Monitorizarea atentă a fluxului urinar și observarea semnelor de infecție sunt esențiale pentru îngrijirea optimă. Pacientul trebuie să consume suficiente lichide pentru a menține o bună hidratare și un flux urinar constant.
Îngrijirea zilnică esențială a sondei urinare
Îngrijirea zilnică a sondei urinare implică proceduri specifice de igienă și monitorizare pentru prevenirea complicațiilor. Menținerea sterilității sistemului și observarea atentă a oricăror modificări sunt cruciale pentru sănătatea pacientului.
Cerințe de igienă a mâinilor: Spălarea corectă a mâinilor reprezintă primul și cel mai important pas în prevenirea infecțiilor asociate sondei urinare. Mâinile trebuie spălate timp de minimum 20 de secunde cu apă și săpun, acoperind toate suprafețele inclusiv între degete și sub unghii. După uscare cu prosop de unică folosință, se aplică dezinfectant pe bază de alcool. Această procedură trebuie efectuată înainte și după orice manipulare a sondei sau sistemului de drenaj.
Curățarea zonei sondei: Zona din jurul sondei necesită o igienă zilnică atentă cu apă și săpun neutru, evitând produsele agresive sau antiseptice puternice. Mișcările de curățare trebuie efectuate dinspre zona de inserție către exterior, folosind materiale sterile diferite pentru fiecare zonă. După spălare, zona trebuie uscată cu blândețe pentru a preveni iritațiile și macerarea pielii.
Poziționarea și fixarea corectă: Sonda urinară trebuie fixată corespunzător pentru a preveni tracțiunea și traumatismele. La bărbați, sonda se fixează pe abdomenul inferior sau pe coapsă, iar la femei pe partea internă a coapsei. Sistemul de fixare trebuie să permită mișcarea naturală, evitând tensionarea excesivă. Poziția trebuie verificată și ajustată periodic pentru a preveni formarea ulcerațiilor de presiune.
Monitorizarea fluxului urinar: Observarea atentă a fluxului urinar oferă informații importante despre funcționarea sistemului și starea pacientului. Urina trebuie să fie clară, fără sedimente vizibile sau sânge. Cantitatea normală variază între 1-2 ml/kg/oră la adulți. Modificările de culoare, consistență sau volum trebuie raportate medicului. Punga colectoare trebuie menținută sub nivelul vezicii pentru a preveni refluxul.
Semne de complicații: Printre semnele care necesită atenție medicală imediată se numără: febra peste 38°C, dureri în zona lombară sau suprapubiană, urina tulbure sau cu miros neplăcut, sângerări, scurgeri în jurul sondei sau absența drenajului urinar timp de mai multe ore. Observarea modificărilor la nivelul pielii din jurul sondei, precum roșeață, umflături sau secreții, poate indica dezvoltarea unei infecții locale.
Gestionarea pungii de drenaj
Manipularea corectă a pungii de drenaj este esențială pentru funcționarea optimă a sistemului de cateterizare și prevenirea infecțiilor urinare. Procedurile specifice trebuie respectate cu strictețe pentru menținerea sterilității.
Indicații pentru golire
Punga de drenaj trebuie golită când este plină până la două treimi din capacitate, cel puțin o dată la 8 ore sau mai frecvent dacă este necesar. Golirea se efectuează folosind tehnica sterilă, cu mănuși curate și dezinfectarea valvei de golire. Conținutul se varsă direct în toaletă, evitând contactul vârfului valvei cu orice suprafață.
Poziționarea corectă
Punga de drenaj trebuie menținută permanent sub nivelul vezicii urinare pentru a preveni refluxul urinar. În timpul deplasării, punga trebuie fixată de gambă sau de cadrul patului, evitând contactul cu podeaua. Tubulatura nu trebuie să fie răsucită sau îndoită pentru a permite curgerea liberă a urinei.
Proceduri de curățare
Curățarea exterioară a pungii de drenaj se realizează zilnic cu apă și săpun, urmată de dezinfectare cu soluție pe bază de alcool. Sistemul de prindere trebuie spălat și uscat pentru a preveni iritațiile cutanate. Schimbarea pungii se efectuează conform protocolului medical, de obicei la 5-7 zile sau mai devreme dacă apar semne de deteriorare.
Sisteme de pungi pentru zi și noapte
Utilizarea pungii pentru picior: Punga pentru picior oferă mobilitate și discreție în timpul zilei. Aceasta are o capacitate mai mică și se fixează pe gambă cu benzi elastice ajustabile. Poziționarea corectă trebuie să permită drenajul eficient și să prevină disconfortul în timpul mișcării. Benzile de fixare nu trebuie să fie prea strânse pentru a nu afecta circulația sanguină.
Pregătirea pungii de noapte: Punga de noapte are o capacitate mai mare și trebuie atașată înainte de culcare pentru a colecta urina pe perioada nopții. Aceasta trebuie fixată de marginea patului la o înălțime mai joasă decât vezica urinară, folosind un suport special sau un cârlig. Capacitatea mare a pungii de noapte, de aproximativ 2 litri, permite pacientului să doarmă neîntrerupt, fără necesitatea golirii frecvente.
Schimbarea între pungi: Procedura de schimbare între punga de zi și cea de noapte necesită respectarea tehnicii sterile. Capătul sondei trebuie dezinfectat cu soluție pe bază de alcool înainte și după schimbare. În timpul procedurii, tubul sondei trebuie ținut ridicat pentru a preveni refluxul urinar. Schimbarea trebuie efectuată rapid pentru a minimiza riscul de contaminare.
