Meniu

Ptoza renala: simptome, cauze, diagnostic si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Anastasia Moraru pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Ptoza renală reprezintă o afecțiune caracterizată prin deplasarea anormală a rinichiului din poziția sa anatomică normală. Această condiție apare atunci când rinichiul coboară cu mai mult de 5 centimetri sau două vertebre atunci când pacientul trece din poziție culcată în poziție verticală. Deși în multe cazuri poate fi asimptomatică, ptoza renală poate provoca dureri abdominale intense, greață, vărsături și modificări ale tensiunii arteriale.

Afecțiunea este mai frecventă la femei și poate fi cauzată de diverse factori precum pierderea rapidă în greutate, traumatisme fizice sau modificări anatomice. Diagnosticul se realizează prin investigații imagistice specifice, iar tratamentul poate varia de la abordări conservative până la intervenție chirurgicală în cazurile severe.

Simptomele ptozei renale

Manifestările clinice ale ptozei renale variază semnificativ de la un pacient la altul, intensitatea simptomelor fiind influențată de gradul deplasării rinichiului și de prezența complicațiilor asociate.

Cazuri asimptomatice

Multe persoane cu ptoză renală nu prezintă niciun simptom specific. Această formă este descoperită adesea întâmplător, în timpul investigațiilor imagistice efectuate pentru alte afecțiuni. Absența simptomelor nu exclude necesitatea monitorizării periodice, deoarece starea se poate agrava în timp.

Simptome dureroase

Durerea reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale ptozei renale. Pacienții pot experimenta dureri în regiunea lombară sau abdominală, care se accentuează în poziție verticală și se ameliorează în poziție culcată. Intensitatea durerii variază de la un disconfort ușor până la episoade acute severe.

Simptome urinare

Modificările poziției rinichiului pot determina perturbări ale funcției urinare. Pacienții pot prezenta modificări ale frecvenței urinării, senzație de golire incompletă a vezicii urinare sau chiar prezența sângelui în urină. Aceste simptome apar din cauza modificărilor de poziție ale ureterului.

Criza Dietl

Atacuri de durere acută: Episoadele de criză Dietl se manifestă prin dureri severe în regiunea lombară, care apar brusc și pot fi însoțite de greață și vărsături. Aceste crize sunt cauzate de răsucirea temporară a pediculului renal.

Simptome asociate: În timpul crizelor, pacienții pot prezenta transpirații abundente, paloare, tahicardie și modificări ale tensiunii arteriale. Intensitatea acestor simptome poate varia semnificativ de la un episod la altul.

Poziții de ameliorare: Durerea și celelalte simptome ale crizei Dietl se ameliorează de obicei când pacientul adoptă poziția culcată. Această caracteristică este importantă pentru diagnostic și diferențierea de alte cauze de durere abdominală.

Cauze și factori de risc

Ptoza renală poate fi rezultatul unor modificări anatomice sau al unor evenimente care afectează structurile de susținere ale rinichiului.

Pierderea rapidă în greutate

Scăderea bruscă și semnificativă în greutate poate duce la diminuarea țesutului adipos perirenal, care în mod normal asigură susținerea rinichiului în poziția sa anatomică. Această modificare poate permite deplasarea anormală a rinichiului.

Traumatisme fizice

Leziunile traumatice în regiunea abdominală sau lombară pot afecta structurile de susținere ale rinichiului, ducând la dezvoltarea ptozei renale. Acestea includ accidentele, căderile sau loviturile puternice în zona respectivă.

Sarcina și nașterea

Modificările anatomice și hormonale asociate sarcinii pot determina slăbirea structurilor de susținere ale rinichiului. Presiunea crescută în cavitatea abdominală în timpul sarcinii și efortul din timpul nașterii pot contribui la dezvoltarea ptozei renale.

Modificări legate de vârstă

Procesul de îmbătrânire poate afecta structurile de susținere ale rinichiului prin diminuarea elasticității țesuturilor și scăderea tonusului muscular. Odată cu înaintarea în vârstă, țesutul conjunctiv își pierde treptat din proprietățile elastice, iar mușchii abdominali și dorsali își reduc forța, ceea ce poate contribui la apariția ptozei renale. Aceste modificări sunt adesea progresive și pot fi accelerate de un stil de viață sedentar sau de prezența altor afecțiuni medicale.

Factori anatomici

Țesuturi de susținere deficitare: Structurile anatomice care susțin rinichiul în poziția sa normală pot prezenta deficiențe congenitale sau dobândite. Fascia perirenală, care formează un înveliș fibros în jurul rinichiului, poate fi subdezvoltată sau poate prezenta zone de slăbiciune. Aceste deficiențe structurale permit mobilitatea excesivă a rinichiului și dezvoltarea ptozei renale.

