Aparatul genital masculin: componente externe si interne

Organele genitale masculine sunt interconectate printr-o rețea de canale care permit transportul spermatozoizilor și formarea spermei. Temperatura optimă pentru producerea spermatozoizilor este menținută prin mecanisme specializate de termoreglare la nivelul scrotului. Glandele anexe, precum prostata și veziculele seminale, secretă lichide care asigură mediul optim pentru supraviețuirea și transportul spermatozoizilor.

Componente externe

Organele genitale externe masculine sunt adaptate pentru funcții reproductive și urinare, având o structură anatomică complexă care permite atât copulația, cât și eliminarea urinei.

Structura penisului: Penisul este organul copulator masculin, alcătuit din rădăcină, corp și gland. Corpul penisului conține trei formațiuni erectile: doi corpi cavernoși situați dorsal și un corp spongios ventral care înconjoară uretra. În timpul excitației sexuale, aceste structuri se umplu cu sânge, determinând erecția necesară pentru actul sexual.

Glandul și prepuțul: Glandul reprezintă porțiunea terminală a penisului, având o sensibilitate crescută datorită numeroșilor receptori nervoși. Prepuțul este un pliu cutanat care acoperă și protejează glandul, având și rol în menținerea sensibilității acestuia. La nivelul glandului se află meatul urinar extern, prin care se elimină atât urina, cât și sperma.

Funcția scrotului: Scrotul este o structură tegumentară specializată care adăpostește testiculele și epididimul. Pielea scrotului este subțire, elastică și bogat inervată, având capacitatea de a se contracta sau relaxa în funcție de temperatura mediului extern. Această adaptabilitate este esențială pentru menținerea temperaturii optime necesare spermatogenezei.

Reglarea temperaturii: Temperatura testiculelor trebuie menținută cu aproximativ 2-3 grade Celsius sub temperatura corporală pentru producerea normală a spermatozoizilor. Acest lucru este realizat prin contracția și relaxarea mușchiului cremaster și a tunicii dartos, care modifică poziția testiculelor față de corp, precum și prin prezența unui sistem vascular specializat.

Componente interne

Sistemul reproducător masculin intern este format din organe specializate care participă la producerea, maturarea și transportul spermatozoizilor.

Testiculele

Aceste glande au două funcții principale: producerea spermatozoizilor prin procesul de spermatogeneză și secreția de hormoni androgeni, în special testosteron. Testiculele conțin numeroși tubuli seminiferi în care are loc spermatogeneza, precum și celule Leydig care secretă testosteron.

Epididimul

Această structură tubulară lungă și răsucită este situată pe suprafața posterioară a testiculului. În epididim, spermatozoizii suferă un proces de maturare care le conferă capacitatea de a se deplasa și de a fecunda ovulul. De asemenea, epididimul servește ca loc de stocare pentru spermatozoizii maturi.

Canalul deferent

Acest conduct muscular transportă spermatozoizii de la epididim spre uretra prostatică. Peretele său gros și musculos permite propulsarea activă a spermatozoizilor în timpul ejaculării. Canalul deferent se unește cu canalul excretor al veziculei seminale pentru a forma canalul ejaculator.

Glande anexe

Veziculele seminale: Aceste glande secretă un lichid bogat în fructoză care furnizează energie spermatozoizilor și reprezintă aproximativ 60% din volumul spermei. Secrețiile veziculelor seminale conțin și alte substanțe importante pentru motilitatea și supraviețuirea spermatozoizilor.

Prostata: Această glandă secretă un lichid alcalin care neutralizează aciditatea tractului vaginal și protejează spermatozoizii. Lichidul prostatic conține enzime și alte substanțe care contribuie la lichefierea spermei și facilitează mobilitatea spermatozoizilor.

Glandele bulbouretrale: Aceste glande, situate în apropierea uretrei membranoase, secretă un lichid transparent și vâscos care lubrifică uretra înaintea ejaculării. Secrețiile lor alcaline neutralizează aciditatea reziduală din uretră și facilitează trecerea spermei în timpul ejaculării.

Sistemul de transport al spermei

Transportul spermatozoizilor implică un proces complex care începe cu producerea lor în testicule și continuă cu maturarea și deplasarea prin sistemul genital masculin până la ejaculare.

