Tuberculoza ganglionara – Localizare, simptome, stadii si tratament

Tratamentul este similar cu cel al tuberculozei pulmonare, necesitând o combinație de medicamente antituberculoase pe o perioadă extinsă. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru controlul răspândirii bolii.

Localizări comune ale tuberculozei ganglionare

Noduli limfatici cervicali: Acestea sunt cei mai frecvent afectați în tuberculoza ganglionară. Pacienții pot observa tumefacții la nivelul gâtului, care pot fi inițial nedureroase și mobile. În absența tratamentului, nodulii pot deveni fluctuanți și pot fistuliza, eliminând un lichid purulent. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, imagistic și confirmarea bacteriologică sau histopatologică. Tratamentul adecvat poate preveni complicațiile și poate duce la o rezoluție completă a simptomelor.

Noduli limfatici mediastinali: Afectarea nodulilor limfatici mediastinali în tuberculoza ganglionară poate fi mai puțin evidentă clinic și este adesea detectată incidental prin imagistică toracică. Simptomele pot include tuse, disconfort toracic sau dificultăți respiratorii. Diagnosticul necesită o abordare multidisciplinară, incluzând radiografia toracică, tomografia computerizată și, dacă este necesar, biopsia ghidată imagistic pentru confirmarea histopatologică. Tratamentul este similar cu cel al altor forme de tuberculoză, implicând o combinație de medicamente antituberculoase.

Noduli limfatici axilari: Afectarea nodulilor limfatici axilari în cadrul tuberculozei ganglionare este mai puțin comună decât cea a nodulilor cervicali, dar poate apărea, în special la pacienții cu tuberculoză pulmonară. Simptomele includ tumefacții sub braț, care pot fi inițial nedureroase. În stadii avansate, pot apărea durere și sensibilitate la palpare, iar în cazuri severe, poate să apară fistulizare și drenaj purulent. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, ecografia axilară și, dacă este necesar, biopsia nodulului afectat pentru confirmarea histopatologică. Tratamentul este de lungă durată și implică utilizarea unei combinații de medicamente antituberculoase pentru a preveni rezistența și a  asigura eradicarea infecției.

Noduli limfatici inghinali: Tuberculoza ganglionară poate afecta și nodulii limfatici inghinali, manifestându-se prin tumefacții în regiunea inghinală, care pot fi nedureroase la început și pot deveni dureroase pe măsură ce boala progresează. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, imagistică și, dacă este necesar, biopsia pentru confirmarea histopatologică. Tratamentul implică o combinație de medicamente antituberculoase, administrate pe o perioadă de cel puțin șase luni, pentru a asigura vindecarea și pentru a preveni recidiva.

Semne și simptome

Limfadenopatie: Cunoscută și ca adenopatie, aceastea sunt termene medicale care descrie mărirea nodulilor limfatici. În tuberculoza ganglionară, adenopatia este adesea primul și cel mai evident semn. Nodulii limfatici afectați sunt de obicei nedureroși, fermi și pot fi mobili la început. Pe măsură ce boala progresează, nodulii pot deveni dureroși, pot crește în dimensiune și pot fistuliza, eliminând un lichid purulent. Diagnosticul adenopatiei necesită o evaluare atentă pentru a exclude alte cauze posibile și pentru a confirma prezența tuberculozei ganglionare.

Simptome sistemice: Acestea includ febră, pierdere în greutate și transpirații nocturne. Simptomele sistemice sunt rezultatul răspunsului inflamator al organismului la infecție și pot fi prezente în multe alte afecțiuni, ceea ce face diagnosticul mai dificil. Febră poate varia de la subfebrilitate la febră mare și poate fi însoțită de frisoane. Pierderea în greutate și transpirațiile nocturne sunt adesea semne ale unei infecții cronice și pot indica necesitatea unui tratament medical urgent.

Simptome localizate: Acestea includ durere, umflare și drenaj la nivelul nodulilor limfatici afectați. Durerea poate varia de la ușoară la severă și poate fi agravată de mișcare sau atingere. Umflarea nodulilor limfatici poate fi vizibilă și palpabilă, iar în cazurile avansate, poate apărea drenajul purulent prin fistule spontane sau prin incizii chirurgicale. Aceste simptome necesită evaluare medicală pentru a stabili un plan de tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile.

Stadiile tuberculozei ganglionare

Stadiul incipient: În stadiul incipient al tuberculozei ganglionare, nodulii limfatici sunt de obicei mici, discreți și mobili. Pacienții pot să nu observe simptome semnificative sau pot raporta o tumefacție ușoară, adesea descoperită întâmplător. Nodulii nu sunt de obicei dureroși și pot fi confundați cu adenopatii benigne. Este esențială o evaluare medicală atentă pentru a distinge această fază timpurie de alte cauze de adenopatie și pentru a iniția tratamentul corespunzător înainte de progresia bolii. Diagnosticul în acest stadiu poate preveni evoluția către stadii mai avansate și poate reduce riscul de complicații.

Stadiul intermediar: Pe măsură ce infecția progresează, nodulii limfatici devin aderenți între ei și cu țesuturile înconjurătoare, formând conglomerate ferme și nedureroase. Această etapă indică o răspândire locală a infecției și o reacție inflamatorie mai intensă. Nodulii pot deveni sensibili la palpare și pot limita mobilitatea zonelor afectate. Diagnosticul în acest stadiu necesită o abordare multidisciplinară, incluzând investigații imagistice și biopsie pentru confirmarea diagnosticului și pentru a diferenția de alte patologii, cum ar fi neoplaziile.

