Retentie urinara: tipuri, cauze, simptome, tratament si complicatii

În forma cronică, pacientul poate urina, dar vezica nu se golește complet. Printre cauzele principale se numără obstrucțiile tractului urinar, afecțiunile neurologice, medicamentele și intervențiile chirurgicale. Netratată, retenția urinară poate duce la complicații severe, precum infecții urinare recurente și deteriorarea funcției renale.

Tipurile de retenție urinară

Retenția urinară poate fi clasificată în două forme distincte, fiecare cu particularitățile și abordările terapeutice specifice. Înțelegerea diferențelor dintre cele două tipuri este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Retenția urinară acută: Această formă apare brusc și se manifestă prin imposibilitatea completă de a urina, în ciuda unei vezici pline. Pacienții experimentează dureri severe în zona inferioară a abdomenului și o senzație intensă de presiune. Necesită intervenție medicală imediată pentru cateterizarea vezicii urinare și eliminarea urinei acumulate. Durerea poate fi atât de intensă încât pacienții ajung la camera de urgență pentru tratament imediat.

Retenția urinară cronică: Această formă se dezvoltă gradual, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. Pacienții pot urina, dar vezica nu se golește niciodată complet. Simptomele includ jet urinar slab, necesitatea de a urina frecvent și senzația persistentă de vezică plină după urinare. Această formă poate trece neobservată pentru o perioadă îndelungată, dar poate cauza complicații serioase dacă nu este tratată corespunzător.

Cauze frecvente

Retenția urinară poate avea multiple cauze, de la probleme mecanice până la afecțiuni neurologice complexe. Identificarea cauzei exacte este crucială pentru stabilirea unui tratament eficient.

Blocaje și obstrucții

Obstrucțiile tractului urinar pot fi cauzate de diverse afecțiuni precum calculi urinari, tumori, stricturi uretrale sau țesut cicatricial. În cazul bărbaților, prostata mărită reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de obstrucție. La femei, prolapsul organelor pelvine poate determina comprimarea uretrei și dificultăți în urinare.

Probleme neurologice

Afecțiunile care afectează sistemul nervos pot perturba comunicarea normală dintre creier și vezica urinară. Scleroza multiplă, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral sau leziunile măduvei spinării pot afecta controlul vezicii urinare. Diabetul zaharat poate cauza neuropatie, care interferează cu semnalele nervoase necesare pentru urinare normală.

Medicamente

Numeroase medicamente pot cauza retenție urinară ca efect secundar. Printre acestea se numără antidepresivele, antihistaminicele, medicamentele pentru tensiune arterială, antispasticele și opioidele. Anestezicele utilizate în timpul intervențiilor chirurgicale pot cauza temporar retenție urinară.

Probleme post-operatorii

Intervențiile chirurgicale, în special cele din zona pelvină sau cele care necesită anestezie generală, pot determina retenție urinară temporară. Această complicație apare frecvent după operațiile de prostată, intervențiile ginecologice sau chirurgia ortopedică a șoldului.

Afecțiuni medicale

Prostata mărită: Hiperplazia benignă de prostată reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de retenție urinară la bărbații în vârstă. Prostata mărită comprimă uretra, îngreunând eliminarea urinei din vezică. Simptomele se dezvoltă gradual și includ jet urinar slab, necesitatea frecventă de a urina și senzația de golire incompletă a vezicii.

Infecții ale tractului urinar: Infecțiile urinare pot cauza inflamația și edemul țesuturilor din jurul uretrei, ducând la retenție urinară. Simptomele includ senzație de arsură la urinare, urgență micțională și dureri în zona pelvină. Tratamentul prompt cu antibiotice este esențial pentru prevenirea complicațiilor.