Ligamente slăbite: Ligamentele care ancorează rinichiul de structurile înconjurătoare pot suferi modificări care le afectează rezistența și elasticitatea. Ligamentele nefrocolicul și hepatorenal, în special, pot deveni mai laxe din cauza traumatismelor, sarcinilor multiple sau modificărilor hormonale. Slăbirea acestor structuri reduce capacitatea lor de a menține rinichiul în poziția anatomică corectă.

Predispoziție anatomică feminină: Structura anatomică specifică femeilor prezintă particularități care cresc riscul dezvoltării ptozei renale. Conformația bazinului feminin, distribuția diferită a țesutului adipos și modificările hormonale ciclice influențează stabilitatea structurilor de susținere renală. Spațiul retroperitoneal mai larg și presiunea intraabdominală variabilă contribuie la această predispoziție.

Metode de diagnosticare

Diagnosticarea ptozei renale necesită o abordare complexă care combină examinarea clinică atentă cu investigații paraclinice specifice. Acuratețea diagnosticului depinde de utilizarea metodelor complementare de evaluare și de interpretarea corectă a rezultatelor obținute.

Examinare fizică

Medicul efectuează o palpare atentă a abdomenului pentru a identifica poziția și mobilitatea rinichiului. Examinarea se realizează atât în poziție culcată, cât și în ortostatism, urmărind modificările de poziție ale rinichiului. Manevra bimanulală permite evaluarea gradului de mobilitate și identificarea eventualelor zone dureroase.

Teste de urină

Analiza urinei poate evidenția modificări specifice asociate ptozei renale, precum prezența sângelui sau a proteinelor în urină. Examenul microscopic al sedimentului urinar poate releva prezența eritrocitelor, leucocitelor sau a cristalelor. Modificările în compoziția urinei pot indica gradul de afectare a funcției renale.

Monitorizarea tensiunii arteriale

Măsurarea regulată a tensiunii arteriale este esențială în evaluarea pacienților cu ptoză renală. Valorile tensionale trebuie verificate în diferite poziții ale corpului, deoarece modificarea poziției rinichiului poate influența sistemul renină-angiotensină-aldosteron și poate determina variații semnificative ale tensiunii arteriale.

Studii imagistice

Urografie intravenoasă: Această metodă imagistică utilizează substanță de contrast administrată intravenos pentru a vizualiza sistemul urinar. Imaginile sunt obținute în poziții diferite ale pacientului, permițând evaluarea precisă a gradului de deplasare a rinichiului și identificarea eventualelor modificări ale căilor urinare.

Scintigrafie renală: Această tehnică de imagistică nucleară oferă informații valoroase despre funcția și poziția rinichilor. Prin administrarea unui radiotrasor specific, se poate evalua perfuzia renală, filtrarea glomerulară și excreția urinară. Imaginile scintigrafice pot evidenția modificări funcționale asociate ptozei renale.

Tomografie computerizată și imagistică prin rezonanță magnetică: Aceste metode moderne de imagistică oferă imagini detaliate ale rinichilor și structurilor înconjurătoare. Tomografia computerizată și rezonanța magnetică permit vizualizarea tridimensională a anatomiei renale, evaluarea precisă a gradului de ptoză și identificarea eventualelor complicații asociate.

Opțiuni de tratament

Tratamentul ptozei renale trebuie adaptat în funcție de severitatea simptomelor și impactul acestora asupra calității vieții pacientului. Abordarea terapeutică poate varia de la măsuri conservative până la intervenții chirurgicale, în funcție de particularitățile fiecărui caz.

Tratament conservator

Abordarea conservatoare este recomandată în cazurile ușoare sau asimptomatice de ptoză renală. Aceasta include modificări ale stilului de viață, exerciții specifice pentru întărirea musculaturii abdominale și evitarea activităților care pot agrava simptomele. Pacienții sunt sfătuiți să evite ridicarea greutăților mari și să mențină o poziție corectă a corpului în timpul activităților zilnice.

Managementul greutății

Menținerea unei greutăți corporale optime joacă un rol crucial în gestionarea ptozei renale. Este important ca modificările de greutate să fie graduale și controlate, evitând fluctuațiile bruște care pot afecta țesutul adipos perirenal. Un plan alimentar echilibrat și activitate fizică moderată pot contribui la stabilizarea greutății și la menținerea unui strat adecvat de țesut adipos protector.