Prevenirea infecțiilor
Infecțiile asociate sondei urinare reprezintă o complicație frecventă care poate fi prevenită prin respectarea strictă a protocoalelor de igienă și sterilitate. Monitorizarea continuă și intervențiile prompte sunt esențiale pentru reducerea riscului de infecție.
Practici zilnice de igienă
Igiena zilnică include spălarea zonei perineale cu apă și săpun neutru, folosind mișcări dinspre zona uretrală către exterior. Pielea din jurul sondei trebuie menținută curată și uscată, iar orice semn de iritație sau roșeață trebuie raportat medicului. Schimbarea lenjeriei de pat și a hainelor pacientului trebuie efectuată ori de câte ori acestea sunt contaminate cu urină.
Întreținerea sistemului
Sistemul de drenaj urinar trebuie verificat periodic pentru a identifica eventuale deteriorări sau deconectări. Tubulatura trebuie menținută dreaptă și fără îndoituri care ar putea împiedica fluxul urinar. Punga colectoare trebuie golită regulat, iar sistemul de prindere trebuie verificat pentru a preveni tracțiunea asupra sondei.
Semne de avertizare pentru infecție
Monitorizarea atentă include observarea temperaturii corporale, aspectului și mirosului urinei, precum și a stării generale a pacientului. Febra, frisoanele, durerea în zona lombară sau suprapubiană, urina tulbure sau urât mirositoare, precum și disconfortul la nivelul zonei de inserție a sondei sunt semne care necesită evaluare medicală imediată.
Tehnici sterile
Spălarea mâinilor: Procedura corectă începe cu umezirea mâinilor sub apă curentă, urmată de aplicarea săpunului lichid antibacterian. Fricționarea energică trebuie să dureze minimum 20 de secunde, acoperind toate suprafețele mâinilor, inclusiv spațiile interdigitale, vârfurile degetelor și zonele din jurul unghiilor. După clătirea abundentă, uscarea se face cu prosop de unică folosință.
Utilizarea mănușilor: Mănușile sterile sunt obligatorii pentru orice manipulare a sistemului de drenaj urinar. Acestea trebuie schimbate între diferiți pacienți și între diferite proceduri la același pacient. Mănușile nu înlocuiesc spălarea mâinilor, care trebuie efectuată atât înainte de punerea mănușilor, cât și după îndepărtarea acestora.
Manipularea echipamentului: Toate componentele sistemului de drenaj trebuie manipulate cu maximă atenție pentru a menține sterilitatea. Conexiunile dintre sondă și punga colectoare nu trebuie desfăcute decât când este absolut necesar. Portul de prelevare a probelor trebuie dezinfectat înainte și după utilizare, iar probele de urină trebuie recoltate folosind tehnica aseptică.
Menținerea sistemului închis: Sistemul de drenaj urinar trebuie să rămână închis pentru a preveni contaminarea. Orice întrerupere a circuitului închis crește riscul de infecție. Punga colectoare nu trebuie deconectată de la sondă decât pentru schimbare, iar prelevarea probelor se face exclusiv prin portul special destinat acestui scop.
Rezolvarea problemelor frecvente
Problemele asociate sondei urinare pot apărea în ciuda îngrijirii atente, iar identificarea și rezolvarea promptă a acestora sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea confortului pacientului.
Absența eliminării urinare: Lipsa drenajului urinar poate fi cauzată de multiple factori precum poziționarea incorectă a sondei, obstrucția acesteia sau deshidratarea pacientului. Verificarea permeabilității sondei, a poziției acesteia și a gradului de hidratare a pacientului sunt pași esențiali în evaluarea problemei. În cazul în care nu există eliminare urinară timp de patru ore consecutive, este necesară consultarea medicului.
Probleme de scurgere: Scurgerile de urină în jurul sondei pot fi cauzate de multiple factori, precum poziționarea incorectă a sondei, spasmele vezicale sau infecțiile urinare. Verificarea poziției sondei, evaluarea gradului de umplere a balonului și observarea consistenței scurgerilor sunt esențiale pentru identificarea cauzei. În cazul scurgerilor persistente, este necesară evaluarea dimensiunii sondei și posibila înlocuire a acesteia cu una de dimensiune mai mare.
Blocarea sondei: Obstrucția sondei urinare poate fi cauzată de depuneri de cristale, cheaguri de sânge sau resturi celulare. Semnele de blocare includ lipsa drenajului urinar, disconfort abdominal și scurgeri în jurul sondei. Spălarea delicată a sondei cu soluție salină sterilă poate ajuta la îndepărtarea obstrucției. În cazul în care blocajul persistă, sonda trebuie înlocuită pentru a preveni complicațiile.
Iritația pielii: Iritația cutanată în jurul zonei de inserție a sondei poate apărea din cauza frecării constante, contactului prelungit cu urina sau reacțiilor alergice la materialul sondei. Menținerea zonei curate și uscate, aplicarea de creme protectoare recomandate de medic și schimbarea regulată a poziției sondei pot preveni și trata iritațiile cutanate. Observarea atentă a pielii pentru semne de infecție este esențială.
Spasme vezicale: Spasmele vezicii urinare sunt contracții involuntare care pot provoca durere și disconfort pacientului cu sondă urinară. Acestea pot fi cauzate de iritația mecanică a sondei, infecții sau poziționarea incorectă. Administrarea medicamentelor antispastice prescrise de medic, menținerea unei hidratări adecvate și verificarea poziției corecte a sondei pot ajuta la reducerea frecvenței și intensității spasmelor.