Cistocel: tipuri, simptome, factori de ris, tratament si prevenire

Simptomele pot include senzația de presiune în zona pelvină, dificultăți la urinare și disconfort în timpul activităților fizice. Severitatea afecțiunii variază de la forme ușoare, care nu necesită tratament, până la cazuri severe care pot necesita intervenție chirurgicală.

Tipuri și grade de cistocel

Cistocelul se clasifică în funcție de gradul de coborâre a vezicii urinare și severitatea simptomelor asociate. Această clasificare ajută medicii să stabilească cel mai potrivit plan de tratament pentru fiecare pacientă în parte.

Gradul 1 (Cistocel ușor): În această formă inițială, vezica urinară coboară ușor în interiorul vaginului, dar nu ajunge până la orificiul vaginal. Peretele vaginal prezintă o slăbiciune minimă, iar simptomele sunt de obicei discrete sau absente. Pacienta poate resimți o ușoară presiune în zona pelvină, în special după perioade lungi de stat în picioare sau după efort fizic susținut.

Gradul 2 (Cistocel moderat): Vezica urinară coboară până la nivelul orificiului vaginal, creând o proeminență mai evidentă. Pacienta poate simți o presiune semnificativă în zona pelvină și poate experimenta dificultăți la golirea completă a vezicii urinare. Disconfortul devine mai pronunțat în timpul activităților fizice și poate interfera cu activitățile zilnice.

Gradul 3 (Cistocel sever): În acest stadiu avansat, vezica urinară prolabează dincolo de orificiul vaginal. Simptomele sunt intense și pot include dificultăți severe la urinare, infecții urinare recurente și disconfort semnificativ în timpul activităților zilnice. Pacienta poate observa o proeminență vizibilă la nivelul vaginului și poate necesita intervenție chirurgicală pentru corectarea problemei.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale cistocelului variază în funcție de severitatea prolapsului și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientei.

Presiune și disconfort pelvin: Senzația de greutate și presiune în zona pelvină reprezintă unul dintre cele mai comune simptome ale cistocelului. Acest disconfort se accentuează de obicei în timpul activităților fizice sau după perioade lungi petrecute în poziție verticală. Pacienta poate simți o presiune constantă în partea inferioară a abdomenului și în zona vaginală.

Probleme urinare: Dificultățile la urinare sunt frecvent întâlnite în cazul cistocelului. Acestea pot include jet urinar slab sau întrerupt, senzația de golire incompletă a vezicii urinare și nevoia frecventă de a urina. Unele paciente pot prezenta și incontinență urinară, în special în timpul efortului fizic sau când tușesc.

Durere în timpul activităților fizice: Activitățile care implică efort fizic pot deveni problematice pentru pacientele cu cistocel. Ridicarea greutăților, alergatul sau alte activități care cresc presiunea intraabdominală pot intensifica simptomele și cauza disconfort semnificativ.

Disconfort în timpul actului sexual: Cistocelul poate cauza durere sau disconfort în timpul actului sexual. Pacienta poate resimți presiune sau durere în zona vaginală, iar acest lucru poate afecta negativ viața intimă.

Proeminență vaginală vizibilă: În cazurile moderate și severe, pacienta poate observa o proeminență la nivelul vaginului. Această proeminență poate fi vizibilă sau palpabilă și poate cauza disconfort în timpul activităților zilnice sau la purtarea anumitor tipuri de îmbrăcăminte.

Factori de risc

Dezvoltarea cistocelului este influențată de diverși factori care pot slăbi țesuturile și mușchii planșeului pelvin.

Modificări legate de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, țesuturile și mușchii care susțin vezica urinară își pierd din elasticitate și fermitate. Scăderea nivelului de estrogen după menopauză contribuie semnificativ la slăbirea acestor structuri de susținere, crescând riscul de apariție a cistocelului.

Sarcina și nașterea: Procesul de sarcină și naștere reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru dezvoltarea cistocelului. În timpul sarcinii, greutatea crescută a uterului exercită presiune constantă asupra mușchilor pelvieni, iar travaliul și nașterea vaginală pot cauza întinderea și slăbirea semnificativă a acestor țesuturi. Nașterile multiple sau nașterea unor copii cu greutate mare la naștere cresc și mai mult riscul de apariție a cistocelului.

Obezitatea: Excesul ponderal exercită o presiune constantă asupra planșeului pelvin, determinând slăbirea progresivă a mușchilor și ligamentelor care susțin vezica urinară. Greutatea corporală crescută supune structurile pelviene unui stres mecanic continuu, ceea ce poate duce la deteriorarea treptată a țesuturilor de susținere și apariția cistocelului.

Tusea cronică: Episoadele frecvente de tuse creează o presiune intraabdominală crescută care afectează negativ mușchii planșeului pelvin. Tusea cronică, fie că este cauzată de fumat, astm bronșic sau alte afecțiuni pulmonare, determină o solicitare repetată a structurilor de susținere pelviene, contribuind la slăbirea acestora și la dezvoltarea cistocelului.

Ridicarea greutăților: Activitățile care implică ridicarea frecventă a obiectelor grele pot cauza deteriorarea progresivă a mușchilor și ligamentelor pelviene. Efortul fizic intens și repetat crește presiunea intraabdominală, forțând structurile de susținere ale vezicii urinare dincolo de limitele lor normale de elasticitate, ceea ce poate duce la apariția cistocelului.