Stadiul avansat: În stadiul avansat, nodulii limfatici pot deveni fluctuanți, indicând prezența puroiului și a necrozei în interiorul nodulilor. Pot apărea fistule spontane cu drenaj purulent, iar pacienții pot raporta durere locală și alte simptome sistemice. Acest stadiu necesită intervenție medicală urgentă pentru drenaj și tratament antituberculos intensiv. Diagnosticul și tratamentul prompt pot preveni răspândirea infecției și pot îmbunătăți prognosticul pacientului.

Strategii de tratament

Tratamentul tuberculozei ganglionare necesită o abordare complexă, care include terapie medicamentoasă și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.

Terapia antituberculoasă

Medicamentele de primă linie: Tratamentul standard pentru tuberculoza ganglionară include o combinație de medicamente antituberculoase de primă linie. Izoniazida, rifampicina, pirazinamida și etambutolul sunt cele mai frecvent utilizate medicamente, fiecare având un rol specific în eliminarea bacilului tuberculos. Aceste medicamente sunt administrate într-un regim terapeutic coordonat, care vizează reducerea riscului de dezvoltare a rezistenței la medicamente și maximizarea șanselor de vindecare.

Durata tratamentului și regimurile terapeutice: Durata tratamentului pentru tuberculoza ganglionară este de obicei de 6 luni, dar poate fi extinsă în cazuri complicate sau la pacienții cu răspuns lent la terapie. Regimul terapeutic inițial include de obicei o fază intensivă cu patru medicamente, urmată de o fază de continuare cu două medicamente. Alegerea regimului terapeutic și durata tratamentului sunt personalizate în funcție de caracteristicile individuale ale pacientului și de sensibilitatea tulpinii de Mycobacterium tuberculosis.

Monitorizarea efectelor adverse și a interacțiunilor medicamentoase: Monitorizarea atentă a pacienților pe parcursul tratamentului antituberculos este esențială pentru a identifica și a gestiona efectele adverse și interacțiunile medicamentoase. Medicamentele antituberculoase pot avea efecte secundare semnificative, inclusiv hepatotoxicitate și neuropatie periferică. De asemenea, acestea pot interacționa cu alte medicamente pe care pacientul le-ar putea lua. Monitorizarea regulată a funcțiilor hepatice și a stării neurologice, precum și ajustarea dozelor de medicamente, sunt cruciale pentru siguranța pacientului.

Intervenție chirurgicală

Indicațiile pentru excizia chirurgicală: Excizia chirurgicală a nodulilor limfatici afectați poate fi indicată în cazurile de tuberculoză ganglionară care nu răspund la tratamentul medicamentos sau în cazul complicațiilor, cum ar fi formarea de abcese sau fistule. Intervenția chirurgicală poate fi de asemenea necesară pentru diagnosticul diferențial cu alte patologii, cum ar fi malignitățile. Decizia de a recurge la chirurgie este luată pe baza evaluării clinice detaliate și a investigațiilor imagistice, ținând cont de starea generală de sănătate a pacientului și de riscurile asociate.

Tehnici: Excizia completă implică îndepărtarea chirurgicală a întregului nodul limfatic afectat și este adesea efectuată pentru a elimina țesutul infectat și pentru a preveni răspândirea infecției. Incizia și drenajul sunt proceduri utilizate pentru a trata abcesele ganglionare, permițând eliminarea puroiului acumulat. Aceste tehnici chirurgicale sunt alese în funcție de stadiul bolii și de răspunsul la tratamentul medicamentos, având ca scop reducerea riscului de complicații și recidivă.

Complicații și Ratele de Recurență: Chirurgia pentru tuberculoza ganglionară poate avea complicații, inclusiv infecții la locul inciziei, sângerare sau formarea de cicatrici. Ratele de recurență a bolii după tratamentul chirurgical variază și pot fi influențate de aderența la tratamentul medicamentos și de prezența factorilor de risc pentru tuberculoză. Monitorizarea atentă și urmărirea pe termen lung sunt esențiale pentru a detecta și a trata prompt orice semne de recidivă.

Managementul complicațiilor

Formarea de fistule: Fistulele sunt canale anormale care se formează între un nodul limfatic infectat și pielea exterioară, permițând drenajul puroiului. Managementul fistulelor poate include tratamentul medicamentos pentru a controla infecția și proceduri chirurgicale pentru a închide fistula. Este importantă tratarea promptă pentru a preveni infecțiile secundare și pentru a îmbunătăți vindecarea.

Formarea de abcese: Abcesele sunt colecții de puroi care se formează în nodulii limfatici ca răspuns la infecție. Tratamentul abceselor ganglionare poate include incizia și drenajul chirurgical, împreună cu terapia antituberculoasă. Monitorizarea atentă este necesară pentru a se asigura că abcesele se vindecă corespunzător și pentru a preveni recurența.

Formarea de traiecte sinusale: Traiectele sinusale sunt canale patologice care se pot forma ca o complicație a tuberculozei ganglionare, permițând drenajul continuu al materialului infectat. Managementul acestor traiecte poate include intervenții chirurgicale pentru excizia traiectelor și terapie antituberculoasă pentru a trata infecția de bază. Abordarea multidisciplinară este crucială pentru a asigura o vindecare adecvată și pentru a minimiza riscul de complicații pe termen lung.