Torsiune testiculara: simptome, factori de risc si tratament

Diagnosticul rapid și tratamentul chirurgical în primele 6 ore de la debutul simptomelor sunt esențiale pentru salvarea testiculului. Torsiunea testiculară afectează preponderent adolescenții și adulții tineri, dar poate apărea la orice vârstă. Recuperarea completă este posibilă când tratamentul este administrat prompt, însă întârzierea intervenției poate duce la complicații severe, inclusiv necesitatea îndepărtării testiculului.

Semne și simptome

Recunoașterea rapidă a semnelor și simptomelor torsiunii testiculare este crucială pentru prevenirea complicațiilor severe. Manifestările clinice au un debut brusc și progresează rapid în absența tratamentului adecvat, putând duce la afectarea permanentă a testiculului.

Durere scrotală severă și bruscă

Manifestarea principală a torsiunii testiculare este caracterizată de o durere intensă și bruscă la nivelul scrotului. Durerea apare de obicei unilateral și poate debuta în timpul activităților fizice, după un traumatism minor sau chiar în timpul somnului. Intensitatea durerii crește rapid și nu se ameliorează în repaus sau la schimbarea poziției corpului.

Umflare și roșeață

Scrotul devine umflat și roșiatic în zona afectată, ca urmare a compromiterii circulației sanguine. Modificările apar rapid după debutul durerii și sunt însoțite de sensibilitate crescută la atingere. Umflarea poate face dificilă examinarea testiculului și poate masca alte semne clinice importante.

Durere abdominală

Pacienții pot prezenta durere abdominală în zona inferioară, care se extinde frecvent din regiunea inghinală. Această durere este cauzată de iritația peritoneală și poate fi confundată cu alte afecțiuni abdominale acute. Durerea abdominală poate precede sau însoți durerea scrotală.

Greață și vărsături

Manifestările digestive sunt frecvent asociate cu torsiunea testiculară din cauza stimulării nervului vag. Greața apare brusc și este adesea însoțită de vărsături, independent de alimentație. Aceste simptome pot complica diagnosticul inițial, sugerând o problemă gastrointestinală.

Modificări urinare

Pacienții pot prezenta modificări ale frecvenței urinare sau disconfort la urinare. Aceste simptome apar din cauza inflamației locale și a iritației țesuturilor adiacente. Modificările urinare nu sunt specifice torsiunii testiculare și pot fi confundate cu alte afecțiuni urologice.

Modificări ale poziției testiculare

Poziție mai înaltă decât normal: Testiculul afectat poate fi poziționat mai sus în scrot comparativ cu cel sănătos. Această modificare apare din cauza răsucirii cordonului spermatic care trage testiculul într-o poziție anormală. Poziția elevată a testiculului este un semn important pentru diagnostic și trebuie evaluată în contextul celorlalte simptome prezente.

Unghi anormal: Poziționarea testiculului într-un unghi neobișnuit față de poziția sa normală reprezintă un semn distinctiv al torsiunii testiculare. Această modificare este cauzată de răsucirea cordonului spermatic și poate fi observată la examinarea fizică atentă. Unghiul anormal poate varia în funcție de gradul de torsiune și durata simptomelor.

Diferențe de dimensiune: Testiculul afectat poate prezenta modificări vizibile de dimensiune comparativ cu cel contralateral. Aceste modificări sunt cauzate de edemul și congestia vasculară care apar ca urmare a compromiterii fluxului sangvin. Diferențele de dimensiune devin mai evidente pe măsură ce afecțiunea progresează.

Factori de risc

Înțelegerea factorilor de risc asociați cu torsiunea testiculară este esențială pentru identificarea persoanelor cu risc crescut și pentru implementarea măsurilor preventive adecvate. Factorii anatomici și fiziologici joacă un rol crucial în dezvoltarea acestei afecțiuni.

Grupele de vârstă cele mai afectate: Torsiunea testiculară apare cel mai frecvent la adolescenți și adulți tineri, cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Această predispoziție este legată de dezvoltarea rapidă a țesuturilor în timpul pubertății și de modificările hormonale specifice acestei perioade. La nou-născuți și sugari, torsiunea poate apărea din cauza particularităților anatomice specifice vârstei.

Istoric de torsiune anterioară: Pacienții care au experimentat un episod anterior de torsiune testiculară prezintă un risc semnificativ mai mare de recurență. Acest lucru se întâmplă în special în cazurile în care torsiunea s-a rezolvat spontan, fără intervenție chirurgicală. Episoadele intermitente de durere care se ameliorează spontan pot indica o torsiune parțială sau intermitentă, necesitând evaluare medicală imediată pentru prevenirea unui episod complet de torsiune.

Istoric familial: Predispoziția genetică joacă un rol important în apariția torsiunii testiculare. Prezența unor cazuri în familie, în special la rude de gradul întâi, indică o posibilă transmitere ereditară a anomaliilor anatomice care facilitează torsiunea. Această informație este valoroasă pentru evaluarea riscului și poate influența decizia de intervenție chirurgicală preventivă la membrii familiei.

Malformația de tip clopot: Această anomalie anatomică congenitală permite testiculului să se rotească liber în interiorul scrotului, similar cu un clopot care se balansează. În mod normal, testiculul este fixat de peretele posterior al scrotului, dar în cazul acestei malformații, atașamentul este incomplet sau absent. Această condiție este prezentă bilateral în aproximativ 40% dintre cazuri și reprezintă factorul anatomic principal care predispune la torsiune testiculară.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea rapidă și precisă a torsiunii testiculare este crucială pentru salvarea testiculului afectat. Combinația dintre examinarea fizică atentă, evaluarea scorului clinic și investigațiile imagistice permite stabilirea unui diagnostic prompt și inițierea tratamentului adecvat.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică include inspectarea și palparea atentă a scrotului și a conținutului acestuia. Medicul verifică poziția, dimensiunea și sensibilitatea testiculului afectat în comparație cu cel contralateral. Un semn important este absența reflexului cremasterian, care în mod normal determină ridicarea testiculului când partea internă a coapsei este atinsă ușor. Durerea severă și poziția anormală a testiculului sunt indicatori clinici semnificativi.

