Recuperarea durează între 3 și 6 săptămâni, iar majoritatea pacienților observă o ameliorare semnificativă a simptomelor urinare după intervenție. Deși există riscul unor complicații precum ejacularea retrogradă sau incontinența urinară temporară, procedura este considerată sigură și eficientă pentru tratarea hiperplaziei benigne de prostată.
Pregătirea preoperatorie
Înainte de intervenție sunt necesare o serie de analize și investigații pentru evaluarea stării generale de sănătate a pacientului și identificarea potențialelor riscuri operatorii. Medicul urolog va stabili planul terapeutic personalizat în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Analize medicale necesare: Evaluarea preoperatorie include analize complete de sânge, teste de coagulare, electrocardiogramă, radiografie pulmonară și ecografie abdominală. Acestea permit medicului să evalueze funcția renală, cardiacă și pulmonară și să identifice eventuale contraindicații pentru intervenție. De asemenea, se efectuează dozarea antigenului specific prostatic pentru excluderea cancerului de prostată.
Ajustarea medicației: Cu două săptămâni înainte de operație este necesară întreruperea medicamentelor anticoagulante și antiagregante plachetare pentru reducerea riscului de sângerare. Medicul va indica momentul optim pentru oprirea acestor medicamente și va recomanda alternative temporare dacă este cazul. Tratamentul cronic pentru alte afecțiuni poate necesita ajustări în perioada perioperatorie.
Instrucțiuni preoperatorii: În ziua dinaintea operației pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea lichide timp de 6-8 ore. Este recomandată o baie generală cu săpun antiseptic și îndepărtarea părului din zona genitală. Pacientul trebuie să aducă la spital toate medicamentele pe care le ia în mod obișnuit și să informeze medicul despre orice modificare recentă a stării de sănătate.
Opțiuni de anestezie: Procedura poate fi efectuată fie sub anestezie generală, fie sub anestezie rahidiană. Alegerea tipului de anestezie depinde de starea generală a pacientului, preferințele acestuia și recomandarea medicului anestezist. Anestezia rahidiană permite pacientului să rămână conștient în timpul operației dar să nu simtă durere în jumătatea inferioară a corpului.
Procedura TURP
Intervenția chirurgicală durează între 60 și 90 de minute și se realizează cu ajutorul unui rezectoscop introdus prin uretră. Acest instrument special permite vizualizarea și îndepărtarea țesutului prostatic care obstrucționează fluxul urinar, fără a necesita incizii externe.
Durata spitalizării: Perioada de spitalizare durează între 2 și 4 zile, în funcție de evoluția postoperatorie. În primele 24 de ore după operație pacientul este monitorizat atent pentru detectarea precoce a eventualelor complicații. Cateterul urinar este menținut până când urina devine clară și pacientul poate urina spontan.
Echipamentul utilizat: Rezectoscopul este instrumentul principal folosit în această procedură. Acesta este prevăzut cu o cameră video, o sursă de lumină și o ansă metalică prin care se transmite curent electric pentru tăierea și coagularea țesutului prostatic. Sistemul de irigare continuă permite eliminarea fragmentelor de țesut și menținerea unui câmp operator clar.
Etapele operației: După introducerea rezectoscopului prin uretră, se identifică zonele de țesut prostatic care obstrucționează fluxul urinar. Țesutul este îndepărtat treptat folosind ansa metalică încălzită electric, cu atenție pentru a nu leza structurile anatomice importante din jur. Fragmentele rezecate sunt evacuate prin sistemul de irigare și trimise pentru examen histopatologic.
Îngrijirea postoperatorie imediată: După operație pacientul este transferat în sala de recuperare unde sunt monitorizate funcțiile vitale. Se administrează lichide intravenos și antibiotice pentru prevenirea infecțiilor. Cateterul urinar este menținut pentru 24-48 de ore și se efectuează spălături vezicale pentru eliminarea cheagurilor și prevenirea obstrucției.
Procesul de recuperare
Recuperarea după rezecția transuretrală a prostatei necesită răbdare și respectarea recomandărilor medicale. Majoritatea pacienților revin la activitățile normale în 4-6 săptămâni, cu ameliorarea progresivă a simptomelor urinare.
Perioada de recuperare în spital: În primele zile după operație pacientul este monitorizat pentru sângerare, infecție și funcție urinară. Se încurajează mobilizarea precoce și hidratarea adecvată. După îndepărtarea cateterului urinar și demonstrarea capacității de a urina spontan, pacientul poate fi externat cu recomandări specifice pentru perioada de recuperare la domiciliu.
