Pentru cazurile severe, intervențiile chirurgicale precum fuziunea articulară sau protezarea pot fi necesare. Recuperarea post-operatorie durează în general până la 3 luni, iar rezultatele sunt de obicei favorabile când tratamentul este personalizat în funcție de severitatea afectării și nevoile pacientului. Succesul terapeutic depinde de diagnosticarea precoce și abordarea terapeutică complexă, adaptată fiecărui caz în parte.
Opțiuni de tratament non-chirurgical
Tratamentul conservator al artritei mâinilor cuprinde o gamă variată de opțiuni terapeutice care vizează ameliorarea durerii, reducerea inflamației și îmbunătățirea funcționalității. Aceste metode reprezintă prima linie de tratament și pot oferi rezultate satisfăcătoare în multe cazuri.
Medicamente pentru durere disponibile fără prescripție: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul și naproxenul sunt frecvent utilizate pentru ameliorarea durerii și reducerea inflamației articulare. Acestea pot fi administrate oral sau aplicate topic sub formă de creme și geluri. Paracetamolul reprezintă o alternativă eficientă pentru controlul durerii, fiind recomandat în special pacienților care nu tolerează antiinflamatoarele nesteroidiene.
Medicamente pe bază de prescripție medicală: Medicamentele prescrise de medic includ antiinflamatoare nesteroidiene în doze mai mari, medicamente antireumatice modificatoare de boală și imunosupresoare. Acestea sunt indicate în special în formele severe de artrită și în cazurile de artrită reumatoidă, având rolul de a încetini progresia bolii și de a preveni deteriorarea articulară.
Tratamente topice: Cremele și gelurile antiinflamatoare aplicate local pot oferi ameliorare temporară a durerii și inflamației. Preparatele cu capsaicină sunt eficiente în reducerea durerii prin blocarea transmiterii semnalelor dureroase. Aceste tratamente prezintă avantajul efectelor adverse minime comparativ cu medicația orală.
Injecții cu corticosteroizi: Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi oferă ameliorare rapidă a durerii și inflamației în articulațiile afectate. Efectul acestora poate dura câteva săptămâni până la câteva luni. Numărul injecțiilor este limitat pentru a preveni efectele adverse asupra țesuturilor articulare.
Terapie fizică: Exercițiile specifice pentru mâini și degete ajută la menținerea mobilității articulare și întărirea musculaturii. Programul de exerciții trebuie personalizat și efectuat sub îndrumarea unui terapeut specializat. Tehnicile de protejare a articulațiilor și modificările activităților zilnice sunt esențiale pentru prevenirea agravării simptomelor.
Dispozitive de suport și orteze: Ortezele și atelele ajută la stabilizarea articulațiilor afectate și reduc durerea în timpul activităților. Acestea sunt deosebit importante în timpul nopții și în perioadele de exacerbare a simptomelor. Dispozitivele de asistență pentru activitățile zilnice pot îmbunătăți semnificativ independența funcțională.
Opțiuni de tratament chirurgical
Intervențiile chirurgicale sunt recomandate când tratamentele conservatoare nu mai oferă rezultate satisfăcătoare. Obiectivele principale sunt reducerea durerii și îmbunătățirea funcției mâinii.
Artrodeza articulară: Procedura implică fuziunea permanentă a articulației afectate, eliminând mișcarea și durerea asociată. Această intervenție este recomandată în special pentru articulațiile distale ale degetelor, oferind stabilitate și ameliorarea durerii cronice.
Artroplastia: Înlocuirea articulară presupune substituirea suprafețelor articulare deteriorate cu implanturi artificiale. Această procedură este indicată în special pentru articulațiile metacarpofalangiene și cele ale bazei policelui, permițând păstrarea mobilității și ameliorarea durerii.
Transfer de tendoane: Această procedură chirurgicală implică relocarea tendoanelor pentru a îmbunătăți funcția mâinii. Este utilă în special când artrita a cauzat deteriorarea tendoanelor sau dezechilibre musculare semnificative.
Așteptări post-operatorii: Recuperarea după intervențiile chirurgicale necesită răbdare și dedicare. Perioada tipică de recuperare este de aproximativ trei luni, incluzând terapie fizică și exerciții specifice. Rezultatele finale depind de tipul intervenției, complianța la programul de recuperare și caracteristicile individuale ale pacientului.
Tratament în funcție de localizarea articulară
Fiecare articulație afectată de artrită necesită o abordare terapeutică specifică, adaptată particularităților anatomice și funcționale. Strategiile de tratament variază în funcție de severitatea simptomelor și gradul de afectare articulară.
