Artrita infectioasa: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Bacteria Staphylococcus aureus este principalul agent patogen responsabil, deși virusurile și fungii pot cauza și ei această afecțiune. Microorganismele ajung de obicei în articulație prin intermediul sângelui, dar pot pătrunde și direct prin răni sau în timpul procedurilor medicale. Simptomele includ durere articulară intensă, tumefiere, roșeață și limitarea mobilității, adesea însoțite de febră.

Cauzele frecvente ale artritei infecțioase

Artrita infecțioasă poate fi cauzată de diverși agenți patogeni care pătrund în spațiul articular prin diferite căi. Identificarea precisă a agentului cauzal este esențială pentru stabilirea unui tratament țintit și eficient.

Infecții bacteriene

Staphylococcus aureus reprezintă cea mai frecventă cauză a artritei infecțioase, fiind responsabil pentru aproximativ 40% din cazuri. Această bacterie poate pătrunde în articulație prin intermediul sângelui sau direct prin leziuni ale pielii. Infecția produce o reacție inflamatorie puternică care poate deteriora rapid cartilajul articular și osul subiacent dacă nu este tratată prompt. Alte bacterii frecvent implicate includ streptococii și bacteriile gram-negative.

Infecții virale

Virusurile pot cauza artrită infecțioasă, deși mai rar decât bacteriile. Virusurile hepatitice, rubeola, HIV și parvovirusul B19 sunt printre agenții virali care pot afecta articulațiile. Artrita virală tinde să fie mai puțin severă decât cea bacteriană și poate implica mai multe articulații simultan. Simptomele se dezvoltă gradual și pot fi însoțite de manifestări sistemice specifice infecției virale respective.

Infecții fungice

Infecțiile fungice ale articulațiilor sunt rare și apar mai frecvent la pacienții imunocompromiși. Candida și Aspergillus sunt principalele specii implicate. Artrita fungică se dezvoltă lent și poate fi dificil de diagnosticat datorită simptomelor nespecifice. Tratamentul necesită terapie antifungică prelungită și monitorizare atentă a răspunsului terapeutic.

Căi de transmitere a infecției

Transmiterea prin fluxul sanguin: Bacteriile sau alți agenți patogeni pot ajunge în articulație prin intermediul sângelui, provenind dintr-o infecție localizată în altă parte a corpului. Această cale de transmitere este frecventă în cazul infecțiilor cutanate, respiratorii sau urinare care se pot răspândi prin sistemul circulator până la nivelul articulațiilor.

Infectarea directă a articulației: Microorganismele pot pătrunde direct în spațiul articular în urma traumatismelor penetrante, procedurilor medicale invazive sau intervențiilor chirurgicale. Această cale de infectare este mai frecventă la pacienții cu proteze articulare sau cei care necesită frecvent injecții intraarticulare.

Răspândirea de la o infecție adiacentă: Infecțiile țesuturilor moi din vecinătatea articulației se pot extinde și pot afecta spațiul articular. Această situație apare mai frecvent în cazul celulitei sau abceselor localizate în apropierea articulațiilor și necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile.

Factori de risc

Identificarea factorilor de risc pentru artrita infecțioasă este esențială pentru prevenție și diagnostic precoce. Prezența mai multor factori de risc crește semnificativ probabilitatea dezvoltării acestei afecțiuni.

Riscuri legate de vârstă: Vârsta înaintată reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea artritei infecțioase. Persoanele peste 60 de ani prezintă un risc crescut datorită sistemului imunitar mai puțin eficient și prezenței frecvente a altor afecțiuni cronice. Copiii sub 3 ani sunt de asemenea vulnerabili din cauza sistemului imunitar imatur și a expunerii crescute la infecții.

Afecțiuni articulare preexistente: Prezența unor boli articulare precum artrita reumatoidă, osteoartrita sau guta crește semnificativ riscul de artrită infecțioasă. Aceste afecțiuni modifică structura și funcția normală a articulației, făcând-o mai susceptibilă la infecții. Traumatismele articulare și intervențiile chirurgicale anterioare reprezintă factori de risc suplimentari.

