Vezica urinara barbati: anatomie, afectiuni si functii

Înțelegerea anatomiei și funcționării vezicii urinare masculine este crucială pentru identificarea precoce a problemelor de sănătate și menținerea unei funcții urinare optime..

Anatomia vezicii urinare masculine

Vezica urinară masculină este un organ muscular cavitar situat în pelvisul mic, cu o structură complexă adaptată nevoilor fiziologice specifice. Poziția și relațiile anatomice ale vezicii la bărbați sunt influențate de prezența prostatei și a organelor genitale masculine.

Localizare și dimensiuni: Vezica se află posterior de simfiza pubiană și anterior de rect, având o capacitate medie de 400-600 ml. În stare goală, are forma unei piramide tetraedrice, iar când este plină devine ovoidă.

Structura peretelui vezical: Peretele vezicii este format din trei straturi principale: mucoasa internă (uroteliu), musculatura detrusor (trei straturi de fibre musculare netede) și adventice externă. Detrusorul are o grosime de 1,5-2 cm și asigură contracția pentru golirea vezicii.

Trigonul vezical: Aceasta reprezintă zona triunghiulară de pe planșeul vezicii, delimitată de orificiile ureterale și orificiul uretral intern. Această regiune are o structură specială, fiind mai rigidă și servind ca punct de referință anatomic important.

Colul vezical: Joncțiunea dintre vezică și uretră reprezintă colul vezical, înconjurat de fibre musculare circulare care formează sfincterul intern. La bărbați, această zonă este în contact direct cu prostata, care înconjoară uretra proximală.

Vascularizația și inervația: Vezica primește sânge prin arterele vezicale superioare și inferioare, ramuri ale arterei iliace interne. Inervația este asigurată de plexul hipogastric inferior, cu fibre simpatice și parasimpatice care controlează umplerea și golirea.

Afecțiuni frecvente ale vezicii urinare la bărbați

Bărbații sunt predispuși la anumite patologii vezicale, multe dintre acestea fiind influențate de anatomia specifică masculină și de modificările legate de vârstă. Cunoașterea acestor afecțiuni facilitează diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Infecții ale vezicii urinare (cistită): Deși mai rare la bărbații tineri datorită uretrei lungi, infecțiile vezicale devin mai frecvente după 50 de ani. Simptomele includ urinare frecventă, arsură și urină tulbure.

Hiperactivitatea vezicală: Aceasta este caracterizată prin urgență urinară, frecvență crescută și posibilă incontinență. Hiperactivitatea vezicală afectează 16-17% dintre bărbații adulți, cu prevalență crescută odată cu vârsta.

Obstrucția de tract urinar inferior: Aceasta este cauzată frecvent de hipertrofia benignă de prostată și determină dificultăți de golire vezicală, flux slab și senzație de golire incompletă. Obstrucția poate duce la îngroșarea peretelui vezical și formarea de diverticuli.

Cancer vezical: Acesta este mai frecvent la bărbați (raport 3:1 față de femei), cu factori de risc incluși fumatul și expunerea la substanțe chimice industriale. Hematuria (sânge în urină) este simptomul principal de alarmă.

Litiaza vezicală: Aceasta prezintă formarea de calculi în vezică, adesea secundară obstrucției cronice sau infecțiilor recurente. Pietrele pot cauza durere, hematurie și simptome obstructive intermitente.

Vezica neurogenă: Aceasta reprezintă o disfuncție vezicală cauzată de afectare neurologică (traumatisme medulare, diabet, scleroză multiplă). Vezica neurogenă poate manifesta fie retenție urinară, fie incontinență, necesitând management specializat.

Diferențe față de vezica urinară la femei

Vezica urinară prezintă diferențe semnificative între sexe, atât anatomice cât și funcționale. Aceste diferențe influențează prevalența anumitor patologii și abordarea terapeutică.

Diferențe anatomice: Vezica masculină are o poziție mai fixă datorită prostatei, spre deosebire de vezica feminină care este mai mobilă. Capacitatea vezicală este similară, dar bărbații au tendința de a dezvolta vezici mai mari cu vârsta din cauza obstrucției prostatice.

Lungimea uretrei: Uretra masculină măsoară 18-20 cm, comparativ cu 3-4 cm la femei. Această diferență conferă protecție naturală împotriva infecțiilor ascendente la bărbați, dar complică cateterizarea.

Relații anatomice: La bărbați, vezica este separată de rect prin sacul Douglas și veziculele seminale. La femei, vezica este în contact direct cu peretele vaginal anterior și uterul.

Mecanisme de continență: Bărbații beneficiază de suportul prostatic pentru continență, în timp ce femeile depind mai mult de musculatura planșeului pelvin. Aceasta explică tipurile diferite de incontinență între sexe.

Patologii specifice: Bărbații sunt mai predispuși la obstrucție și cancer vezical, în timp ce femeile au risc crescut de infecții urinare și incontinență de stres post-partum.

Funcțiile vezicii urinare și mecanismele de control

Vezica urinară îndeplinește două funcții principale – stocarea și eliminarea urinei – prin mecanisme complexe de control neurologic și muscular. La bărbați, aceste funcții sunt influențate de anatomia pelvină specifică.

Faza de umplere: În timpul umplerii, detrusorul rămâne relaxat prin inhibiție simpatică, permițând acomodarea volumelor crescânde de urină cu presiune minimă. Receptorii de întindere transmit informații despre gradul de umplere.

Reflexul de micțiune: Când vezica atinge 200-300 ml, se activează reflexul de micțiune prin arc reflex sacrat. Controlul voluntar cortical permite amânarea golirii până la momentul oportun.

Coordonarea sfincteriană: Golirea necesită contracția detrusorului simultan cu relaxarea sfincterelor. Sfincterul intern (neted) se relaxează automat, iar cel extern (striat) este sub control voluntar.

Influența prostatică: Prostata normală facilitează închiderea colului vezical în repaus. În hipertrofia prostatică, obstrucția determină hipertrofia compensatorie a detrusorului și modificări funcționale.

Modificări legate de vârstă: Capacitatea vezicală și complianța scad cu vârsta, în timp ce volumul rezidual post-micțional crește. Aceste modificări sunt mai pronunțate la bărbați din cauza patologiei prostatice asociate.