Vezicule seminale: functie, afectiuni, semne, diagnostic si tratament

Veziculele seminale contribuie cu aproximativ 70% din volumul total al spermei și sunt esențiale pentru fertilitatea masculină. Lichidul produs de acestea oferă energie spermatozoizilor și îi protejează în mediul acid al tractului genital feminin. Disfuncțiile veziculelor seminale pot duce la probleme de fertilitate și alte complicații ale sistemului reproducător masculin.

Localizare și structură

Veziculele seminale sunt poziționate strategic în pelvisul masculin, între vezica urinară și rect, având conexiuni anatomice importante cu alte organe ale sistemului reproducător. Structura lor complexă și localizarea precisă sunt esențiale pentru funcționarea normală a sistemului reproducător masculin.

Poziția în pelvisul masculin

Aceste glande sunt situate posterior față de baza vezicii urinare și superior față de prostată. Ele sunt separate de rect prin fascia Denonvilliers, o structură anatomică importantă care oferă suport și protecție. Poziționarea lor permite o conexiune optimă cu ductele ejaculatorii și prostata, facilitând procesul de ejaculare.

Dimensiuni și măsurători

Fiecare veziculă seminală măsoară aproximativ 5 centimetri în lungime și 2 centimetri în diametru în forma lor naturală încolăcită. În stare desfășurată, acestea pot atinge o lungime de până la 10 centimetri. Dimensiunile lor variază în funcție de vârstă și nivelul hormonal, fiind mai dezvoltate la bărbații adulți sexual activi.

Relații anatomice

Veziculele seminale sunt în strânsă legătură cu ductele deferente, care transportă spermatozoizii de la testicule. La capătul lor inferior, fiecare veziculă seminală fuzionează cu ductul deferent ipsilateral pentru a forma ductul ejaculator. Această structură anatomică complexă permite amestecarea eficientă a secrețiilor veziculelor seminale cu spermatozoizii în momentul ejaculării.

Straturile structurale

Stratul mucos intern: Mucoasa veziculelor seminale este formată din epiteliu columnar pseudostratificat, specializat în producerea și secreția componentelor lichidului seminal. Acest strat prezintă numeroase pliuri care măresc suprafața de secreție și permit expansiunea veziculei în timpul acumulării secrețiilor.

Stratul muscular: Peretele veziculelor seminale conține un strat muscular neted bine dezvoltat, organizat în două straturi distincte: unul circular intern și altul longitudinal extern. Această structură musculară permite contracții coordonate în timpul ejaculării, facilitând expulzia eficientă a conținutului vezicular.

Stratul adventițial extern: Stratul exterior al veziculelor seminale este format din țesut conjunctiv dens, bogat în vase de sânge și fibre nervoase. Acest strat oferă suport structural și asigură vascularizația și inervația necesară funcționării normale a glandei.

Funcție și rol

Veziculele seminale îndeplinesc funcții vitale în sistemul reproducător masculin, contribuind semnificativ la formarea și calitatea spermei. Activitatea lor este esențială pentru fertilitatea masculină și succesul procesului de reproducere.

Producția lichidului seminal

Veziculele seminale secretă un lichid alcalin bogat în nutrienți, care reprezintă aproximativ 70% din volumul total al spermei. Acest lichid conține numeroase substanțe bioactive esențiale pentru funcționarea normală a spermatozoizilor și succesul fertilizării.

Contracția musculară în timpul ejaculării

În momentul ejaculării, musculatura netedă a veziculelor seminale se contractă ritmic, propulsând conținutul lor în ductele ejaculatorii. Acest proces este coordonat cu contracțiile altor structuri ale tractului genital masculin pentru a asigura o ejaculare eficientă.

Componentele lichidului seminal

Fructoza: Acest zahăr simplu reprezintă principala sursă de energie pentru spermatozoizi după ejaculare. Fructoza este metabolizată de spermatozoizi pentru a genera energia necesară motilității și proceselor metabolice esențiale supraviețuirii lor în tractul genital feminin.

Prostaglandine: Aceste substanțe bioactive secretate de veziculele seminale au rolul de a modula răspunsul imun feminin față de spermă. Prostaglandinele facilitează transportul spermatozoizilor prin tractul genital feminin prin stimularea contracțiilor musculare ale uterului și relaxarea musculaturii cervicale. De asemenea, acestea contribuie la supraviețuirea spermatozoizilor prin crearea unui mediu optim pentru capacitarea și fertilizarea ovulului.

Lichidul alcalin: Secrețiile veziculelor seminale au un pH bazic, care neutralizează aciditatea naturală a tractului genital feminin. Acest mediu alcalin protejează spermatozoizii de efectele nocive ale pH-ului acid vaginal și crește șansele de supraviețuire și mobilitate a acestora în drumul lor spre ovul. Menținerea unui pH optim este crucială pentru succesul procesului de fertilizare.

