Meniu

Eozinofile: ce sunt, functii, niveluri crescute sau scazute

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Cristian Popescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Eozinofilele sunt celule albe specializate ale sistemului imunitar care joacă un rol esențial în apărarea organismului împotriva paraziților și în reglarea răspunsului alergic. Acestea sunt produse în măduva osoasă și circulă prin sânge către diverse țesuturi ale corpului, unde participă activ la combaterea infecțiilor parazitare și la procesele inflamatorii. Prezența lor în număr crescut poate indica diverse afecțiuni, de la alergii simple până la boli autoimune sau infecții parazitare severe.

Eozinofilele conțin granule cu proteine toxice care pot distruge paraziții, dar în concentrații mari pot afecta și țesuturile gazdă. Monitorizarea nivelului de eozinofile este importantă pentru diagnosticarea și urmărirea evoluției mai multor afecțiuni medicale.

Ce reprezintă eozinofilele

Eozinofilele reprezintă o componentă vitală a sistemului imunitar înnăscut, având capacitatea de a identifica și neutraliza agenții patogeni prin intermediul unor mecanisme specializate de apărare. Aceste celule sunt caracterizate prin prezența unor granule specifice care conțin proteine și enzime cu rol în distrugerea microorganismelor invadatoare.

Caracteristici fizice: Eozinofilele sunt celule de dimensiuni mari, cu diametrul între 12 și 17 micrometri, fiind ușor de recunoscut la microscop datorită nucleului lor bilobat și granulelor citoplasmatice caracteristice. Aceste granule conțin proteine specifice precum proteina bazică majoră, proteina cationică eozinofilică și peroxidaza eozinofilică, care sunt eliberate în timpul procesului de degranulare pentru a combate agenții patogeni.

Localizare în organism: Eozinofilele sunt prezente în mod normal în sânge și în diverse țesuturi ale organismului. Acestea se găsesc în concentrații mai mari în țesuturile care formează bariere naturale față de mediul extern, precum mucoasa tractului digestiv, plămâni și piele. În aceste locații, eozinofilele acționează ca prima linie de apărare împotriva agenților patogeni și participă la reglarea răspunsului imun local.

Procesul de producție: Formarea eozinofilelor începe în măduva osoasă, unde celulele stem hematopoietice se diferențiază sub influența unor factori specifici de creștere și citokine. Procesul de maturare este controlat în principal de interleukina-5, care stimulează atât producția cât și eliberarea eozinofilelor mature în circulația sangvină. După ce părăsesc măduva osoasă, eozinofilele circulă prin sânge timp de aproximativ 8-12 ore înainte de a migra în țesuturi.

Valori normale: În sângele unui adult sănătos, numărul normal de eozinofile variază între 30 și 350 de celule per microlitru de sânge. Aceste valori pot fluctua ușor în funcție de momentul zilei și de diverși factori fiziologici. Valorile care depășesc 500 de celule per microlitru sunt considerate crescute și pot indica prezența unei afecțiuni care necesită investigații suplimentare.

Funcțiile în organism

Eozinofilele îndeplinesc multiple roluri în menținerea homeostaziei și în apărarea organismului împotriva diverșilor agenți patogeni. Aceste celule specializate contribuie la modularea răspunsului imun și la menținerea integrității țesuturilor.

Apărarea împotriva paraziților: Eozinofilele reprezintă prima linie de apărare împotriva infecțiilor parazitare. Acestea recunosc și atacă paraziții prin eliberarea conținutului granulelor lor, care conține proteine toxice capabile să distrugă membranele celulare ale paraziților. Proteinele eliberate includ proteina bazică majoră și proteina cationică eozinofilică, ambele având proprietăți antiparazitare puternice.

Rolul în răspunsul alergic: În cazul reacțiilor alergice, eozinofilele sunt activate și recrutate în țesuturile afectate, unde eliberează mediatori inflamatori. Acestea participă la procesul inflamator caracteristic alergiilor, contribuind atât la manifestările acute cât și la cele cronice ale bolilor alergice precum astmul sau dermatita atopică.

Răspunsul inflamator: Eozinofilele secretă diverse citokine și chemokine care modulează răspunsul inflamator local și sistemic. Aceste molecule semnalizatoare atrag alte celule imune și coordonează răspunsul imunitar, contribuind la eliminarea agenților patogeni și la vindecarea țesuturilor afectate.