Factori genetici: Predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea cistocelului. Anumite persoane pot moșteni țesuturi conjunctive mai slabe sau o structură anatomică care predispune la această afecțiune. Istoricul familial de prolaps pelvin sau prezența unor afecțiuni genetice care afectează țesutul conjunctiv pot crește semnificativ riscul de apariție a cistocelului.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a cistocelului variază în funcție de severitatea simptomelor și gradul prolapsului, cuprinzând atât măsuri conservative, cât și intervenții chirurgicale. Scopul principal este ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientei.

Tratament conservator

Această abordare este recomandată în special pentru cazurile ușoare și moderate de cistocel. Măsurile conservative includ modificări ale stilului de viață, exerciții specifice pentru întărirea musculaturii pelviene și evitarea factorilor care pot agrava prolapsul. Tratamentul conservator poate preveni progresia afecțiunii și poate ameliora simptomele fără necesitatea unei intervenții chirurgicale.

Modificări ale stilului de viață

Adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate contribui semnificativ la managementul cistocelului. Menținerea unei greutăți corporale optime, evitarea constipației prin consumul adecvat de fibre și lichide, precum și limitarea activităților care cresc presiunea intraabdominală sunt esențiale. Aceste modificări pot reduce simptomele și pot preveni agravarea prolapsului.

Terapie fizică

Exercițiile specifice pentru întărirea musculaturii pelviene, cunoscute sub numele de exerciții Kegel, reprezintă o componentă esențială a tratamentului conservator. Aceste exerciții, efectuate sub îndrumarea unui fizioterapeut specializat, pot îmbunătăți tonusul muscular al planșeului pelvin și pot oferi un suport mai bun pentru vezica urinară.

Dispozitive pesare

Pesarele sunt dispozitive medicale special concepute pentru susținerea vezicii urinare și a peretelui vaginal. Acestea sunt introduse în vagin și oferă suport mecanic structurilor pelviene prolabate. Pesarele sunt disponibile în diferite forme și dimensiuni, fiind alese în funcție de particularitățile anatomice ale fiecărei paciente și de gradul prolapsului.

Proceduri chirurgicale

Colporafia anterioară: Această procedură chirurgicală implică repararea peretelui vaginal anterior și restabilirea poziției normale a vezicii urinare. Tehnica presupune întărirea țesuturilor de susținere prin suturarea straturilor musculare și fasciale slăbite. Intervenția poate fi realizată prin abord vaginal, cu rezultate foarte bune în cazurile corect selectate.

Grefarea tisulară: Această tehnică chirurgicală implică utilizarea de materiale biologice sau sintetice pentru a întări țesuturile slăbite ale peretelui vaginal. Grefele pot fi autologe, provenite din țesuturile proprii ale pacientei, sau pot fi materiale sintetice special concepute pentru acest scop. Alegerea tipului de grefă depinde de mai mulți factori, inclusiv vârsta pacientei, severitatea prolapsului și prezența altor afecțiuni asociate.

Proceduri chirurgicale combinate: În cazurile complexe de cistocel, care implică multiple defecte ale planșeului pelvin, se pot efectua proceduri chirurgicale combinate. Acestea pot include repararea simultană a cistocelului, rectocelului sau prolapsului uterin, folosind atât tehnici vaginale, cât și abdominale. Aceste intervenții necesită o planificare atentă și sunt adaptate individual, în funcție de severitatea fiecărui defect și de starea generală a pacientei.

Strategii de prevenție

Prevenirea cistocelului se bazează pe menținerea sănătății și tonusului mușchilor planșeului pelvin, precum și pe adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase care reduc presiunea asupra acestor structuri anatomice.

Exerciții pentru mușchii planșeului pelvin: Exercițiile Kegel reprezintă o metodă eficientă de întărire a musculaturii pelviene și pot preveni apariția cistocelului. Acestea constau în contracții și relaxări controlate ale mușchilor planșeului pelvin, efectuate în serii regulate. Pentru rezultate optime, exercițiile trebuie executate corect și constant, sub îndrumarea unui specialist în fizioterapie pelvină care poate evalua tehnica și progresul.

Controlul greutății corporale: Menținerea unei greutăți corporale optime reprezintă un aspect crucial în prevenirea cistocelului. Excesul ponderal exercită o presiune suplimentară asupra structurilor pelviene, crescând riscul de prolaps. Un program echilibrat de nutriție și activitate fizică moderată poate ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase și la reducerea presiunii asupra planșeului pelvin.

Tehnici corecte de ridicare: Adoptarea unor tehnici corecte de ridicare a greutăților poate preveni suprasolicitarea mușchilor pelvieni. Este important ca greutatea să fie ridicată prin îndoirea genunchilor și menținerea spatelui drept, folosind forța picioarelor și nu a spatelui. Obiectele grele trebuie ridicate aproape de corp, iar mișcările de răsucire trebuie evitate în timpul ridicării.

Modificări alimentare: O dietă echilibrată, bogată în fibre și însoțită de un aport adecvat de lichide, poate preveni constipația și efortul excesiv la defecație, factori care pot contribui la dezvoltarea cistocelului. Consumul regulat de fructe, legume și cereale integrale, împreună cu hidratarea corespunzătoare, ajută la menținerea unui tranzit intestinal normal și reduce presiunea asupra structurilor pelviene.