Sistem imunitar slăbit: Imunosupresia, indiferent de cauză, crește semnificativ riscul de artrită infecțioasă. Pacienții cu HIV/SIDA, cei care urmează tratamente imunosupresoare pentru boli autoimune sau cancer, precum și persoanele cu diabet zaharat sau boli cronice severe au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Sistemul imunitar compromis reduce capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor.

Intervenții chirurgicale recente: Intervențiile chirurgicale la nivelul articulațiilor reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea artritei infecțioase. Procedurile chirurgicale pot crea o poartă de intrare pentru bacterii în spațiul articular, iar riscul este mai mare în primele trei luni după operație. Pacienții care au suferit artroplastii, artroscopii sau alte intervenții invazive necesită monitorizare atentă pentru detectarea precoce a semnelor de infecție.

Proteze articulare: Pacienții cu proteze articulare prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta artrită infecțioasă. Materialul protetic poate servi drept substrat pentru colonizarea bacteriană și formarea de biofilme, care sunt dificil de eradicat prin tratament antibiotic. Infecțiile protezelor articulare pot apărea la ani de zile după implantare și necesită adesea îndepărtarea și înlocuirea protezei pentru tratamentul definitiv.

Infecții cutanate: Infecțiile pielii și țesuturilor moi reprezintă o sursă importantă pentru dezvoltarea artritei infecțioase. Bacteriile pot pătrunde în articulație prin diseminare hematogenă din focare cutanate precum celulita, abcesele sau ulcerațiile infectate. Pacienții cu afecțiuni dermatologice cronice sau leziuni cutanate extensive prezintă un risc crescut și necesită îngrijire promptă a oricărei infecții tegumentare.

Semne și simptome

Artrita infecțioasă se manifestă prin simptome locale la nivelul articulației afectate și semne sistemice cauzate de răspunsul inflamator al organismului. Recunoașterea precoce a acestor manifestări este crucială pentru inițierea promptă a tratamentului.

Durere și sensibilitate articulară

Durerea în artrita infecțioasă este intensă, persistentă și se agravează la cea mai mică mișcare sau atingere a articulației afectate. Caracterul durerii este continuu, prezent inclusiv în repaus și noaptea, diferențiind-o de alte tipuri de artrită. Sensibilitatea locală este extremă, pacienții evitând orice contact cu zona afectată din cauza durerii severe.

Tumefiere și căldură locală

Articulația afectată prezintă o tumefiere marcată cauzată de acumularea de lichid sinovial infectat și inflamația țesuturilor periarticulare. La palpare, zona este calda, iar tegumentele supraiacente pot fi eritematoase. Tumefacția se dezvoltă rapid și poate determina o asimetrie vizibilă comparativ cu articulația contralaterală sănătoasă.

Limitarea mobilității

Infecția articulară determină o reducere severă a amplitudinii mișcărilor, atât active cât și pasive. Pacienții adoptă o poziție antalgică, menținând articulația în poziția care produce minimum de durere. Încercările de mobilizare sunt extrem de dureroase și întâmpină rezistență din cauza spasmului muscular protector și a edemului articular.

Simptome sistemice

Febră: Creșterea temperaturii corporale reprezintă un răspuns frecvent în artrita infecțioasă, deși nu este prezentă în toate cazurile. Febra poate varia de la forme ușoare subfebrilități până la temperaturi foarte ridicate, în special în infecțiile severe cu stafilococ. Prezența febrei asociată cu simptomele articulare trebuie să ridice suspiciunea unei artrite infecțioase și să determine evaluare medicală urgentă.

Frisoane: Episoadele de frisoane severe, cu tremurături intense ale întregului corp, apar frecvent în artrita infecțioasă și sunt caracteristice pentru răspândirea bacteriană prin sânge. Acestea se asociază de obicei cu creșteri bruște ale temperaturii și indică severitatea infecției. Prezența frisoanelor necesită investigare promptă și inițierea rapidă a tratamentului antibiotic.

Slăbiciune generalizată: Pacienții cu artrită infecțioasă dezvoltă adesea o stare de slăbiciune marcată și fatigabilitate. Această manifestare este cauzată de răspunsul inflamator sistemic și poate fi însoțită de scăderea apetitului, transpirații nocturne și alterarea stării generale. Slăbiciunea poate persista mai multe săptămâni și se ameliorează treptat odată cu tratamentul eficient al infecției.