Probleme ale mușchilor vezicii urinare: Disfuncția mușchilor vezicii urinare poate rezulta din diverse cauze, inclusiv îmbătrânirea, sarcina, nașterea sau traumatismele. Mușchii slăbiți sau deteriorați nu pot contracta eficient vezica pentru a elimina complet urina. Această problemă poate fi agravată de inactivitate fizică prelungită sau de afecțiuni neurologice.

Prolapsul organelor pelvine: Această afecțiune apare când organele pelvine își pierd suportul și coboară în vagin, exercitând presiune asupra vezicii urinare și uretrei. Prolapsul poate afecta vezica urinară, uterul sau rectul, perturbând funcția normală a vezicii. Simptomele includ senzația de presiune pelvină, disconfort în timpul activităților fizice și dificultăți în golirea completă a vezicii urinare.

Afecțiuni neurologice: Bolile care afectează sistemul nervos central sau periferic pot perturba comunicarea normală dintre creier și vezica urinară. Scleroza multiplă, boala Parkinson, diabetul zaharat și leziunile măduvei spinării pot afecta capacitatea creierului de a coordona contracția și relaxarea mușchilor vezicii urinare și ai sfincterului uretral.

Simptome

Retenția urinară se manifestă printr-o varietate de simptome care pot varia în intensitate și durată. Acestea pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților. Recunoașterea timpurie a acestor manifestări permite inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Dificultate la începerea urinării

Pacienții experimentează probleme în inițierea jetului urinar, necesitând adesea un timp îndelungat și efort suplimentar pentru a începe să urineze. Această dificultate poate fi însoțită de senzația de presiune în zona inferioară a abdomenului și anxietate legată de imposibilitatea de a urina normal. Problema poate fi mai pronunțată dimineața sau după perioade lungi fără urinare.

Jet urinar slab

Forța jetului urinar este semnificativ diminuată, urina fiind eliminată cu presiune scăzută și într-un flux subțire sau întrerupt. Această manifestare poate fi însoțită de senzația că vezica nu se golește complet, chiar și după ce pacientul a terminat de urinat. Jetul slab poate dura întreaga perioadă a micțiunii și poate necesita un timp mai îndelungat pentru golirea vezicii.

Urinare frecventă

Pacienții simt nevoia de a urina mai des decât în mod normal, uneori la intervale mai mici de două ore, inclusiv în timpul nopții. Această frecvență crescută este cauzată de incapacitatea vezicii de a se goli complet, rezultând în acumularea rapidă a unei cantități mici de urină care declanșează din nou nevoia de urinare.

Incapacitatea de a goli complet vezica

Pacienții rămân cu o cantitate semnificativă de urină în vezică după urinare, ceea ce duce la senzația persistentă de vezică plină. Această retenție poate cauza disconfort abdominal și poate crește riscul de infecții urinare din cauza stagnării urinei în vezică.

Nevoia urgentă de a urina

Apare o senzație bruscă și intensă de a urina, care este dificil de controlat și poate duce la episoade de incontinență urinară. Această urgență poate apărea chiar și atunci când vezica nu este complet plină, fiind cauzată de disfuncția mecanismelor normale de control al micțiunii.

Simptome acute

Imposibilitatea completă de a urina: Reprezintă incapacitatea totală de a elimina urina din vezică, în ciuda senzației intense de vezică plină și a eforturilor de a urina. Această situație necesită intervenție medicală imediată pentru a preveni complicațiile severe care pot rezulta din presiunea crescută exercitată asupra vezicii și rinichilor.

Durere severă în abdomenul inferior: Pacienții experimentează o durere intensă și persistentă în zona inferioară a abdomenului, cauzată de distensia vezicii urinare. Durerea poate iradia către zona lombară și poate fi însoțită de transpirații, greață și agitație. Intensitatea durerii crește progresiv pe măsură ce vezica continuă să se umple.

Distensia vezicii urinare: Vezica urinară devine vizibil distinsă și poate fi palpată ca o masă dureroasă în partea inferioară a abdomenului. Această distensie poate exercita presiune asupra organelor învecinate și poate cauza disconfort sever. În cazuri extreme, poate duce la deteriorarea permanentă a peretelui vezical.