Factori de coagulare: Veziculele seminale secretă proteine specifice care determină coagularea rapidă a spermei după ejaculare. Acest proces formează un gel protector în jurul spermatozoizilor, facilitând retenția acestora în tractul genital feminin și oferind protecție împotriva mediului acid vaginal. Ulterior, acest gel se lichefiază treptat, permițând eliberarea progresivă a spermatozoizilor.

Afecțiuni frecvente

Veziculele seminale pot fi afectate de diverse patologii care interferează cu funcția lor normală și pot avea impact asupra fertilității masculine. Aceste afecțiuni variază de la infecții acute până la anomalii congenitale și necesită diagnostic și tratament specializat.

Infecții (Veziculită): Veziculita reprezintă inflamația veziculelor seminale cauzată de infecții bacteriene sau virale. Această afecțiune apare frecvent în contextul infecțiilor tractului urinar sau a prostatitei. Pacienții prezintă durere pelvină, disconfort în timpul ejaculării și modificări ale caracteristicilor spermei. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice specifice și antiinflamatoare, iar în cazurile severe poate necesita drenaj chirurgical.

Chisturi: Formațiunile chistice ale veziculelor seminale sunt colecții lichidiene care se dezvoltă în interiorul sau în jurul acestor glande. Acestea pot fi congenitale sau dobândite în urma infecțiilor sau obstrucțiilor. Chisturile mari pot comprima structurile adiacente și pot cauza simptome urinare sau ejaculatorii. Tratamentul chirurgical este necesar doar în cazul chisturilor simptomatice sau de dimensiuni mari.

Calculi: Calculii veziculelor seminale sunt formațiuni solide care se dezvoltă în interiorul acestor glande. Aceștia apar ca urmare a stazei secretoare, infecțiilor cronice sau anomaliilor anatomice. Prezența calculilor poate determina durere cronică, hemospermie și disfuncție ejaculatorie. Tratamentul poate include proceduri endoscopice pentru îndepărtarea calculilor și corectarea factorilor predispozanți.

Tumori: Tumorile veziculelor seminale sunt rare și pot fi benigne sau maligne. Cele mai frecvente sunt adenocarcinoamele primare sau metastazele din alte organe pelvine. Diagnosticul precoce este esențial pentru prognosticul pacientului. Tratamentul depinde de tipul histologic și stadiul bolii, putând include chirurgie, radioterapie sau chimioterapie.

Anomalii congenitale: Malformațiile congenitale ale veziculelor seminale includ agenezia unilaterală sau bilaterală, hipoplazia și ectopia. Aceste anomalii sunt adesea asociate cu alte malformații ale tractului urogenital. Absența veziculelor seminale poate afecta semnificativ fertilitatea masculină prin reducerea volumului și calității spermei.

Semne și simptome

Afecțiunile veziculelor seminale se manifestă prin diverse simptome care pot afecta calitatea vieții și funcția reproductivă. Recunoașterea precoce a acestor manifestări permite diagnosticul și tratamentul prompt.

Infertilitate: Disfuncția veziculelor seminale poate duce la infertilitate prin alterarea compoziției și calității spermei. Absența sau reducerea secrețiilor acestor glande afectează motilitatea și viabilitatea spermatozoizilor. Evaluarea completă include analiza spermei, teste hormonale și imagistică specifică pentru identificarea cauzei și stabilirea opțiunilor terapeutice.

Sânge în spermă: Hemospermia reprezintă prezența sângelui în lichidul seminal și poate indica inflamație, infecție sau leziuni ale veziculelor seminale. Această manifestare, deși alarmantă pentru pacient, este adesea autolimitată. Investigațiile imagistice și urologice sunt necesare pentru excluderea patologiilor severe.

Durere în timpul ejaculării: Durerea ejaculatorie poate fi cauzată de inflamația sau obstrucția veziculelor seminale. Aceasta se manifestă ca o senzație de disconfort sau durere în regiunea pelvină în timpul sau imediat după ejaculare. Simptomul poate fi însoțit de alte manifestări urinare sau reproductive și necesită evaluare medicală specializată.

Probleme urinare: Afecțiunile veziculelor seminale pot determina diverse tulburări ale micțiunii prin compresia sau iritarea structurilor urinare adiacente. Pacienții pot prezenta disurie, polakiurie, senzație de golire incompletă a vezicii urinare sau jet urinar slab. Simptomele urinare sunt mai frecvente în cazul chisturilor mari sau al proceselor inflamatorii extensive care afectează țesuturile din jurul veziculelor seminale.