Metode de diagnostic

Diagnosticul artritei infecțioase necesită o abordare sistematică, combinând evaluarea clinică detaliată cu investigații de laborator și imagistice. Rapiditatea stabilirii diagnosticului este esențială pentru prevenirea complicațiilor ireversibile.

Examinare fizică

Evaluarea clinică minuțioasă reprezintă primul pas în diagnosticul artritei infecțioase. Medicul va examina cu atenție articulația afectată, notând prezența tumefierii, căldurii locale, eritemului și limitării mișcărilor. Palparea și mobilizarea articulației vor evidenția gradul de sensibilitate și restricția mobilității. Examinarea include și evaluarea altor articulații și căutarea unor posibile porți de intrare pentru infecție.

Analize de sânge

Testele sangvine sunt esențiale în evaluarea artritei infecțioase, oferind informații despre severitatea infecției și răspunsul inflamator sistemic. Hemoleucograma completă poate evidenția creșterea numărului de leucocite, iar proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor sunt frecvent crescute. Hemoculturile sunt importante pentru identificarea bacteriilor circulante și ghidarea terapiei antibiotice, fiind pozitive în aproximativ 50% din cazurile de artrită infecțioasă.

Investigații imagistice

Radiografiile articulare pot evidenția modificări specifice precum îngustarea spațiului articular, eroziuni osoase sau prezența colecțiilor lichidiene. Rezonanța magnetică nucleară oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și poate detecta modificări precoce ale infecției articulare. Ecografia articulară este utilă pentru vizualizarea colecțiilor lichidiene și ghidarea procedurilor de aspirație articulară.

Analiza lichidului sinovial

Numărul leucocitelor din lichidul sinovial: Analiza lichidului sinovial reprezintă standardul de aur pentru diagnosticul artritei infecțioase. Un număr crescut de leucocite, în special peste 50.000 de celule per milimetru cub, cu predominanța neutrofilelor (peste 75%), sugerează puternic prezența unei infecții articulare. Această analiză trebuie efectuată înaintea inițierii tratamentului antibiotic pentru rezultate optime.

Cultura bacteriană: Cultivarea lichidului sinovial este esențială pentru identificarea precisă a agentului patogen și determinarea sensibilității la antibiotice. Recoltarea probelor trebuie efectuată în condiții sterile, iar transportul către laborator trebuie realizat rapid pentru maximizarea șanselor de izolare a microorganismului. Rezultatele culturii pot necesita până la 5 zile pentru finalizare.

Analiza cristalelor: Examinarea microscopică a lichidului sinovial pentru identificarea cristalelor este importantă pentru diferențierea artritei infecțioase de alte forme de artrită, precum guta sau pseudoguta. Prezența cristalelor nu exclude însă posibilitatea unei infecții concomitente, deoarece artrita cu cristale poate predispune la dezvoltarea unei artrite infecțioase.

Abordări terapeutice

Tratamentul artritei infecțioase necesită o intervenție rapidă și complexă, combinând terapia antimicrobiană cu măsuri de protecție articulară și reabilitare funcțională. Succesul terapeutic depinde de promptitudinea intervenției și adaptarea tratamentului la specificul fiecărui caz.

Terapie cu antibiotice

Administrarea antibioticelor reprezintă piatra de temelie în tratamentul artritei infecțioase. Terapia empirică inițială trebuie să acopere cele mai frecvente microorganisme implicate, în special Staphylococcus aureus. După obținerea rezultatelor culturii și antibiogramei, tratamentul este ajustat specific. Durata terapiei variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic.

Managementul durerii

Controlul durerii este esențial pentru confortul pacientului și facilitarea recuperării funcționale. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și analgezicele sunt utilizate pentru ameliorarea durerii și reducerea inflamației. În cazurile severe, pot fi necesare analgezice opioide pentru perioade scurte. Aplicarea locală de gheață și menținerea articulației în poziție de repaus contribuie la reducerea durerii.