Nevoia urgentă fără ameliorare: Pacienții simt o nevoie constantă și intensă de a urina, dar nu reușesc să obțină nicio ameliorare în ciuda încercărilor repetate. Această senzație persistentă de urgență poate cauza anxietate semnificativă și disconfort psihologic, pe lângă simptomele fizice severe.

Opțiuni de tratament

Tratamentul retenției urinare necesită o abordare personalizată, bazată pe cauza subiacentă și severitatea simptomelor. Intervențiile pot varia de la proceduri de urgență până la terapii pe termen lung, toate având ca scop restabilirea funcției normale a vezicii urinare.

Cateterizare de urgență

În cazurile de retenție urinară acută, cateterizarea vezicală reprezintă procedura standard de primă linie pentru decompresia vezicii urinare. Această procedură implică introducerea unui cateter steril prin uretră până în vezică pentru a drena urina acumulată. Procedura oferă ameliorare imediată a simptomelor și previne complicațiile severe care pot apărea din cauza presiunii excesive exercitate asupra vezicii și rinichilor.

Medicație

Tratamentul medicamentos variază în funcție de cauza retenției urinare. Pentru bărbații cu prostată mărită, medicamentele alfa-blocante relaxează musculatura din jurul prostatei și gâtului vezicii, facilitând urinarea. Antiinflamatoarele și antibioticele sunt prescrise pentru tratarea infecțiilor și inflamațiilor care pot cauza retenție urinară. În cazul pacienților cu probleme neurologice, pot fi necesare medicamente care îmbunătățesc funcția vezicii urinare.

Terapie fizică

Exercițiile de întărire a mușchilor planșeului pelvin reprezintă o componentă importantă în tratamentul retenției urinare. Aceste exerciții ajută la îmbunătățirea controlului asupra vezicii și sfincterului uretral, crescând forța contracțiilor musculare și coordonarea dintre creier și vezică. Terapia fizică include și tehnici de biofeedback pentru a ajuta pacienții să își îmbunătățească controlul asupra musculaturii implicate în procesul de urinare.

Antrenamentul vezicii

Această tehnică terapeutică implică stabilirea unui program regulat de urinare, cu intervale progresiv crescute între micțiuni. Pacienții învață să își controleze mai bine vezica prin tehnici de relaxare și exerciții respiratorii. Scopul este de a crește capacitatea vezicii și de a îmbunătăți coordonarea dintre semnalele nervoase și mușchii vezicii.

Proceduri chirurgicale

Chirurgia prostatei: Această intervenție chirurgicală este necesară în cazurile severe de hiperplazie benignă de prostată care nu răspund la tratamentul medicamentos. Procedura poate implica rezecția transuretrală a prostatei, care elimină țesutul prostatic care obstrucționează fluxul urinar. În cazuri mai complexe, poate fi necesară prostatectomia deschisă, care implică îndepărtarea completă a țesutului prostatic excesiv.

Dilatarea uretrală: Această procedură este utilizată pentru tratarea stricturilor uretrale care cauzează retenție urinară. Implică dilatarea progresivă a uretrei folosind instrumente speciale sau baloane de dilatare. Procedura poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală, în funcție de severitatea stricturii și localizarea acesteia. În unele cazuri, poate fi necesară repetarea procedurii pentru menținerea rezultatelor.

Proceduri tip sling: Aceste intervenții chirurgicale sunt concepute pentru a oferi suport suplimentar uretrei și vezicii urinare, fiind utilizate mai ales în cazurile de prolaps urogenital. Procedura implică plasarea unei benzi sintetice sau din țesut natural sub uretră pentru a o ridica și stabiliza în poziția corectă. Această intervenție ajută la îmbunătățirea controlului vezical și reduce simptomele retenției urinare.

