Spondilita anchilozanta: simptome, complicatii si tratament eficient

Boala debutează de obicei în perioada adolescenței sau la adulții tineri și este mai frecventă la bărbați. Pe lângă manifestările musculo-scheletale, pot apărea și simptome extra-articulare precum inflamații oculare, probleme digestive și dificultăți respiratorii.

Semne și simptome timpurii

Manifestările clinice ale spondilitei anchilozante apar treptat, pe parcursul mai multor luni sau ani. Simptomele pot varia ca intensitate și pot alterna perioadele de acutizare cu cele de remisiune.

Durerea și rigiditatea spatelui: Durerea lombară cronică reprezintă primul semn al bolii și se caracterizează prin disconfort persistent, care se accentuează în timpul nopții și dimineața. Rigiditatea matinală durează cel puțin 30 de minute și se ameliorează odată cu mișcarea. Pacienții pot resimți durere și la nivelul feselor sau în partea posterioară a coapselor.

Durerea și inflamația articulară: Artrita periferică afectează frecvent articulațiile mari precum șoldurile și genunchii. Inflamația determină durere, tumefiere și căldură locală. Simptomele se pot manifesta simetric și sunt mai intense dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate.

Oboseala și nivelul de energie: Pacienții experimentează frecvent oboseală cronică care nu se ameliorează după odihnă. Această stare de epuizare poate fi cauzată atât de procesul inflamator cronic, cât și de durerea persistentă care perturbă somnul. Nivelul scăzut de energie afectează semnificativ calitatea vieții și capacitatea de muncă.

Probleme oculare: Uveita anterioară acută reprezintă o complicație frecventă și se manifestă prin durere oculară, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Această afectare poate apărea brusc și necesită tratament oftalmologic de urgență pentru prevenirea complicațiilor.

Dificultăți respiratorii: Implicarea articulațiilor costovertebrale poate limita expansiunea cutiei toracice în timpul respirației. Pacienții pot prezenta dispnee la efort și capacitate vitală pulmonară redusă. În cazurile severe, rigiditatea toracică poate afecta semnificativ funcția respiratorie.

Progresul bolii

Evoluția spondilitei anchilozante variază de la o persoană la alta, putând fi lentă și progresivă sau rapidă și agresivă. Boala poate duce la modificări structurale importante ale coloanei vertebrale.

Modificări în stadiul incipient

În faza timpurie apar primele semne de inflamație la nivelul articulațiilor sacroiliace și ale coloanei vertebrale. Pacienții prezintă durere și rigiditate, dar modificările structurale sunt minime sau absente la examenele imagistice.

Modificări în stadiul avansat

Pe măsură ce boala progresează, inflamația cronică determină formarea de țesut osos nou între vertebre. Acest proces poate duce la fuziunea vertebrală și la pierderea flexibilității coloanei. Postura se modifică progresiv, cu tendința de înclinare anterioară.

Modificări spinale

Fuziunea vertebrală: Procesul de osificare între vertebre duce la formarea unor punți osoase care limitează mobilitatea coloanei. Această fuziune poate afecta atât mobilitatea segmentară, cât și flexibilitatea globală a coloanei vertebrale. Modificările sunt ireversibile și pot duce la anchiloză completă în cazurile severe.

Modificări posturale: Fuziunea progresivă a vertebrelor poate determina modificări importante ale posturii, cu accentuarea cifozei toracale și pierderea lordozei lombare. Pacienții dezvoltă o postură caracteristică, cu capul și trunchiul înclinate anterior, ceea ce afectează semnificativ echilibrul și mobilitatea.

Limitări ale mobilității: Fuziunea vertebrală progresivă determină reducerea semnificativă a mobilității coloanei vertebrale. Pacienții întâmpină dificultăți în efectuarea mișcărilor de rotație și flexie-extensie a trunchiului. Limitarea mobilității poate afecta activitățile zilnice precum condusul automobilului, îmbrăcatul sau ridicarea obiectelor de la sol. În cazurile severe, rigiditatea coloanei poate restricționa și mișcările respiratorii.

Complicații

Spondilita anchilozantă poate afecta multiple sisteme și organe, ducând la complicații care variază în severitate. Monitorizarea atentă și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea sau limitarea acestor complicații.

Probleme spinale: Modificările structurale ale coloanei vertebrale pot duce la deformări permanente și risc crescut de fracturi. Osificarea ligamentelor și fuziunea vertebrală progresivă determină rigiditate severă și posturi vicioase. În cazurile avansate, compresia măduvei spinării poate cauza deficite neurologice și necesită intervenție chirurgicală de urgență.

Afecțiuni cardiace: Inflamația cronică poate afecta sistemul cardiovascular, în special aorta și valva aortică. Dilatarea aortei și insuficiența valvulară aortică sunt complicații severe care necesită monitorizare cardiologică regulată. Riscul de boli cardiovasculare este crescut la pacienții cu spondilită anchilozantă activă.

Inflamația oculară: Uveita anterioară acută reprezintă o complicație frecventă care necesită tratament oftalmologic prompt. Simptomele includ durere oculară, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Episoadele repetate de uveită pot duce la complicații precum cataracta sau glaucomul, afectând permanent vederea.

Dificultăți respiratorii: Afectarea articulațiilor costovertebrale și fuziunea coastelor cu coloana vertebrală limitează expansiunea toracică. Această restricție mecanică reduce capacitatea pulmonară și poate duce la dispnee de efort. În cazurile severe, pacienții pot dezvolta fibroză pulmonară și sunt mai predispuși la infecții respiratorii.

