Poliartroza: localizari, factori de risc, simptome comune si tratament

Simptomele se agravează de obicei în timpul activității fizice și se ameliorează în repaus. Factorii de risc includ vârsta înaintată, predispoziția genetică, obezitatea și traumatismele articulare anterioare. Diagnosticul precoce și managementul adecvat al bolii sunt esențiale pentru încetinirea progresiei și menținerea funcționalității articulare.

Localizări frecvente ale poliartrozei

Poliartroză poate afecta orice articulație din corp, dar există anumite zone predispuse dezvoltării modificărilor degenerative din cauza solicitării mecanice crescute și a particularităților anatomice. Manifestările clinice variază în funcție de articulațiile implicate și de stadiul bolii.

Mâini și degete: Poliartroză la nivelul mâinilor afectează frecvent articulațiile interfalangiene distale și proximale, precum și articulația carpometacarpiană a policelui. Modificările degenerative duc la apariția nodulilor Heberden și Bouchard, deformări articulare vizibile și durere la mișcările fine ale degetelor. Pacienții pot prezenta dificultăți în efectuarea activităților zilnice precum scrisul, deschiderea recipientelor sau manipularea obiectelor mici.

Încheieturi și coate: La nivelul încheieturilor și coatelor, poliartroza se manifestă prin durere la mișcare, reducerea amplitudinii articulare și cracmente. Articulațiile afectate pot prezenta tumefiere și căldură locală, în special după activitate fizică prelungită. Pacienții pot avea dificultăți în efectuarea mișcărilor de rotație și flexie-extensie necesare în activitățile cotidiene.

Șolduri (Coxartroză): Coxartroza reprezintă forma de poliartroză care afectează articulația șoldului, manifestându-se prin durere în regiunea inghinală și limitarea mobilității. Pacienții prezintă dificultăți la mers, urcat scări și la ridicarea din poziția șezând. Durerea se accentuează progresiv și poate iradia spre genunchi, afectând semnificativ capacitatea de deplasare.

Genunchi (Gonartroză): Gonartroza este una dintre cele mai frecvente forme de poliartroză, caracterizată prin degradarea cartilajului articular al genunchiului. Pacienții acuză durere la mers, în special la urcat și coborât scări, rigiditate matinală și tumefiere articulară. Modificările degenerative pot duce la deformări în varus sau valgus și instabilitate articulară.

Glezne și picioare: Poliartroză la nivelul gleznelor și picioarelor afectează mobilitatea și stabilitatea în mers. Articulațiile metatarsofalangiene și interfalangiene pot prezenta deformări, durere și rigiditate. Pacienții pot dezvolta modificări ale mersului și dificultăți în purtarea încălțămintei obișnuite din cauza deformărilor și durerii.

Coloană vertebrală (Spondiloză): Spondiloza reprezintă forma de poliartroză care afectează articulațiile coloanei vertebrale, manifestându-se prin durere cervicală sau lombară, rigiditate și limitarea mișcărilor. Modificările degenerative pot duce la formarea osteofitelor și la compresia structurilor nervoase, provocând radiculopatii și parestezii în extremități.

Factori de risc

Poliartroză se dezvoltă sub influența mai multor factori de risc care acționează sinergic, accelerând procesul degenerativ articular. Identificarea și managementul acestor factori sunt esențiale pentru prevenirea și încetinirea progresiei bolii.

Vârsta peste 50 de ani: Procesul de îmbătrânire naturală a organismului determină modificări structurale la nivelul cartilajului articular și scăderea capacității de regenerare tisulară. Odată cu înaintarea în vârstă, cartilajul devine mai rigid și mai predispus la uzură, iar capacitatea de lubrifiere articulară scade. Modificările biochimice și biomecanice asociate vârstei contribuie la accelerarea procesului degenerativ.

Genul (Mai frecvent la femei): Femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta poliartroză, în special după menopauză. Modificările hormonale, în special scăderea nivelului de estrogeni, afectează metabolismul țesutului cartilaginos și densitatea osoasă. Diferențele anatomice și biomecanice specifice genului feminin, precum și factorii genetici contribuie la această predispoziție crescută.

Obezitatea: Excesul ponderal exercită o presiune mecanică crescută asupra articulațiilor portante, accelerând procesul degenerativ. Țesutul adipos în exces secretă mediatori inflamatori care pot afecta metabolismul cartilajului articular. Obezitatea contribuie și la dezvoltarea unui status proinflamator sistemic care poate accelera degradarea țesutului cartilaginos.

Traumatisme articulare anterioare: Leziunile articulare acute sau cronice pot modifica biomecanica articulară și pot declanșa procesul degenerativ. Fracturile intraarticulare, rupturile ligamentare sau meniscale și microtraumatismele repetate pot duce la degradarea accelerată a cartilajului. Instabilitatea articulară rezultată în urma traumatismelor favorizează dezvoltarea modificărilor artrozice.