Sistemul de scor pentru torsiune: Acest sistem de evaluare clinică utilizează criterii specifice pentru a estima probabilitatea torsiunii testiculare. Criteriile includ duritatea testiculului, prezența edemului, greața sau vărsăturile, absența reflexului cremasterian și poziția înaltă a testiculului. Fiecare criteriu primește un punctaj, iar scorul total ajută la ghidarea deciziilor terapeutice și la stabilirea urgenței intervenției chirurgicale.

Evaluarea ecografică: Ecografia scrotală reprezintă metoda imagistică de elecție pentru diagnosticarea torsiunii testiculare. Această investigație neinvazivă permite vizualizarea detaliată a structurilor scrotale, evaluarea poziției testiculului și identificarea modificărilor de ecogenitate. Examinarea comparativă a ambelor testicule oferă informații valoroase despre modificările patologice prezente.

Evaluarea Doppler color: Această tehnică ecografică specializată permite evaluarea fluxului sangvin testicular. În cazul torsiunii, fluxul sangvin este redus sau absent în testiculul afectat comparativ cu cel normal. Examinarea Doppler color oferă informații esențiale despre gradul de compromitere vasculară și ajută la diferențierea torsiunii de alte afecțiuni scrotale acute.

Opțiuni de tratament

Torsiunea testiculară reprezintă o urgență chirurgicală care necesită intervenție imediată pentru prevenirea necrozei tisulare. Succesul tratamentului depinde în mare măsură de rapiditatea cu care este inițiată intervenția terapeutică după debutul simptomelor.

Detorsiunea manuală: Această procedură de urgență constă în rotirea manuală a testiculului afectat pentru a restabili fluxul sangvin. Manevra se execută prin rotirea testiculului din exterior spre interior, similar cu deschiderea unei cărți. Ameliorarea durerii indică succesul procedurii, însă intervenția chirurgicală rămâne necesară pentru prevenirea recurenței.

Intervenția chirurgicală de urgență: Operația reprezintă tratamentul definitiv al torsiunii testiculare și trebuie efectuată în primele șase ore de la debutul simptomelor pentru rezultate optime. Procedura implică detorsionarea testiculului, evaluarea viabilității acestuia și fixarea sa la peretele scrotal pentru prevenirea episoadelor viitoare. De obicei, se fixează și testiculul contralateral pentru prevenirea torsiunii.

Îngrijirea postoperatorie: Perioada postoperatorie necesită monitorizare atentă pentru detectarea precoce a complicațiilor. Pacientul trebuie să respecte recomandările privind repausul la pat, aplicarea compreselor reci și administrarea medicației antiinflamatoare și analgezice. Pansamentele trebuie menținute curate și uscate pentru prevenirea infecțiilor.

Perioada de recuperare: Recuperarea completă după intervenția chirurgicală durează aproximativ patru până la șase săptămâni. În primele zile postoperatorii, pacientul trebuie să evite efortul fizic intens și activitățile care implică regiunea inghinală. Reluarea treptată a activităților normale se face sub supravegherea medicului, cu monitorizarea atentă a eventualelor semne de complicații.

Complicații

Torsiunea testiculară poate avea consecințe grave asupra sănătății reproductive și funcției endocrine masculine. Severitatea complicațiilor este direct proporțională cu timpul scurs între debutul simptomelor și momentul intervenției terapeutice, evidențiind importanța diagnosticului și tratamentului precoce.

Complicații pe termen scurt: În perioada imediat următoare torsiunii testiculare pot apărea multiple complicații locale și sistemice. Durerea intensă persistentă și inflamația locală reprezintă manifestările cele mai frecvente. Infecțiile postoperatorii, formarea de hematoame și dehiscența plăgii chirurgicale sunt posibile complicații ale intervenției chirurgicale. Sindromul de compartiment scrotal poate apărea ca urmare a edemului sever și necesită monitorizare atentă.

Efecte pe termen lung: Consecințele pe termen lung ale torsiunii testiculare includ modificări hormonale și funcționale semnificative. Atrofia testiculară poate apărea chiar și după intervenția chirurgicală reușită, din cauza leziunilor ischemice suferite. Producția de testosteron poate fi afectată, ducând la dezechilibre hormonale care necesită monitorizare și tratament endocrinologic. Formarea de țesut cicatricial poate cauza disconfort cronic și modificări ale sensibilității locale.

Impact asupra fertilității: Torsiunea testiculară poate afecta semnificativ capacitatea reproductivă masculină prin multiple mecanisme. Disfuncția testiculară rezultată poate reduce producția de spermatozoizi și calitatea acestora. Formarea de anticorpi antispermatici după torsiune poate compromite fertilitatea chiar și în testiculul neafectat. Studiile arată că aproximativ o treime dintre pacienți prezintă modificări ale parametrilor spermatici după un episod de torsiune testiculară.

Pierderea testiculului: În cazurile severe sau când intervenția chirurgicală este întârziată peste șase ore de la debutul simptomelor, necroza testiculară poate necesita orhiectomie (îndepărtarea chirurgicală a testiculului). Această situație are implicații atât funcționale cât și psihologice pentru pacient. După orhiectomie, poate fi luată în considerare implantarea unei proteze testiculare pentru menținerea aspectului estetic normal al scrotului și pentru susținerea psihologică a pacientului.