Managementul cateterului: Cateterul urinar este menținut pentru 24-48 de ore după operație pentru a permite drenajul urinar și spălarea vezicii urinare. Pacientul trebuie să urmeze cu strictețe instrucțiunile de îngrijire pentru prevenirea infecțiilor, incluzând menținerea sterilității sistemului și golirea regulată a pungii colectoare. Spălăturile vezicale cu ser fiziologic sunt efectuate pentru eliminarea cheagurilor și menținerea permeabilității cateterului până când urina devine clară.
Controlul durerii: Durerea postoperatorie este de obicei moderată și poate fi controlată eficient cu analgezice orale. În primele zile pot apărea crampe vezicale și senzație de arsură la urinare, care se ameliorează progresiv. Medicul poate prescrie antiinflamatoare și antispastice pentru reducerea disconfortului și prevenirea spasmelor vezicale.
Restricții de activitate: În primele 4-6 săptămâni după operație sunt necesare anumite restricții pentru favorizarea vindecării și prevenirea complicațiilor. Pacientul trebuie să evite efortul fizic intens, ridicarea greutăților mai mari de 5 kg, activitatea sexuală și condusul autovehiculelor. Sunt recomandate plimbări scurte și creșterea treptată a nivelului de activitate fizică.
Revenirea la activitățile normale: Reluarea activităților obișnuite se face gradual, în funcție de evoluția individuală și recomandările medicului. Majoritatea pacienților se pot întoarce la serviciu după 3-4 săptămâni dacă munca nu implică efort fizic intens. Activitatea sexuală poate fi reluată după 4-6 săptămâni, iar exercițiile fizice moderate sunt permise treptat după consultarea medicului.
Efecte secundare și complicații
Deși rezecția transuretrală a prostatei este o procedură sigură, pot apărea diverse efecte secundare și complicații care necesită monitorizare și tratament adecvat. Majoritatea acestora sunt temporare și se ameliorează pe parcursul perioadei de recuperare.
Efecte secundare frecvente
În perioada postoperatorie imediată pot apărea sângerări în urină, disurie și frecvență urinară crescută. Aceste simptome sunt normale și se ameliorează treptat în câteva săptămâni. Pot apărea spasme vezicale și urgență micțională care răspund la tratamentul medicamentos. Febra ușoară și disconfortul perineal sunt de asemenea comune în primele zile.
Modificări urinare
După îndepărtarea cateterului pot persista câteva săptămâni simptome iritative precum frecvența urinară crescută, urgența micțională și arsuri la urinare. Prezența sângelui în urină este normală și se reduce progresiv, dar poate reapărea temporar după 2-3 săptămâni când cad crustele postoperatorii. Incontinența urinară temporară poate afecta până la 30% dintre pacienți.
Modificări ale funcției sexuale
Ejacularea retrogradă apare la majoritatea pacienților după intervenție, materialul seminal fiind eliminat în vezica urinară în loc să fie expulzat prin uretră. Acest fenomen nu afectează plăcerea sexuală dar poate reduce fertilitatea. Disfuncția erectilă poate apărea la un număr mic de pacienți, fiind de obicei temporară și răspunzând la tratament specific.
Sindromul post rezecție transuretrală de prostată
Semne de avertizare precoce: Sindromul poate debuta cu greață, vărsături, confuzie, dezorientare și dureri abdominale. Pacientul poate prezenta hipertensiune arterială, bradicardie și tulburări de vedere. Recunoașterea precoce a acestor simptome este esențială pentru inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor severe.
Managementul de urgență: Tratamentul necesită întreruperea imediată a intervenției și administrarea de diuretice pentru eliminarea excesului de lichid. Se monitorizează strict funcțiile vitale și se corectează dezechilibrele electrolitice. În cazurile severe poate fi necesară internarea în terapie intensivă pentru suport respirator și cardiovascular. Administrarea de soluții hipertone de clorură de sodiu poate fi necesară pentru corectarea hiponatremiei.
Măsuri de prevenție: Utilizarea soluțiilor de irigare izotone și menținerea presiunii de irigare la valori optime reduc riscul de absorbție excesivă de lichid. Durata operației trebuie limitată la maximum 90 de minute. Monitorizarea atentă a balanței lichidiene și a semnelor vitale permite detectarea precoce a complicațiilor. Tehnicile chirurgicale moderne precum rezecția bipolară reduc semnificativ riscul acestui sindrom.