Tulburări metabolice: Dezechilibrele metabolice pot afecta semnificativ sănătatea articulațiilor și pot accelera dezvoltarea poliartrozei. Diabetul zaharat, guta și alte afecțiuni metabolice modifică compoziția și structura cartilajului articular prin alterarea metabolismului proteic și al glucozaminoglicanilor. Aceste modificări biochimice duc la degradarea accelerată a cartilajului și la inflamație cronică, favorizând progresia modificărilor degenerative.

Tulburări endocrine: Disfuncțiile glandelor endocrine, în special ale glandei tiroide și paratiroidelor, pot influența metabolismul osos și cartilaginos. Dezechilibrele hormonale afectează procesele de remodelare osoasă și sinteza componentelor matricei cartilaginoase. Hipotiroidismul și hiperparatiroidismul pot accelera degradarea cartilajului și pot modifica structura osului subcondral, contribuind la dezvoltarea și progresia poliartrozei.

Simptome

Manifestările clinice ale poliartrozei sunt complexe și variabile, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților. Simptomele se dezvoltă gradual și se agravează progresiv, interferând cu activitățile zilnice și mobilitatea.

Durerea articulară

Durerea reprezintă simptomul cardinal al poliartrozei și variază în intensitate de la disconfort ușor până la durere severă invalidantă. Caracterul durerii este mecanic, accentuându-se la mișcare și ameliorându-se în repaus. Localizarea durerii corespunde articulațiilor afectate și poate fi însoțită de senzație de arsură sau pulsații locale.

Redoarea articulară

Redoarea articulară se manifestă prin dificultate în inițierea mișcărilor, în special după perioade de inactivitate sau dimineața la trezire. Senzația de rigiditate poate dura între câteva minute și câteva ore, afectând mobilitatea și funcționalitatea articulară. Redoarea se ameliorează treptat pe măsură ce articulația este mobilizată.

Limitarea amplitudinii de mișcare

Modificările degenerative progresive duc la reducerea capacității de mișcare a articulațiilor afectate. Limitarea mobilității se instalează gradual și poate afecta semnificativ activitățile cotidiene precum mersul, urcatul scărilor sau manipularea obiectelor. Reducerea amplitudinii de mișcare este cauzată de modificările structurale ale cartilajului și prezența osteofitelor.

Inflamația articulară

Procesul inflamator în poliartroză se manifestă prin tumefiere, căldură locală și sensibilitate la palpare. Inflamația apare ca răspuns la degradarea cartilajului și prezența detritusurilor în spațiul articular. Episoadele inflamatorii pot fi intermitente și sunt adesea asociate cu perioade de exacerbare a simptomatologiei.

Tipare ale durerii

Durerea în timpul mișcării: Apare la mobilizarea articulațiilor afectate și se intensifică progresiv pe parcursul zilei, în special după activități solicitante. Durerea mecanică este cauzată de fricția crescută între suprafețele articulare deteriorate și de compresia structurilor sensibilizate. Intensitatea durerii poate limita semnificativ activitățile fizice și poate duce la adoptarea unor poziții antalgice.

Durerea în repaus: Se manifestă chiar și în absența mișcării, fiind mai pronunțată în timpul nopții sau după perioade prelungite de inactivitate. Durerea în repaus poate fi cauzată de inflamația cronică, de presiunea intraarticulară crescută sau de modificările structurale ale țesuturilor periarticulare. Acest tip de durere poate perturba semnificativ calitatea somnului.

Durerea influențată de vreme: Modificările condițiilor meteorologice, în special scăderea presiunii atmosferice și creșterea umidității, pot exacerba simptomatologia dureroasă. Sensibilitatea la schimbările meteorologice este explicată prin modificările de presiune la nivelul capsulei articulare și prin efectele asupra terminațiilor nervoase sensibilizate. Pacienții pot prezice schimbările vremii bazându-se pe intensificarea durerii articulare.

Redoarea matinală: Se caracterizează prin dificultate în mobilizarea articulațiilor la trezire, însoțită de senzație de încordare și disconfort. Redoarea matinală în poliartroză durează de obicei mai puțin de 30 de minute și se ameliorează treptat prin mișcare. Severitatea și durata redorii matinale pot fi indicatori ai progresiei bolii și ai gradului de afectare articulară.

Opțiuni de tratament

Managementul terapeutic al poliartrozei necesită o abordare complexă, individualizată pentru fiecare pacient. Strategiile de tratament combină metodele farmacologice cu cele nefarmacologice pentru ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii.

Medicație

Tratamentul medicamentos al poliartrozei include analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene și condroprotectoare. Medicamentele sunt prescrise în funcție de severitatea simptomelor și toleranța individuală a pacientului. Administrarea poate fi orală sau topică, iar schema terapeutică este ajustată periodic în funcție de răspunsul la tratament și prezența efectelor secundare.

