Funicul spermatic: traseu anatomic, continut, functii si afectiuni

Funiculul spermatic începe la inelul inghinal profund, traversează canalul inghinal și se termină la nivelul testiculului, asigurând suportul vascular și neural necesar pentru funcționarea optimă a gonadelor masculine. Prin intermediul componentelor sale, funiculul spermatic facilitează transportul spermatozoizilor, reglarea temperaturii testiculare și menținerea poziției anatomice corecte a testiculului în scrot.

Traseul anatomic și localizare

Funiculul spermatic urmează un traseu bine definit, începând de la cavitatea abdominală și terminându-se în scrot. Această structură anatomică complexă traversează canalul inghinal, fiind înconjurată de mai multe straturi de țesut care îi oferă protecție și suport structural.

Originea la inelul inghinal profund

Funiculul spermatic își are originea la nivelul inelului inghinal profund, lateral de vasele epigastrice inferioare. În acest punct, toate componentele sale se reunesc pentru a forma o structură unitară care va traversa canalul inghinal. Această regiune reprezintă punctul de tranziție între cavitatea abdominală și traseul extraabdominal al funiculului spermatic.

Traseul prin canalul inghinal

În parcursul său prin canalul inghinal, funiculul spermatic este înconjurat de fibre musculare ale mușchiului cremaster și de fascia cremasterică. Canalul inghinal oferă un pasaj oblicuu prin peretele abdominal anterior, permițând funiculului să traverseze straturile musculare și fasciale ale peretelui abdominal într-un mod organizat și protejat.

Terminarea în scrot

După ieșirea din canalul inghinal prin inelul inghinal superficial, funiculul spermatic coboară în scrot, unde se termină la nivelul polului superior al testiculului. În această regiune, componentele sale se dispersează pentru a-și îndeplini funcțiile specifice în raport cu testiculul și epididimul.

Învelișuri fasciale

Fascia spermatică externă: Acest strat exterior derivă din aponevroza mușchiului oblic extern și oferă primul nivel de protecție pentru structurile funiculului spermatic. Fascia formează un înveliș rezistent care contribuie la susținerea și protecția componentelor interne ale funiculului.

Mușchiul și fascia cremasterică: Mușchiul cremaster și fascia sa asociată formează un strat intermediar care provine din mușchiul oblic intern. Acest complex musculo-fascial joacă un rol crucial în termoreglarea testiculară prin capacitatea sa de a ridica și coborî testiculul ca răspuns la modificările de temperatură.

Fascia spermatică internă: Derivată din fascia transversalis, acest strat profund completează sistemul de protecție al funiculului spermatic. Fascia spermatică internă formează un înveliș intim în jurul componentelor vasculo-nervoase ale funiculului, oferind suport structural și protecție suplimentară.

Conținutul funiculului spermatic

Funiculul spermatic conține multiple structuri vitale pentru funcționarea normală a sistemului reproducător masculin, organizate într-o manieră precisă pentru a asigura eficiența maximă a funcțiilor lor.

Ductul deferent 

Această structură tubulară musculară transportă spermatozoizii de la epididim către uretra prostatică. Ductul deferent prezintă o structură complexă cu trei straturi de mușchi neted și o mucoasă bogat vascularizată, care facilitează transportul eficient al spermatozoizilor prin contracții peristaltice coordonate.

Vasele limfatice

Sistemul limfatic al funiculului spermatic este format dintr-o rețea elaborată de vase care drenează limfa de la testicul și epididim către nodulii limfatici paraaortici. Acest sistem joacă un rol crucial în menținerea echilibrului fluidic și în răspunsul imunitar local.

Nervii autonomi

Inervația autonomă a funiculului spermatic include fibre simpatice și parasimpatice care reglează funcțiile vasculare și secretorii ale testiculului. Aceste fibre nervoase formează plexuri periarteriale complexe care coordonează activitatea vasomotorie și funcțiile reproductive.

Vase de sânge

Artera testiculară: Aceasta reprezintă principala sursă de aprovizionare cu sânge pentru testicul, având originea direct din aorta abdominală, în apropierea arterelor renale. În traseul său, artera testiculară coboară prin retroperitoneu și intră în funiculul spermatic la nivelul inelului inghinal profund. Pe parcursul său prin funiculul spermatic, artera formează multiple anastomoze cu arterele cremasterică și a ductului deferent, asigurând astfel o vascularizație bogată și redundantă pentru testicul.

Artera cremasterică: Această arteră își are originea din artera epigastrică inferioară și furnizează sânge pentru mușchiul cremaster și învelișurile funiculului spermatic. Artera cremasterică joacă un rol important în menținerea viabilității țesuturilor care înconjoară funiculul spermatic și contribuie la termoreglarea testiculară prin vascularizația mușchiului cremaster.

Artera ductului deferent: Aceasta este o ramură a arterei vezicale inferioare care însoțește ductul deferent pe întregul său traseu. Artera furnizează sânge pentru ductul deferent și participă la formarea rețelei vasculare din jurul epididimului. Prin anastomozele sale cu arterele testiculară și cremasterică, contribuie la menținerea unei circulații sanguine optime în structurile funiculului spermatic.

Plexul pampiniform: Această rețea complexă de vene înconjoară artera testiculară în funiculul spermatic și joacă un rol crucial în termoreglarea testiculară. Plexul pampiniform funcționează ca un sistem de schimb de căldură în contracurent, răcind sângele arterial înainte ca acesta să ajungă la testicul. Venele plexului se unesc progresiv pentru a forma vena testiculară, care se varsă în vena renală stângă pe partea stângă și direct în vena cavă inferioară pe partea dreaptă.