Producerea spermatozoizilor

Spermatogeneza are loc în tubii seminiferi ai testiculelor, unde celulele germinative trec prin multiple diviziuni și transformări pentru a forma spermatozoizi maturi. Acest proces complex necesită o temperatură optimă și este controlat de hormoni, în special de testosteron și hormonii foliculostimulant și luteinizant.

Procesul de maturare

Spermatozoizii nou formați parcurg un proces de maturare în epididim, care durează aproximativ două săptămâni. În această perioadă, ei dobândesc capacitatea de a se deplasa și potențialul de a fecunda ovulul. Epididimul oferă un mediu specializat care permite dezvoltarea acestor caracteristici esențiale.

Calea de transport

Spermatozoizii maturi parcurg un traseu complex prin sistemul genital masculin, începând din epididim, continuând prin canalul deferent și ajungând în final în uretra prostatică. Pe parcursul acestui drum, diverse glande secretă lichide care se amestecă cu spermatozoizii pentru a forma sperma.

Sistemul ejaculator

Formarea spermei: Sperma reprezintă un amestec complex de spermatozoizi și secreții ale glandelor anexe. Veziculele seminale contribuie cu aproximativ 60% din volumul spermei, adăugând fructoză și alte substanțe nutritive. Prostata adaugă lichid alcalin care protejează spermatozoizii, iar glandele bulbouretrale secretă un fluid lubrifiant.

Rolul glandelor anexe: Glandele anexe contribuie semnificativ la formarea și calitatea spermei. Secrețiile lor asigură nutrienții necesari, protecția și mediul optim pentru supraviețuirea și mobilitatea spermatozoizilor. Fiecare glandă are un rol specific în menținerea viabilității și funcționalității spermatozoizilor.

Procesul ejaculării: Ejacularea reprezintă procesul complex prin care sperma este expulzată din corpul masculin. Acest proces implică două faze distincte: emisia, în care sperma este împinsă în uretra prostatică, și ejacularea propriu-zisă, care implică contracții ritmice ale mușchilor pelvieni pentru expulzarea spermei prin uretră.

Vascularizația și inervația

Aparatul genital masculin beneficiază de o rețea complexă de vase sangvine și nervi care asigură funcționarea optimă a tuturor componentelor sale.

Vascularizația arterială

Arterele testiculare, ramuri ale aortei abdominale, furnizează sânge oxigenat testiculelor. Arterele pudendale interne, ramuri ale arterelor iliace interne, vascularizează penisul și alte structuri genitale externe. Această rețea arterială complexă asigură aportul sangvin necesar pentru funcționarea normală a organelor genitale.

Drenajul venos

Venele testiculare formează plexul pampiniform, care are un rol crucial în menținerea temperaturii optime a testiculelor. Sângele este drenat din testicule prin venele testiculare, cea dreaptă vărsându-se în vena cavă inferioară, iar cea stângă în vena renală stângă.

Sistemul limfatic

Vasele limfatice ale organelor genitale masculine drenează limfa spre ganglionii limfatici inghinali superficiali și profunzi, precum și spre ganglionii limfatici iliaci și lombari. Acest sistem este esențial pentru menținerea echilibrului fluidelor și pentru funcția imunitară a organelor genitale.

Inervația

Nervii simpatici: Sistemul nervos simpatic controlează funcțiile involuntare ale aparatului genital masculin prin intermediul plexului hipogastric. Fibrele simpatice provin din segmentele toracolombare și sunt responsabile pentru contracția musculaturii netede din canalele genitale, controlul ejaculării și vasoconstricția arterelor. Activarea sistemului simpatic determină și contracția mușchilor cremaster și dartos, ajutând la reglarea temperaturii testiculare.

Nervii parasimpatici: Inervația parasimpatică provine din segmentele sacrale și are un rol esențial în procesul de erecție. Nervii parasimpatici determină vasodilatația arterelor peniene și relaxarea musculaturii netede din corpii cavernoși, permițând umplerea acestora cu sânge. De asemenea, stimulează secreția glandelor anexe și contribuie la lubrifiere în timpul excitației sexuale.

Nervii somatici: Sistemul nervos somatic asigură inervația senzitivă și motorie voluntară a organelor genitale externe. Nervul pudendal, principalul nerv somatic, transmite senzațiile tactile și dureroase de la nivelul penisului și scrotului și controlează mușchii perineali, inclusiv sfincterul uretral extern. Această inervație este esențială pentru controlul micțiunii și pentru senzațiile în timpul actului sexual.