Fizioterapie

Programele de fizioterapie sunt esențiale în tratamentul poliartrozei, având rolul de a menține și îmbunătăți mobilitatea articulară. Exercițiile terapeutice sunt adaptate individual și includ tehnici de mobilizare articulară, stretching și întărire musculară. Terapia fizică poate include și aplicații de căldură sau rece, ultrasunete și electroterapie pentru ameliorarea durerii și inflamației.

Dispozitive de suport

Dispozitivele ortopedice ajută la reducerea presiunii asupra articulațiilor afectate și îmbunătățesc stabilitatea în timpul mersului. Acestea includ orteze pentru genunchi și gleznă, talonete speciale pentru absorbția șocurilor și bastoane pentru redistribuirea greutății corporale. Alegerea dispozitivului potrivit depinde de articulațiile afectate și gradul de instabilitate.

Managementul greutății

Controlul greutății corporale reprezintă un aspect fundamental în tratamentul poliartrozei, în special pentru articulațiile care suportă greutatea corporală. Reducerea excesului ponderal diminuează presiunea mecanică asupra articulațiilor și poate încetini progresia modificărilor degenerative. Un program de scădere în greutate trebuie să fie gradual și să combine dieta echilibrată cu activitatea fizică adaptată.

Intervenții medicale

Medicație pentru controlul durerii: Tratamentul durerii în poliartroză începe cu analgezice simple precum paracetamolul, care oferă ameliorare temporară fără efecte secundare semnificative. Pentru durerea moderată până la severă pot fi necesare analgezice mai puternice, inclusiv opioide slabe. Medicația este administrată regulat pentru prevenirea episoadelor dureroase acute și menținerea funcționalității articulare.

Medicamente antiinflamatoare: Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă o opțiune terapeutică importantă pentru controlul inflamației și durerii în poliartroză. Acestea pot fi administrate oral sau topic, sub formă de geluri sau creme. Alegerea medicamentului și durata tratamentului sunt individualizate în funcție de severitatea simptomelor și riscul de efecte adverse gastrice sau cardiovasculare.

Injecții intraarticulare: Infiltrațiile intraarticulare cu corticosteroizi sau acid hialuronic oferă ameliorare temporară a durerii și inflamației. Corticosteroizii au efect rapid dar temporar, în timp ce acidul hialuronic poate oferi beneficii pe termen mai lung prin îmbunătățirea lubrifierii articulare. Frecvența infiltrațiilor este limitată pentru a preveni efectele adverse asupra cartilajului.

Opțiuni chirurgicale: Intervenția chirurgicală devine necesară când tratamentul conservator nu mai oferă rezultate satisfăcătoare. Opțiunile includ artroscopia pentru debridare, osteotomia pentru corectarea deformărilor și artroplastia pentru înlocuirea completă a articulației. Decizia chirurgicală se bazează pe severitatea simptomelor, gradul de dizabilitate și starea generală a pacientului.

Managementul stilului de viață

Modificările stilului de viață sunt esențiale pentru controlul simptomelor poliartrozei și menținerea calității vieții. Adaptarea activităților zilnice și adoptarea unor obiceiuri sănătoase pot încetini progresia bolii și preveni complicațiile.

Recomandări pentru exerciții fizice: Activitatea fizică regulată este fundamentală în managementul poliartrozei, contribuind la menținerea mobilității și forței musculare. Exercițiile trebuie să fie de intensitate moderată, fără impact excesiv asupra articulațiilor afectate. Programul de exerciții include mișcări de mobilizare articulară, exerciții în apă și activități aerobice ușoare precum mersul, înotul sau ciclismul staționar.

Tehnici de protecție articulară: Protejarea articulațiilor implică adoptarea unor poziții și mișcări corecte în activitățile zilnice pentru a reduce stresul mecanic. Pacienții trebuie să evite pozițiile vicioase, să folosească articulațiile mari pentru activități solicitante și să alterneze perioadele de activitate cu cele de repaus. Modificarea mediului de lucru și utilizarea unor instrumente ergonomice pot facilita efectuarea sarcinilor cotidiene.

Considerații alimentare: Alimentația joacă un rol important în managementul poliartrozei prin controlul greutății corporale și aportul de nutrienți esențiali pentru sănătatea articulară. O dietă echilibrată trebuie să includă alimente bogate în acizi grași omega-3, vitamine antioxidante și minerale precum calciul și vitamina D. Consumul adecvat de proteine susține menținerea masei musculare, în timp ce reducerea alimentelor procesate și a zahărurilor rafinate poate contribui la diminuarea inflamației sistemice.

Modificări ale activităților zilnice: Adaptarea activităților cotidiene este esențială pentru reducerea stresului asupra articulațiilor afectate și prevenirea agravării simptomelor. Activitățile solicitante trebuie fragmentate în secvențe mai scurte, cu pauze regulate pentru odihnă. Utilizarea unor instrumente ergonomice, reorganizarea spațiului de lucru și adoptarea unor tehnici alternative de efectuare a sarcinilor cotidiene pot reduce impactul asupra articulațiilor și pot menține independența funcțională a pacientului.