Tratamentul artritei la baza policelui: Artrita la baza policelui afectează semnificativ precizia mișcărilor și forța de prindere. Tratamentul conservator include utilizarea ortezelor speciale pentru police și exerciții specifice de mobilizare. În cazurile avansate, procedura chirurgicală de artroplastie sau artrodeza articulației trapezio-metacarpiene poate fi necesară pentru ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcționalității.
Tratamentul articulațiilor metacarpofalangiene: Articulațiile metacarpofalangiene necesită o abordare terapeutică care să mențină mobilitatea și să prevină deformările. Exercițiile de mobilizare și întărire musculară sunt esențiale, combinate cu utilizarea ortezelor în perioadele de exacerbare. Terapia ocupațională ajută la adaptarea activităților zilnice pentru reducerea stresului asupra acestor articulații.
Tratamentul articulațiilor interfalangiene proximale: Aceste articulații sunt esențiale pentru flexibilitatea degetelor și manipularea obiectelor. Tratamentul include exerciții de mobilizare activă și pasivă, terapie cu parafină și utilizarea splinturilor de noapte. În cazurile severe, artroplastia poate fi necesară pentru păstrarea mobilității și reducerea durerii.
Tratamentul articulațiilor interfalangiene distale: Articulațiile distale necesită o abordare care să prevină rigiditatea și să mențină funcționalitatea. Terapia include exerciții delicate de mobilizare și aplicații locale cu antiinflamatoare. În cazurile avansate, artrodeza poate fi preferată pentru stabilizarea articulației și eliminarea durerii.
Modificări ale stilului de viață și îngrijire personală
Adaptarea activităților zilnice și implementarea unor strategii de autoîngrijire sunt esențiale pentru managementul pe termen lung al artritei mâinilor. Aceste modificări pot preveni agravarea simptomelor și menține funcționalitatea articulară.
Exerciții pentru mâini
Exerciții pentru articulațiile metacarpofalangiene: Acest tip de exerciții implică îndoirea controlată a articulațiilor principale ale degetelor. Mișcările trebuie executate lent și progresiv, începând cu poziția degetelor întinse și continuând cu îndoirea ușoară până la punctul de confort. Exercițiile se efectuează de 2-3 ori pe zi, cu 10-15 repetări pentru fiecare mână.
Exerciții de întindere a degetelor: Programul include mișcări blânde de întindere și separare a degetelor pentru menținerea flexibilității. Degetele sunt întinse ușor, menținând poziția timp de 10-15 secunde, apoi sunt readuse în poziția inițială. Aceste exerciții ajută la prevenirea rigidității și îmbunătățesc mobilitatea articulară.
Exerciții pentru police: Mobilitatea policelui este esențială pentru funcționalitatea mâinii. Exercițiile includ mișcări circulare ale policelui și atingerea succesivă a vârfului fiecărui deget cu policele. Aceste exerciții trebuie efectuate cu blândețe, evitând suprasolicitarea articulației trapezio-metacarpiene.
Exerciții de întărire a prizei: Întărirea musculaturii mâinii se realizează prin exerciții progresive cu obiecte moi, cum ar fi mingile antistres sau benzi elastice speciale. Intensitatea exercițiilor trebuie crescută gradual, în funcție de toleranța individuală și nivelul de durere.
Terapia prin căldură și rece: Aplicarea alternativă a compreselor calde și reci poate ameliora semnificativ simptomele artritei mâinilor. Căldura este benefică pentru reducerea rigidității matinale și îmbunătățirea circulației sanguine, în timp ce aplicațiile reci sunt eficiente în reducerea inflamației acute și a durerii. Fiecare aplicație trebuie menținută pentru 15-20 minute, cu protecția adecvată a pielii.
Modificarea activităților: Adaptarea modului de realizare a activităților zilnice este crucială pentru protejarea articulațiilor afectate. Utilizarea unor instrumente ergonomice special concepute, evitarea mișcărilor repetitive și adoptarea unor poziții corecte în timpul activităților pot reduce semnificativ stresul asupra articulațiilor. Alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă previne suprasolicitarea și agravarea simptomelor.
Tehnici de protecție articulară: Protecția articulațiilor mâinilor implică utilizarea unor tehnici specifice pentru reducerea stresului mecanic asupra acestora în timpul activităților zilnice. Principiile de bază includ distribuirea greutății obiectelor pe articulații mai mari și mai puternice, utilizarea ambelor mâini pentru activități solicitante și evitarea pozițiilor care forțează articulațiile. Folosirea unor instrumente ergonomice special concepute, cum ar fi ustensile de bucătărie cu mânere îngroșate sau dispozitive de deschis borcane, poate reduce semnificativ presiunea asupra articulațiilor afectate. Alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă și planificarea activităților pentru a evita suprasolicitarea sunt esențiale pentru menținerea funcționalității pe termen lung.