Volum redus de spermă: Disfuncția veziculelor seminale poate duce la scăderea semnificativă a volumului ejaculatului, deoarece aceste glande contribuie cu aproximativ 70% din volumul total al spermei. Volumul redus poate fi cauzat de obstrucții, infecții cronice sau anomalii congenitale ale veziculelor seminale. Această modificare poate afecta fertilitatea și necesită investigații specializate pentru identificarea cauzei.

Metode de diagnostic

Diagnosticul afecțiunilor veziculelor seminale necesită o abordare complexă care combină examinarea clinică cu investigații de laborator și imagistice. Acuratețea diagnosticului determină alegerea strategiei terapeutice optime.

Analiza urinei

Examinarea urinei oferă informații importante despre prezența infecțiilor sau a inflamațiilor la nivelul tractului urogenital. Testul poate evidenția prezența leucocitelor, eritrocitelor sau a bacteriilor care pot afecta veziculele seminale. Rezultatele anormale necesită investigații suplimentare pentru localizarea precisă a patologiei.

Tușeul rectal

Această procedură permite medicului să evalueze indirect veziculele seminale prin palparea zonei situate deasupra prostatei. În timpul examinării pot fi detectate modificări de consistență, sensibilitate sau prezența formațiunilor anormale. Tușeul rectal este esențial pentru evaluarea inițială și monitorizarea răspunsului la tratament.

Investigații imagistice

Ecografia transrectală: Această metodă imagistică oferă o vizualizare detaliată a veziculelor seminale și a structurilor adiacente. Examinarea permite evaluarea dimensiunilor, structurii și vascularizației veziculelor seminale, precum și identificarea modificărilor patologice precum chisturi, calculi sau zone de inflamație. Procedura este minim invazivă și poate fi repetată pentru monitorizarea evoluției afecțiunilor.

Tomografie computerizată: Această tehnică imagistică avansată oferă imagini tridimensionale detaliate ale veziculelor seminale și ale structurilor pelvine înconjurătoare. Examinarea este deosebit de utilă în evaluarea tumorilor, a extensiei proceselor inflamatorii și în planificarea intervențiilor chirurgicale. Substanța de contrast administrată intravenos poate evidenția mai bine zonele patologice.

Rezonanță magnetică nucleară: Această metodă oferă cea mai detaliată vizualizare a țesuturilor moi din regiunea pelvină. Imaginile de înaltă rezoluție permit identificarea precisă a anomaliilor anatomice, evaluarea extinderii proceselor patologice și diferențierea între diverse tipuri de leziuni. Rezonanța magnetică este esențială în stadializarea tumorilor și planificarea tratamentului.

Tomografie cu emisie de pozitroni: Această investigație specializată utilizează markeri radioactivi pentru detectarea zonelor cu activitate metabolică crescută. Metoda este particularly utilă în identificarea și monitorizarea proceselor maligne care pot afecta veziculele seminale. Examinarea oferă informații importante despre răspândirea bolii și eficacitatea tratamentului oncologic.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul afecțiunilor veziculelor seminale este adaptat în funcție de cauza și severitatea patologiei, având ca obiective principale eliminarea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Antibiotice pentru infecții: Terapia antibiotică reprezintă tratamentul de primă linie pentru infecțiile veziculelor seminale. Alegerea antibioticului se bazează pe rezultatele culturii bacteriene și pe sensibilitatea la antibiotice. Durata tratamentului variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic. Monitorizarea atentă este necesară pentru prevenirea recurențelor.

Puncție evacuatorie: Această procedură terapeutică constă în evacuarea conținutului patologic din veziculele seminale prin puncție ghidată imagistic. Tehnica este utilizată în special pentru drenarea chisturilor mari sau a colecțiilor purulente care nu răspund la tratamentul conservator. Procedura poate fi efectuată sub ghidaj ecografic sau tomografic pentru maximizarea preciziei și minimizarea riscurilor.

Chirurgie minim invazivă: Tehnicile chirurgicale minim invazive pentru tratamentul afecțiunilor veziculelor seminale includ proceduri laparoscopice și endoscopice. Aceste intervenții sunt utilizate pentru îndepărtarea chisturilor, drenarea abceselor sau rezecția tumorilor benigne. Avantajele includ recuperare mai rapidă, cicatrici mai mici și risc redus de complicații postoperatorii. Procedurile sunt efectuate sub anestezie generală și necesită spitalizare de scurtă durată.

Chirurgie radicală: Intervenția chirurgicală radicală este necesară în cazul tumorilor maligne ale veziculelor seminale sau când acestea sunt implicate în procesul de extindere al cancerului de prostată. Procedura implică îndepărtarea completă a veziculelor seminale împreună cu țesuturile adiacente afectate. Această abordare chirurgicală necesită o planificare atentă, spitalizare prelungită și monitorizare postoperatorie îndelungată pentru prevenirea și tratamentul potențialelor complicații.