Funcții și importanță

Funiculul spermatic reprezintă o structură anatomică vitală care asigură multiple funcții esențiale pentru reproducere și menținerea sănătății testiculare, incluzând transportul spermatozoizilor, vascularizația testiculară și reglarea temperaturii.

Transportul spermatozoizilor: Ductul deferent, component principal al funiculului spermatic, facilitează transportul spermatozoizilor de la epididim către uretra prostatică prin contracții peristaltice coordonate. Acest proces este esențial pentru fertilitate și este susținut de structura musculară complexă a ductului și de inervația sa autonomă bogată, care permite transportul eficient al gameților masculini în momentul ejaculării.

Vascularizația testiculelor: Rețeaua vasculară complexă din funiculul spermatic asigură aportul sanguin necesar pentru funcționarea optimă a testiculelor. Artera testiculară, împreună cu arterele cremasterică și a ductului deferent, formează multiple anastomoze care garantează o perfuzie tisulară constantă și adecvată, esențială pentru spermatogeneză și producția de hormoni.

Reglarea temperaturii: Plexul pampiniform și mușchiul cremaster colaborează pentru menținerea temperaturii testiculare optime. Plexul pampiniform acționează ca un sistem de răcire în contracurent, în timp ce mușchiul cremaster ajustează poziția testiculului în raport cu temperatura corporală, asigurând condițiile termice necesare pentru spermatogeneză.

Inervația: Fibrele nervoase autonome din funiculul spermatic controlează funcțiile vasomotoare, secreția și contracția musculară. Această inervație complexă coordonează procesele reproductive și menține homeostazia testiculară prin reglarea fluxului sanguin și a activității secretorii.

Drenajul limfatic: Sistemul limfatic al funiculului spermatic asigură drenajul fluidelor tisulare și participă la răspunsul imunitar local. Vasele limfatice urmează un traseu ascendent către nodulii limfatici paraaortici, contribuind la menținerea echilibrului fluidic și la protecția imunologică a testiculului.

Afecțiuni clinice

Funiculul spermatic poate fi afectat de diverse patologii care interferează cu funcțiile sale normale, ducând la probleme de fertilitate sau disconfort local. Diagnosticul și tratamentul prompt al acestor afecțiuni sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Varicocel

Această afecțiune se caracterizează prin dilatarea anormală a venelor din plexul pampiniform, apărând mai frecvent pe partea stângă din cauza particularităților anatomice ale drenajului venos. Varicocelul poate cauza durere scrotală, atrofie testiculară și infertilitate prin perturbarea mecanismelor de termoreglare și a perfuziei testiculare. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică și ecografică, iar tratamentul poate include embolizare sau ligaturare chirurgicală a venelor dilatate.

Funiculită

Inflamația funiculului spermatic, cunoscută sub numele de funiculită, reprezintă o complicație care poate apărea după intervenții chirurgicale în zona scrotală sau în urma unor infecții ascendente. Această afecțiune se manifestă prin durere și tumefiere locală, fiind adesea însoțită de febră și disconfort în regiunea inghinală. Tratamentul include antibioterapie sistemică, antiinflamatoare și repaus la pat, iar în cazurile severe poate fi necesară drenarea chirurgicală a colecțiilor purulente.

Hidrocel

Această afecțiune se caracterizează prin acumularea excesivă de lichid seros între straturile tunicii vaginale care învelește testiculul și funiculul spermatic. Hidrocelul poate fi congenital sau dobândit și se manifestă prin mărirea nedureroasă a scrotului. Diagnosticul se stabilește prin examinare clinică și ecografie scrotală, iar tratamentul chirurgical este indicat în cazurile simptomatice sau atunci când dimensiunea hidrocelului interferează cu activitățile zilnice.

Torsiunea funiculului spermatic

Simptome și semne: Torsiunea funiculului spermatic se manifestă prin durere scrotală severă și bruscă, adesea însoțită de greață și vărsături. Testiculul afectat este retractat superior și prezintă sensibilitate marcată la palpare. Scrotul poate fi tumefiat și eritemat pe partea afectată. Absența reflexului cremasterian și poziția anormală a testiculului sunt semne caracteristice care sugerează diagnosticul.

Managementul de urgență: Torsiunea funiculului spermatic reprezintă o urgență chirurgicală care necesită evaluare și intervenție imediată. Medicul trebuie să efectueze o examinare clinică rapidă, completată de ecografie Doppler pentru confirmarea diagnosticului. Detorsionarea manuală poate fi încercată ca măsură temporară, dar nu exclude necesitatea intervenției chirurgicale. Timpul este crucial, deoarece după 6 ore de ischemie, riscul de necroză testiculară crește semnificativ.

Intervenția chirurgicală: Tratamentul definitiv constă în explorare chirurgicală de urgență cu detorsionarea funiculului spermatic și fixarea testiculului la peretele scrotal pentru prevenirea recurenței. În cazul în care testiculul prezintă semne de necroză, se practică orhiectomie. Procedura include și fixarea profilactică a testiculului contralateral pentru a preveni torsiunea acestuia. Recuperarea postoperatorie necesită monitorizare atentă și limitarea activității fizice intense timp de câteva săptămâni.