Tuse convulsiva – Ce este, simptome si evolutie, tratament

Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție, deși imunitatea poate scădea în timp, necesitând revaccinări periodice. În ciuda disponibilității vaccinului, tusea convulsivă continuă să provoace epidemii, subliniind importanța conștientizării simptomelor și a măsurilor de control al infecției.

Înțelegerea tusei convulsive

Tusea convulsivă este o boală infecțioasă care poate afecta persoanele de toate vârstele, dar care prezintă cel mai mare risc pentru nou-născuți și sugari. În ciuda progreselor în vaccinare, pertussis rămâne o preocupare de sănătate publică, cu episoade periodice de reapariție.

Cauzele și contagiozitatea

Bordetella Pertussis și Parapertussis Bacteria: Bacteriile Bordetella pertussis și Bordetella parapertussis sunt agenții patogeni care cauzează tusea convulsivă. Aceste microorganisme gram-negative se atașează de ciliile epiteliale respiratorii, eliberând toxine care perturbă funcționarea normală a tractului respirator. Bordetella pertussis este principalul vinovat, fiind responsabilă pentru majoritatea cazurilor de tuse convulsivă. Infecția inițială poate semăna cu o răceală comună, dar progresează rapid către tusea spasmodică caracteristică. Bordetella parapertussis poate provoca, de asemenea, simptome similare, dar de obicei într-o formă mai puțin severă. Vaccinarea reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire, însă chiar și persoanele vaccinate pot dezvolta tuse convulsivă, deși într-o formă mai ușoară.

Răspândirea și contagiozitatea: Tusea convulsivă se transmite prin picături respiratorii expulzate în aer atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Contagiozitatea este ridicată, în special în stadiile incipiente ale bolii, când simptomele pot fi confundate cu o infecție respiratorie obișnuită. Persoanele infectate sunt contagioase încă de la debutul simptomelor și până la aproximativ două săptămâni după începerea tratamentului cu antibiotice sau, în absența acestuia, până la trei săptămâni de la debutul acceselor de tuse. În contextul familial, rata de transmitere a bolii este deosebit de înaltă, subliniind importanța izolării pacienților și a profilaxiei cu antibiotice pentru contactele apropiate.

Simptome și evoluția tusei convulsive

Tusea convulsivă trece prin mai multe etape, fiecare cu simptome specifice, de la cele asemănătoare unei răceli comune până la tusea paroxistică.

Simptome timpurii: Etapa 1

Simptomele timpurii ale tusei convulsive sunt adesea nespecifice și pot fi confundate cu o răceală obișnuită. În această primă etapă, pacienții pot prezenta simptome precum nas înfundat, strănut, febră ușoară și o tuse ușoară și ocazională. La sugari, un semn distinctiv poate fi apneea, o pauză periculoasă în respirație care poate pune viața în pericol. Aceste simptome inițiale pot dura între una și două săptămâni și sunt adesea ignorate sau tratate ca o infecție respiratorie minoră.

Tuse severă: Etapa 2

După stadiul inițial, tusea convulsivă progresează către etapa caracterizată prin accese de tuse paroxistică. Aceste episoade de tuse sunt intense și pot fi însoțite de un sunet înalt șuierător la inspirație. Tusea poate provoca vărsături și epuizare, iar în cazuri grave, poate duce la complicații precum pneumonie sau dificultăți respiratorii. Această fază poate dura de la una la șase săptămâni și este cea mai contagioasă perioadă a bolii.

Faza de recuperare: Etapa 3

Ultima etapă a tusei convulsive este faza de recuperare, în care simptomele încep să se amelioreze treptat. Tusea se reduce în frecvență și intensitate, dar poate persista timp de luni de zile. În această perioadă, pacienții sunt susceptibili la recidive ale tusei în cazul contractării altor infecții respiratorii, ceea ce necesită o monitorizare atentă și menținerea unei bune igiene respiratorii.

Tratamentul și managementul tusei convulsive

Tratamentul tusei convulsive implică o abordare multidimensională, de la terapia antibiotică la strategii de îngrijire la domiciliu.

Terapia antibiotică

Antibiotice recomandate și cursul tratamentului: Antibioticele sunt baza tratamentului pentru tusea convulsivă și sunt utilizate pentru a eradica infecția bacteriană și pentru a reduce transmiterea. Azitromicina, claritromicina și eritromicina sunt printre antibioticele frecvent prescrise. Durata tratamentului variază, dar de obicei implică un curs de 5 până la 14 zile, în funcție de medicamentul specific și de severitatea simptomelor. Este crucial ca pacienții să finalizeze întregul curs de tratament pentru a asigura eliminarea completă a bacteriei și pentru a preveni recurența bolii.

Micșorarea duratei, severitatea simptomelor și reducerea contagiozității: Inițierea tratamentului antibiotic în stadiile timpurii ale tusei convulsive poate reduce durata și severitatea simptomelor, precum și contagiozitatea bolii. Pacienții devin de obicei necontagioși după 5 zile de tratament antibiotic adecvat. În absența tratamentului, persoanele infectate pot rămâne contagioase timp de până la 3 săptămâni după debutul tusei. Monitorizarea atentă a răspunsului la tratament și ajustarea terapiei în funcție de evoluția simptomelor sunt esențiale pentru managementul eficient al tusei convulsive.

Strategii de îngrijire la domiciliu

Odihnă, hidratare și aport de lichide: În gestionarea tusei convulsive acasă, odihna adecvată este esențială pentru recuperare. Pacienții trebuie să se asigure că au un mediu liniștit și confortabil pentru a facilita somnul și repausul. Hidratarea este de asemenea crucială, deoarece tusea severă poate duce la pierderea de fluide și la deshidratare. Consumul regulat de lichide, cum ar fi apă, sucuri naturale și supă clară, poate ajuta la menținerea hidratării și la diluarea mucusului, facilitând expectorația. Monitorizarea aportului de lichide este importantă, mai ales la copii și la persoanele în vârstă, pentru a preveni complicațiile asociate cu deshidratarea.

Gestionarea acceselor de tuse și considerații nutriționale: Accesele de tuse pot fi epuizante și pot interfera cu alimentația. Este important să se adopte o dietă echilibrată și să se consume mese mici și frecvente pentru a evita greața și vărsăturile induse de tuse. Alimentele ușor de înghițit și bogate în nutrienți pot ajuta la menținerea forței și la combaterea infecției. În cazul copiilor mici, este esențial să se păstreze o rutină de alimentație regulată și să se acorde atenție semnelor de dificultate la alimentare datorate tusei.