilatatoare, corticosteroizi inhalatori și, în cazurile severe, corticosteroizi sistemici. Infecțiile respiratorii necesită antibioterapie adecvată, ghidată de rezultatele culturilor și antibiogramei când sunt disponibile. Insuficiența cardiacă este tratată cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante și, când este necesar, digoxin. Hipertensiunea pulmonară poate necesita vasodilatoare pulmonare specifice precum antagoniști ai receptorilor de endotelină, inhibitori de fosfodiesterază-5 sau prostacicline. În toate cazurile, tratamentul factorilor de risc modificabili (renunțarea la fumat, controlul greutății, managementul diabetului și hipertensiunii arteriale) reprezintă o componentă esențială a abordării terapeutice.

Monitorizare și urmărire: Monitorizarea regulată este esențială pentru evaluarea răspunsului la tratament și detectarea precoce a complicațiilor sau recidivelor. Aceasta include evaluarea clinică periodică, cu monitorizarea simptomelor și a parametrilor vitali, și repetarea investigațiilor imagistice pentru a evalua evoluția modificărilor radiologice. Frecvența controalelor depinde de severitatea afecțiunii și de stabilitatea clinică a pacientului. Radiografiile toracice de control permit evaluarea obiectivă a modificărilor desenului pulmonar în timp. Pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii cronice, monitorizarea funcției pulmonare prin spirometrie periodică este esențială. Pacienții cu afecțiuni cardiace beneficiază de monitorizare ecocardiografică regulată. Educația pacientului privind recunoașterea semnelor de alarmă și importanța aderenței la tratament reprezintă componente importante ale planului de urmărire.

Cazuri când sunt necesare teste suplimentare: Investigațiile suplimentare sunt indicate în mai multe situații: când diagnosticul inițial rămâne incert după evaluarea clinică și radiologică standard, când răspunsul la tratamentul empiric este inadecvat, când apar simptome noi sau se agravează cele existente, sau când se suspectează complicații. Tomografia computerizată toracică de înaltă rezoluție poate evidenția modificări subtile nedetectabile pe radiografia standard. Angiografia CT pulmonară este indicată când se suspectează embolia pulmonară. Testele funcționale respiratorii complete, inclusiv pletismografia și capacitatea de difuziune, evaluează impactul funcțional al modificărilor structurale. Bronhoscopia permite vizualizarea directă a arborelui bronșic și recoltarea de probe pentru analiză microbiologică și histopatologică. În cazuri selectate, biopsia pulmonară (transbronșică, ghidată imagistic sau chirurgicală) poate fi necesară pentru diagnosticul definitiv al afecțiunilor interstițiale sau infiltrative.