Probleme de densitate osoasă: Inflamația cronică și reducerea mobilității cresc riscul de osteoporoză. Densitatea minerală osoasă scăzută, combinată cu rigiditatea coloanei vertebrale, predispune la fracturi vertebrale, chiar și în urma unor traumatisme minore. Monitorizarea regulată a densității osoase și suplimentarea cu calciu și vitamina D sunt necesare pentru prevenirea acestei complicații.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a spondilitei anchilozante necesită o combinație de tratamente medicamentoase și fizice, adaptate individual în funcție de severitatea simptomelor și stadiul bolii. Scopul principal este reducerea durerii și inflamației, precum și prevenirea sau limitarea deformărilor coloanei vertebrale.

Medicație

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Acestea reprezintă prima linie de tratament în spondilita anchilozantă și includ medicamente precum ibuprofenul și diclofenacul. Administrarea regulată ajută la controlul durerii și reducerea inflamației articulare. Medicamentele trebuie luate sub stricta supraveghere medicală pentru monitorizarea efectelor secundare gastrointestinale.

Medicamente modificatoare ale bolii: Sulfasalazina și metotrexatul sunt utilizate pentru controlul inflamației cronice și încetinirea progresiei bolii. Aceste medicamente sunt eficiente în special pentru artrita periferică asociată spondilitei anchilozante. Tratamentul necesită monitorizare regulată prin analize de sânge pentru prevenirea efectelor adverse.

Terapii biologice: Medicamentele biologice precum inhibitorii factorului de necroză tumorală și inhibitorii interleukinei-17 reprezintă o opțiune terapeutică avansată. Acestea sunt indicate în cazurile severe sau atunci când tratamentele convenționale nu oferă rezultate satisfăcătoare. Administrarea se face sub formă de injecții la intervale regulate.

Corticosteroizi: Injecțiile cu corticosteroizi pot fi administrate direct în articulațiile afectate pentru ameliorarea rapidă a inflamației și durerii. Utilizarea acestora este limitată la episoadele acute și nu reprezintă o soluție pe termen lung din cauza potențialelor efecte adverse.

Terapie fizică

Programe de exerciții: Programul de exerciții trebuie să includă stretching, exerciții de întărire musculară și activități aerobice moderate. Acestea ajută la menținerea mobilității coloanei vertebrale și prevenirea rigidității articulare. Exercițiile trebuie efectuate zilnic, chiar și în perioadele de ameliorare a simptomelor.

Antrenament postural: Tehnicile de corectare a posturii sunt esențiale pentru prevenirea deformărilor coloanei vertebrale. Pacienții învață să mențină o poziție corectă în timpul activităților zilnice și să evite pozițiile care pot accentua modificările posturale. Antrenamentul include exerciții specifice pentru mușchii spatelui și abdomenului.

Exerciții de mobilitate: Programul include mișcări specifice pentru îmbunătățirea flexibilității coloanei vertebrale și a articulațiilor mari. Exercițiile de mobilitate trebuie executate cu blândețe și progresiv, evitând mișcările bruște sau forțate. Acestea sunt adaptate în funcție de stadiul bolii și capacitatea individuală de mișcare.

Gestionarea vieții cotidiene

Adaptarea stilului de viață este esențială pentru persoanele cu spondilită anchilozantă. Un management eficient al activităților zilnice poate îmbunătăți calitatea vieții și reduce impactul bolii asupra funcționalității.

Recomandări pentru exerciții: Activitatea fizică regulată trebuie să devină o parte integrantă a rutinei zilnice. Înotul, mersul pe jos și exercițiile de stretching sunt ideale pentru menținerea mobilității și flexibilității articulare. Intensitatea și durata exercițiilor trebuie crescute treptat, iar programul trebuie adaptat în funcție de starea generală și nivelul de energie al pacientului.

Managementul posturii: Menținerea unei posturi corecte este crucială pentru prevenirea deformărilor coloanei vertebrale. Utilizarea unui scaun ergonomic la birou, ajustarea înălțimii biroului și monitorului la nivel corespunzător sunt esențiale. În timpul somnului, folosirea unei saltele ferme și evitarea pernelor prea înalte pot ajuta la păstrarea alinierii corecte a coloanei.

Poziții în timpul somnului: Alegerea corectă a poziției în timpul somnului este esențială pentru persoanele cu spondilită anchilozantă. Utilizarea unei saltele ferme și dormitul pe spate, cu o pernă subțire sub cap, ajută la menținerea alinierii corecte a coloanei vertebrale. Pentru un confort sporit, poate fi folosită o pernă mică sub genunchi, iar poziția pe burtă trebuie evitată deoarece poate accentua curburile anormale ale coloanei.

Adaptări la locul de muncă: Modificarea mediului de lucru este necesară pentru menținerea unei posturi corecte și prevenirea suprasolicitării. Utilizarea unui scaun ergonomic cu suport lombar, poziționarea corectă a monitorului la nivelul ochilor și pauzele regulate pentru exerciții de stretching sunt esențiale. Alternarea pozițiilor șezut-ortostatism prin folosirea unui birou reglabil poate reduce rigiditatea articulară.

Recomandări pentru activitatea fizică: Activitatea fizică trebuie adaptată individual, în funcție de severitatea bolii și capacitatea funcțională. Înotul, mersul pe jos și exercițiile de stretching sunt cele mai potrivite, fiind efectuate cu intensitate moderată și progresiv. Activitățile cu impact puternic sau cele care implică rotații bruște ale coloanei vertebrale trebuie evitate pentru prevenirea traumatismelor.