Tehnici alternative de rezecție transuretrală a prostatei
Progresele tehnologice au permis dezvoltarea unor variante moderne ale procedurii clasice, care oferă avantaje specifice în funcție de particularitățile fiecărui pacient și caracteristicile prostatei. Aceste tehnici pot reduce riscurile și timpul de recuperare.
Rezecția transuretrală clasică: Această tehnică tradițională folosește un rezectoscop monopolar pentru îndepărtarea țesutului prostatic. Instrumentul este introdus prin uretră și folosește curent electric pentru a tăia și coagula țesutul. Procedura necesită utilizarea unei soluții de irigare non-conductivă pentru a preveni dispersia curentului electric. Această metodă rămâne standardul de aur în tratamentul chirurgical al hiperplaziei benigne de prostată.
Rezecția transuretrală bipolară: Această variantă modernă utilizează tehnologia bipolară care permite folosirea soluției saline pentru irigare, reducând astfel riscul sindromului post rezecție transuretrală. Curentul electric circulă doar între doi poli ai instrumentului, oferind o precizie mai mare în rezecția țesutului și o hemostază mai eficientă. Timpul de recuperare este mai scurt și riscul de complicații este redus.
Rezecția cu laser: Această tehnică folosește energia laser pentru vaporizarea sau enucleerea țesutului prostatic. Laserul oferă o precizie superioară și reduce sângerarea intraoperatorie, fiind ideal pentru pacienții care urmează tratament anticoagulant. Recuperarea este mai rapidă, iar perioada de cateterizare este mai scurtă comparativ cu tehnicile tradiționale.
Rezecția cu buton: Această procedură utilizează un electrod special în formă de buton pentru vaporizarea țesutului prostatic. Tehnica oferă o hemostază excelentă și reduce riscul de perforare a capsulei prostatice. Este deosebit de utilă pentru prostatele de dimensiuni mici și medii, cu rezultate bune în ameliorarea simptomelor obstructive.
Îngrijirea post-operatorie
Perioada de recuperare necesită atenție deosebită și respectarea unui protocol specific de îngrijire pentru obținerea unor rezultate optime și prevenirea complicațiilor. Monitorizarea atentă și urmarea recomandărilor medicale sunt esențiale.
Programul de monitorizare
Prima vizită de control are loc la 7-10 zile după externare pentru evaluarea vindecării și îndepărtarea cateterului dacă acesta a fost menținut. Următoarele controale sunt programate la o lună și trei luni post-operator pentru evaluarea funcției urinare și excluderea complicațiilor tardive. Examinările includ analiza urinei și măsurarea reziduului post-micțional.
Ghidul de activitate
Activitatea fizică trebuie reluată gradual în primele șase săptămâni după operație. Plimbările scurte sunt recomandate din prima săptămână, cu creșterea progresivă a intensității și duratei. Activitățile care implică efort fizic intens, ridicarea greutăților sau exercițiile fizice solicitante trebuie evitate în această perioadă pentru prevenirea sângerărilor și complicațiilor.
Recomandări alimentare
Alimentația în perioada post-operatorie trebuie să fie bogată în fibre pentru prevenirea constipației și evitarea efortului la defecație. Consumul crescut de lichide, minimum 2-3 litri pe zi, este esențial pentru menținerea unei diureze adecvate și prevenirea infecțiilor urinare. Alcoolul, cafeina și alimentele picante trebuie evitate în primele săptămâni.
Semne de avertizare
Sângerare excesivă: Prezența sângelui roșu aprins în urină sau eliminarea de cheaguri mari necesită evaluare medicală imediată. Sângerarea poate indica desprinderea crustelor post-operatorii sau un traumatism al țesuturilor operate. În cazuri severe, poate fi necesară cateterizarea vezicală și lavajul vezical pentru evacuarea cheagurilor.
Simptome de infecție: Febra peste 38 de grade Celsius, frisoanele, durerea intensă în zona pelviană sau urinară tulbure cu miros neplăcut sugerează o infecție post-operatorie. Acestea necesită tratament prompt cu antibiotice și, posibil, internare pentru monitorizare și tratament intravenos.
Probleme urinare: Dificultatea la urinare, jetul urinar slab sau întrerupt, sau imposibilitatea de a urina pot indica stenoza uretrei sau edemul rezidual. Senzația de arsură la urinare și frecvența urinară crescută sunt normale în primele săptămâni, dar persistența sau agravarea acestor simptome necesită evaluare medicală.