Cheaguri de sange in urina: cauze infectioase, sistemice, tumorale

Cauzele sunt diverse, de la afecțiuni benigne tratabile până la patologii severe care necesită intervenție urgentă. Înțelegerea cauzelor posibile ajută pacienții să recunoască severitatea simptomelor și să solicite asistență medicală la timp. Identificarea corectă a cauzei permite aplicarea tratamentului specific și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Cauze infecțioase ale cheagurilor de sânge în urină

Infecțiile reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale sângerărilor urinare, afectând milioane de persoane anual. Bacteriile patogene invadează tractul urinar provocând inflamație severă și leziuni ale mucoasei, care duc la apariția sângelui în urină.

Cistită hemoragică: Inflamația severă a vezicii urinare cauzată de bacterii precum E. coli determină erodarea mucoasei vezicale. Sângerarea rezultată se poate coagula în vezică, formând cheaguri care sunt eliminate la urinare împreună cu simptome precum arsură și urinări frecvente.

Pielonefrită acută: Infecția rinichilor provoacă inflamație la nivelul parenchimului renal și căilor urinare superioare. Procesul inflamator intens poate determina hemoragii care se manifestă prin cheaguri în urină, însoțite de febră mare, frisoane și dureri lombare severe.

Infecții virale specifice: Virusurile precum adenovirusul sau polyomavirusul BK pot cauza cistită hemoragică severă. Aceste infecții sunt mai frecvente la persoanele imunocompromise și pot determina sângerări masive cu cheaguri mari care necesită spitalizare.

Tuberculoză urogenitală: Infecția cronică cu Mycobacterium tuberculosis afectează rinichii și vezica urinară pe parcursul mai multor luni. Leziunile granulomatoase erodează vasele sanguine determinând hemoragii intermitente cu cheaguri, însoțite de scădere ponderală și transpirații nocturne.

Cauze obstructive și mecanice

Obstrucțiile tractului urinar și traumatismele mecanice reprezintă cauze importante ale hematuriilor cu cheaguri. Aceste afecțiuni determină leziuni directe ale mucoasei urinare sau rupturi vasculare prin presiune excesivă.

Litiază renală și vezicală: Calculii urinari traumatizează mucoasa în timpul deplasării prin uretere sau uretră. Pietrele cu suprafață neregulată produc leziuni mai severe, rezultând sângerări abundente care formează cheaguri ce pot bloca temporar eliminarea urinei.

Hipertrofie benignă de prostată: Mărirea prostatei la bărbații peste 50 de ani comprimă uretra și determină stază urinară. Presiunea crescută în vezică și efortul de urinare pot rupe vasele sanguine fragile, cauzând hemoragii cu cheaguri mai ales dimineața.

Stenoze uretrale: Îngustările uretrei cauzate de cicatrici sau inflamații cronice creează turbulențe în fluxul urinar. Traumatismul repetat al mucoasei uretrale duce la sângerări recurente cu formarea de cheaguri mici care îngreunează și mai mult urinarea.

Traumatisme externe: Loviturile directe în regiunea lombară sau pelviană pot leza rinichii, ureterele sau vezica. Hemoragiile post-traumatice sunt adesea severe, cu cheaguri mari care necesită intervenție medicală urgentă pentru prevenirea complicațiilor.

Cauze tumorale și neoplazice

Tumorile sistemului urinar reprezintă o cauză importantă a hematuriei cu cheaguri, mai ales la persoanele peste 40 de ani. Creșterea anormală a țesuturilor determină neovascularizație patologică cu vase fragile predispuse la sângerare.

Cancer de vezică urinară: Cea mai frecventă tumoră urinară se manifestă prin hematuria intermitentă cu cheaguri. Tumorile papilare friabile sângerează spontan sau la efort minim, cheagurile putând avea aspect caracteristic „în vierme” datorită formării în uretră.

Carcinom renal: Tumorile renale erodează parenchimul și vasele mari, cauzând hemoragii masive. Sângerarea poate fi primul simptom al cancerului renal, cheagurile fiind adesea mari și însoțite de durere lombară și scădere ponderală inexplicabilă.

Tumori uroteliale ale ureterului: Cancerele ureterale rare determină sângerări care formează cheaguri lungi, vermiforme. Obstrucția ureterală cauzată de cheaguri poate duce la colici renale severe și hidronefroză secundară care necesită decompresie urgentă.

Tumori benigne vasculare: Angioamele și malformațiile arteriovenoase ale tractului urinar sângerează spontan periodic. Deși benigne, aceste leziuni pot cauza hemoragii severe cu cheaguri mari care necesită embolizare sau rezecție chirurgicală.

Cauze sistemice și hematologice

Afecțiunile sistemice care alterează coagularea sau afectează vasele sanguine pot determina sângerări urinare. Aceste cauze necesită abordare multidisciplinară pentru tratamentul atât al hemoragiei cât și al bolii de bază.

Coagulopatii ereditare sau dobândite: Hemofilia, boala von Willebrand sau deficiențele factorilor de coagulare predispun la sângerări spontane. Hemoragiile urinare în aceste cazuri pot fi severe, cu cheaguri mari care necesită transfuzii și administrare de factori de coagulare.

Tratament anticoagulant excesiv: Supradozajul cu warfarină, heparină sau anticoagulante orale directe poate cauza hematuria. Ajustarea dozelor și monitorizarea atentă a parametrilor de coagulare sunt esențiale pentru prevenirea sângerărilor severe cu cheaguri obstructive.

Trombocitopenie severă: Numărul scăzut de trombocite sub 20.000/μL predispune la sângerări spontane mucoase. Hematuria cu cheaguri poate fi manifestarea unei leucemii acute, púrpurei trombocitopenice sau aplaziei medulare care necesită tratament hematologic urgent.

Vasculite sistemice: Inflamația vaselor mici în lupus, granulomatoza Wegener sau púrpura Henoch-Schönlein afectează și vasele renale. Glomerulonefrita rezultată determină hematuria cu cheaguri mici, însoțită de proteinurie și alterarea funcției renale.

Cauze medicamentoase și toxice

Diverse medicamente și substanțe toxice pot determina leziuni ale tractului urinar cu sângerare secundară. Identificarea agentului cauzal permite întreruperea expunerii și aplicarea tratamentului specific.

Ciclofosfamidă și ifosfamidă: Chimioterapia alchilantă cauzează cistită hemoragică severă prin metaboliți toxici. Sângerarea poate fi masivă cu cheaguri mari, necesitând hidratare intensă, mesna profilactic și uneori instilații vezicale cu agenți hemostatici.

Antiinflamatoare nesteroidiene: Utilizarea cronică de AINS poate cauza nefrită interstițială și papilită necrozantă. Necrozele papilare se pot desprinde formând cheaguri mixte cu țesut necrotic care blochează ureterele necesitând intervenție endoscopică.

Radioterapie pelviană: Iradierea pentru cancere pelvine poate cauza cistită radică tardivă cu hemoragii severe. Modificările vasculare post-radiație duc la sângerări recurente cu cheaguri care necesită tratamente specializate precum oxigenoterapie hiperbară.

Toxine ocupaționale: Expunerea la anilină, benzidină sau amine aromatice în industrie crește riscul de cancer vezical. Leziunile premaligne pot sângera intermitent cu cheaguri mici, screeningul regular fiind esențial pentru depistare precoce.