Infarct pulmonar: simptome si optiuni de tratament

Diagnosticul prompt și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru reducerea riscului de mortalitate și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung. Înțelegerea factorilor de risc, a patofiziologiei și a opțiunilor terapeutice este crucială pentru managementul eficient al pacienților cu infarct pulmonar.

Simptomele infarctului pulmonar

Simptome comune

Durere toracică pleuritică: Aceasta este un simptom frecvent întâlnit în infarctul pulmonar, caracterizată prin intensificarea durerii la inspirație profundă sau la tuse. Durerea toracică de tip pleuritic este cauzată de iritarea pleurei, membrana care învelește plămânii, în urma hemoragiei sau a inflamației induse de infarct. Durerea poate varia ca intensitate și poate fi însoțită de alte simptome, cum ar fi dispneea și tusea.

Dispnee bruscă: Senzația de lipsă de aer este un alt simptom comun al infarctului pulmonar, care poate apărea brusc și se poate agrava rapid. Acest simptom reflectă scăderea capacității de oxigenare a sângelui datorată obstrucției arterelor pulmonare și a afectării schimbului de gaze în plămâni. Dispneea poate fi însoțită de anxietate, transpirații și alte semne de hipoxemie, necesitând evaluare medicală de urgență pentru stabilirea cauzei și inițierea tratamentului.

Simptome mai puțin frecvente

Hemoptizie: Expectorația sângelui provenit din căile respiratorii inferioare, este un simptom mai rar asociat cu infarctul pulmonar. Hemoptizia apare ca urmare a rupturii vaselor de sânge în cadrul procesului de necroză pulmonară sau datorită hemoragiei alveolare. Deși nu este un simptom predominant, prezența hemoptiziei poate indica severitatea leziunii pulmonare și necesită o evaluare medicală atentă. În cazurile de infarct pulmonar, sângele expectorat poate avea un aspect spumos și rozaliu, reflectând amestecul cu aerul alveolar.

Febră: Aceasta poate să apară în contextul infarctului pulmonar ca răspuns inflamator la necroza țesutului pulmonar. Deși nu este un simptom principal, prezența febrei poate sugera complicații secundare, cum ar fi infecția zonei infarctate sau dezvoltarea unei pneumonii. Febra poate fi însoțită de frisoane și o stare generală de rău, ceea ce necesită o atenție sporită din partea medicilor pentru a distinge între diversele cauze posibile și pentru a ajusta planul de tratament.

Tuse: Aceasta este un simptom mai puțin frecvent în cazul infarctului pulmonar, dar poate fi prezentă ca urmare a iritației sau inflamației căilor respiratorii. Tusea poate fi uscată sau productivă, în funcție de prezența secrețiilor bronșice sau a sângelui. Deși nu este specifică pentru infarctul pulmonar, tusea persistentă sau agravată poate indica necesitatea unei investigații suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni pulmonare sau pentru a identifica posibile complicații ale infarctului pulmonar.

Tratament și management

Abordarea inițială a tratamentului și managementul ulterior sunt esențiale pentru rezultatele pozitive în cazul infarctului pulmonar.

Abordarea inițială a tratamentului

Îngrijire și suport cardiopulmonar: Acestea reprezintă baza tratamentului inițial în cazul infarctului pulmonar. Îngrijirea și suportul cardiopulmonar include administrarea de oxigen pentru a combate hipoxemia, monitorizarea funcțiilor vitale și stabilizarea hemodinamică a pacientului. În cazurile severe, poate fi necesară intubarea și ventilația mecanică. Scopul procedurilor este de a menține funcțiile vitale și de a preveni deteriorarea ulterioară a stării pacientului în timp ce se investighează cauza și se inițiază tratamente specifice.

Anticoagulare la pacienții fără risc de sângerare activă: Anticoagularea este un pilon central în tratamentul infarctului pulmonar, în special pentru a preveni formarea de noi trombi și pentru a reduce riscul de embolie pulmonară recurentă. Medicamentele anticoagulante sunt administrate cu precauție, evitându-se la pacienții cu risc crescut de sângerare. Alegerea agentului anticoagulant și durata tratamentului sunt personalizate în funcție de profilul de risc și de caracteristicile individuale ale fiecărui pacient.

Managementul emboliei pulmonare masive

Tromboliza: Aceasta este o opțiune terapeutică pentru embolia pulmonară masivă, care amenință viața pacientului. Tromboliza implică administrarea de medicamente care dizolvă trombii, restabilind astfel fluxul sangvin în arterele pulmonare. Aceasta este indicată în cazurile cu instabilitate hemodinamică și trebuie efectuată sub îndrumare medicală strictă, datorită riscului de sângerare majoră asociat cu această procedură.

Embolectomia: Aceasta este o procedură chirurgicală sau percutană prin care se îndepărtează mecanic trombii din arterele pulmonare. Embolectomia este rezervată pentru cazurile de embolie pulmonară masivă care nu răspund la tromboliză sau când aceasta este contraindicată. Embolectomia poate fi o procedură ce salvează viața, dar este asociată cu riscuri semnificative și necesită o echipă medicală cu experiență în astfel de intervenții.

Plasarea filtrelor de venă cavă: Această procedură reprezintă o metodă de prevenire a migrației trombilor venoși către arterele pulmonare, în special la pacienții la care anticoagularea nu este posibilă sau este contraindicată. Filtrele sunt dispozitive mici, care se plasează în interiorul venei cave inferioare și captează trombii înainte ca aceștia să ajungă la plămâni, reducând astfel riscul de embolie pulmonară și de infarct pulmonar. Procedura necesită o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor, precum și o tehnică precisă pentru a asigura poziționarea corectă și funcționarea eficientă a filtrului.