Montarea stentului: Stenturile uretrale sunt dispozitive tubulare care mențin uretra deschisă, permițând fluxul normal al urinei. Acestea sunt utilizate în special în cazul stricturilor uretrale recurente sau la pacienții care nu sunt candidați pentru alte tipuri de intervenții chirurgicale. Procedura este minim invazivă și poate fi efectuată sub anestezie locală, oferind o ameliorare rapidă a simptomelor obstructive.

Complicații

Retenția urinară netratată poate duce la complicații severe care afectează întregul sistem urinar. Aceste complicații pot avea impact semnificativ asupra calității vieții și pot necesita intervenții medicale complexe pentru tratament.

Infecții ale tractului urinar: Stagnarea urinei în vezică creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, ducând la infecții frecvente ale tractului urinar. Aceste infecții se manifestă prin durere la urinare, febră și modificări ale aspectului urinei. Infecțiile repetate pot duce la rezistență la antibiotice și la afectarea permanentă a țesutului vezical.

Leziuni ale vezicii urinare: Distensia cronică a vezicii urinare poate cauza deteriorarea ireversibilă a mușchilor vezicali. Acest lucru duce la pierderea elasticității vezicii și la reducerea capacității sale de a se contracta eficient. Pacienții pot dezvolta incontinență urinară sau pot necesita cateterizare permanentă pentru golirea vezicii.

Afectarea rinichilor: Retenția urinară cronică poate cauza refluxul urinei către rinichi, crescând presiunea în sistemul urinar superior. Această presiune crescută poate deteriora țesutul renal și poate duce la insuficiență renală cronică. Simptomele includ modificări ale volumului și aspectului urinei, edeme la nivelul membrelor inferioare și oboseală cronică. Monitorizarea funcției renale prin analize regulate este esențială pentru prevenirea complicațiilor severe.

Incontinența prin supraplin: Această complicație apare când vezica urinară devine atât de plină încât urina se scurge involuntar, în ciuda obstrucției. Pacienții experimentează pierderi frecvente de urină în cantități mici, mai ales noaptea. Această formă de incontinență este deosebit de frecventă la persoanele în vârstă cu retenție urinară cronică și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și demnității personale.

Prevenție și îngrijire personală

Prevenirea retenției urinare și gestionarea eficientă a simptomelor existente necesită o abordare holistică, care combină modificări ale stilului de viață cu practici regulate de îngrijire personală. Aceste măsuri pot reduce semnificativ riscul dezvoltării complicațiilor.

Vizite regulate la toaletă: Stabilirea unui program regulat de utilizare a toaletei ajută la prevenirea supradistenției vezicii urinare. Este recomandată urinarea la intervale de 3-4 ore în timpul zilei, chiar și în absența senzației de urgență micțională. Această rutină ajută la menținerea tonusului vezical și previne acumularea excesivă de urină în vezică.

Hidratare corespunzătoare: Consumul adecvat de lichide este esențial pentru menținerea sănătății tractului urinar. Se recomandă consumul a 1,5-2 litri de lichide zilnic, distribuite uniform pe parcursul zilei. Este important să se evite consumul excesiv de lichide seara pentru a preveni necesitatea frecventă de a urina în timpul nopții.

Exerciții pentru mușchii planșeului pelvin: Exercițiile Kegel sunt esențiale pentru întărirea musculaturii care controlează procesul de urinare. Acestea implică contracția și relaxarea controlată a mușchilor planșeului pelvin, contribuind la îmbunătățirea controlului vezical și prevenirea incontinenței urinare. Exercițiile trebuie efectuate zilnic, cu serii multiple de contracții susținute.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos poate reduce riscul de retenție urinară. Este important să se mențină o greutate corporală optimă, să se practice exerciții fizice moderate în mod regulat și să se evite consumul excesiv de cofeină și alcool. De asemenea, este recomandată evitarea fumatului și gestionarea eficientă a stresului, factori care pot influența funcția vezicii urinare.