Protecția articulară

Imobilizarea temporară a articulației afectate este necesară în faza acută pentru reducerea durerii și prevenirea deteriorării suplimentare. Poziționarea corectă a articulației, utilizarea atelelor sau a ortezelor și limitarea solicitării mecanice sunt esențiale. Durata imobilizării trebuie minimizată pentru a preveni rigiditatea și atrofia musculară.

Terapie fizică

Recuperarea funcțională prin fizioterapie este crucială pentru restabilirea mobilității articulare și prevenirea sechelelor. Programul de recuperare începe cu exerciții blânde de mobilizare pasivă, progresând gradual către exerciții active și de consolidare musculară. Tehnicile de fizioterapie sunt adaptate individual, în funcție de localizarea articulară și stadiul recuperării.

Intervenții chirurgicale

Aspirația articulară: Procedura implică extragerea lichidului sinovial infectat din articulație folosind o tehnică sterilă. Aspirația servește atât scopului diagnostic, permițând analiza lichidului, cât și celui terapeutic, prin reducerea presiunii intraarticulare și ameliorarea durerii. Procedura poate necesita repetare în funcție de rata de reacumulare a lichidului și răspunsul clinic.

Drenaj artroscopic: Această procedură chirurgicală minim invazivă utilizează un artroscop pentru vizualizarea directă și curățarea articulației infectate. Prin intermediul unor incizii mici, se introduce instrumentarul specializat care permite spălarea abundentă a spațiului articular și îndepărtarea țesuturilor infectate. Tehnica artroscopică oferă avantajul unei recuperări mai rapide și a unui risc redus de complicații comparativ cu chirurgia deschisă.

Intervenție chirurgicală deschisă: Această procedură este necesară în cazurile severe de artrită infecțioasă, când drenajul artroscopic nu este suficient sau când există complicații locale importante. Intervenția permite accesul direct la articulație pentru debridarea extensivă a țesuturilor infectate și spălarea abundentă a spațiului articular. Este esențială în special pentru articulațiile mari sau în prezența unor colecții purulente organizate.

Complicații

Artrita infecțioasă poate determina consecințe severe atât la nivel local cât și sistemic, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Diagnosticul și tratamentul întârziat cresc riscul de complicații permanente și pot pune în pericol viața pacientului.

Leziuni articulare

Infecția bacteriană determină distrugerea rapidă și progresivă a cartilajului articular prin acțiunea directă a microorganismelor și prin răspunsul inflamator intens al organismului. Enzimele proteolitice eliberate în procesul infecțios degradează matricea cartilaginoasă, iar inflamația cronică poate duce la eroziuni osoase și deformări permanente ale suprafețelor articulare.

Durere cronică

Leziunile structurale ale articulației cauzate de infecție pot duce la dezvoltarea unui sindrom dureros persistent. Durerea cronică rezultă din modificările ireversibile ale cartilajului și osului subcondral, precum și din procesul inflamator rezidual. Această complicație poate persista chiar și după eradicarea completă a infecției și poate necesita tratament analgezic pe termen lung.

Mobilitate limitată

Distrugerea cartilajului articular și formarea de țesut cicatricial în urma infecției duc la limitarea permanentă a mobilității articulare. Aderențele fibroase și modificările structurale ale capsulei articulare restricționează amplitudinea mișcărilor, afectând semnificativ funcționalitatea articulației și capacitatea pacientului de a efectua activități cotidiene.

Infecție sistemică

Sepsis: Răspândirea bacteriilor din focarul articular în circulația sangvină poate determina o reacție inflamatorie sistemică severă. Sepsisul se manifestă prin alterarea funcțiilor vitale, inclusiv modificări ale temperaturii corporale, tahicardie, hipotensiune și disfuncție organică multiplă. Această complicație reprezintă o urgență medicală și necesită tratament intensiv prompt.

Afectare organică: Diseminarea hematogenă a infecției poate determina leziuni la nivelul organelor vitale. Bacteriile pot coloniza diverse țesuturi, ducând la dezvoltarea unor focare secundare de infecție precum endocardită, pneumonie sau abcese viscerale. Disfuncția organică multiplă poate evolua rapid și necesită monitorizare atentă în secția de terapie intensivă.