Terapie fizică

Programul de kinetoterapie include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii abdominale și a spatelui. Exercițiile sunt concepute pentru a îmbunătăți stabilitatea zonei lombare și a oferi un suport mai bun rinichilor. Tehnicile de respirație și posturare corectă sunt integrate în programul terapeutic pentru a maximiza beneficiile și a preveni agravarea simptomelor.

Intervenție chirurgicală

Nefropexie laparoscopică: Această procedură chirurgicală modernă implică fixarea rinichiului în poziția sa anatomică normală prin tehnici minim invazive. Operația se realizează prin câteva incizii mici, prin care se introduc instrumentele și camera video. Rinichiul este fixat de peretele posterior al abdomenului folosind materiale speciale de sutură și plase chirurgicale, asigurând stabilitatea pe termen lung.

Perioada de recuperare: Recuperarea după nefropexia laparoscopică durează în general între două și patru săptămâni. În primele zile după operație, pacientul trebuie să limiteze activitățile fizice intense și să respecte recomandările pentru îngrijirea plăgilor. Revenirea la activitățile normale se face gradual, sub supravegherea medicului, pentru a preveni complicațiile postoperatorii.

Rate de succes: Rezultatele nefropexiei laparoscopice sunt în general favorabile, cu o rată de succes de peste 85% în ameliorarea simptomelor. Studiile pe termen lung arată că majoritatea pacienților raportează o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și o reducere a episoadelor dureroase. Riscul de recidivă este scăzut când procedura este efectuată de chirurgi experimentați și pacienții respectă recomandările postoperatorii.

Întrebări frecvente

Cât de comună este ptoza renală?

Ptoza renală este o afecțiune relativ rară, fiind mai frecvent diagnosticată la femei decât la bărbați. Se estimează că un procent mic din populație prezintă simptome asociate cu această condiție, deși multe cazuri rămân nedepistate din cauza lipsei simptomelor evidente.

De ce afectează mai mult femeile decât bărbații?

Ptoza renală afectează mai frecvent femeile din cauza diferențelor anatomice și hormonale. Structura bazinului feminin și modificările hormonale ciclice pot influența stabilitatea rinichilor, crescând riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni.

Poate ptoza renală să se rezolve fără intervenție chirurgicală?

În cazurile ușoare sau asimptomatice, ptoza renală poate fi gestionată prin măsuri conservatoare, cum ar fi exercițiile fizice și managementul greutății. Totuși, în cazurile severe, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Ce declanșează criza Dietl?

Criza Dietl este declanșată de răsucirea temporară a pediculului renal, care poate duce la obstrucția fluxului urinar. Aceasta provoacă dureri intense în regiunea lombară, adesea însoțite de greață și vărsături.

Cum este confirmat diagnosticul?

Diagnosticul ptozei renale este confirmat prin investigații imagistice, cum ar fi urografia intravenoasă și scintigrafia renală. Aceste metode permit evaluarea poziției rinichiului și identificarea eventualelor modificări funcționale asociate.

Care sunt riscurile dacă ptoza renală nu este tratată?

Lăsată netratată, ptoza renală poate duce la complicații precum infecții urinare recurente, hipertensiune arterială și afectarea funcției renale. De asemenea, poate provoca dureri cronice care afectează calitatea vieții.

Cât durează recuperarea după nefropexie?

Recuperarea după nefropexia laparoscopică durează de obicei între două și patru săptămâni. În această perioadă, pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile fizice intense și să respecte recomandările medicale pentru a preveni complicațiile postoperatorii.

Poate sarcina să agraveze ptoza renală?

Sarcina poate agrava ptoza renală din cauza presiunii crescute asupra abdomenului și modificărilor hormonale care afectează structurile de susținere ale rinichilor. Este important ca femeile însărcinate cu această afecțiune să fie monitorizate atent de către medic.

Ce restricții alimentare în cazul ptozei renale există?

De obicei, nu există restricții alimentare specifice pentru ptoza renală. Totuși, menținerea unei diete echilibrate și a unui stil de viață sănătos poate ajuta la gestionarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor.

Ce schimbări în stilul de viață pot ajuta la gestionarea simptomelor?

Pentru gestionarea simptomelor ptozei renale, se recomandă menținerea unei greutăți corporale optime, efectuarea regulată a exercițiilor fizice pentru întărirea musculaturii abdominale și evitarea activităților care pun presiune pe zona lombară. Ajustările stilului de viață pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

BRAASCH, W. F., GREENE, L. F., & GOYANNA, R. (1948). Renal ptosis and its treatment. Journal of the American Medical Association, 138(6), 399-403.

https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/301694

Dr. Anastasia Moraru

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.