Protecția țesuturilor: Pe lângă funcțiile lor defensive, eozinofilele participă la menținerea integrității țesuturilor și la procesele de remodelare tisulară. Acestea secretă factori de creștere și molecule bioactive care stimulează regenerarea țesuturilor și contribuie la menținerea homeostaziei locale.

Niveluri crescute de eozinofile (Eozinofilia)

Eozinofilia reprezintă o creștere anormală a numărului de eozinofile în sânge sau țesuturi, indicând prezența unor afecțiuni care necesită atenție medicală. Această condiție poate avea multiple cauze și necesită o evaluare atentă pentru stabilirea diagnosticului corect.

Cauze alergice frecvente

Alergiile reprezintă una dintre cele mai comune cauze ale eozinofiliei. Expunerea la alergeni precum polenul, acarienii sau părul de animale poate determina o creștere a numărului de eozinofile ca parte a răspunsului imun. Afecțiunile alergice precum astmul, rinita alergică sau dermatita atopică sunt frecvent asociate cu niveluri crescute de eozinofile în sânge și în țesuturile afectate.

Infecții parazitare

Infecțiile cu paraziți intestinali precum viermii intestinali, Strongyloides stercoralis sau Toxocara reprezintă o cauză frecventă a eozinofiliei. Acești paraziți stimulează producția crescută de eozinofile ca parte a răspunsului imun natural al organismului. În cazul infestărilor severe, nivelul eozinofilelor poate crește semnificativ, uneori depășind 1000 de celule per microlitru de sânge.

Afecțiuni autoimune

Bolile autoimune precum vasculita, lupusul eritematos sistemic sau sindromul Churg-Strauss pot determina creșterea numărului de eozinofile. În aceste cazuri, sistemul imunitar atacă în mod eronat țesuturile proprii, iar eozinofilele sunt activate ca parte a procesului inflamator complex care caracterizează aceste afecțiuni.

Tulburări sanguine

Anumite afecțiuni hematologice pot cauza creșteri semnificative ale numărului de eozinofile. Leucemia eozinofilică, sindromul hipereozinofilic și alte neoplazii mieloproliferative pot determina producția excesivă de eozinofile în măduva osoasă. Aceste condiții necesită evaluare și tratament specializat pentru prevenirea complicațiilor severe.

Clasificare în funcție de severitate

Forma ușoară (500-1.500 celule/microlitru): Această formă apare frecvent în cazul alergiilor sezoniere sau al infecțiilor parazitare ușoare. La acest nivel, pacienții pot prezenta simptome minore sau pot fi complet asimptomatici. Monitorizarea regulată este necesară, dar de obicei nu sunt necesare intervenții terapeutice agresive.

Forma moderată (1.500-5.000 celule/microlitru): Această categorie indică prezența unei afecțiuni semnificative care necesită investigații amănunțite. Pacienții pot prezenta simptome precum astm sever, manifestări cutanate sau gastrointestinale. Tratamentul țintit al cauzei subiacente este esențial pentru normalizarea valorilor.

Forma severă (peste 5.000 celule/microlitru): Reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție imediată. La acest nivel, riscul de afectare a organelor vitale este semnificativ crescut. Pacienții pot dezvolta complicații cardiace, pulmonare sau neurologice severe. Tratamentul agresiv cu corticosteroizi sau alte medicamente imunosupresoare este adesea necesar.

Niveluri scăzute de eozinofile (Eozinopenia)

Eozinopenia reprezintă o scădere anormală a numărului de eozinofile în sânge, fiind frecvent asociată cu diverse afecțiuni medicale sau factori externi care perturbă producția normală a acestor celule imunitare.

Efectele intoxicației cu alcool: Consumul excesiv de alcool poate determina o scădere semnificativă a numărului de eozinofile din sânge. Alcoolul interferează cu procesele normale de producție și maturare a acestor celule în măduva osoasă, afectând capacitatea organismului de a menține un nivel adecvat de eozinofile circulante.

Supraproducția de cortizol: Nivelurile crescute de cortizol, fie din cauze naturale sau ca urmare a tratamentului cu corticosteroizi, pot suprima producția de eozinofile. Această situație apare frecvent în sindromul Cushing sau în timpul terapiei prelungite cu steroizi, unde cortizolul în exces inhibă formarea și eliberarea eozinofilelor din măduva osoasă.

Infecții acute: În fazele inițiale ale infecțiilor bacteriene severe sau în timpul sepsisului, numărul de eozinofile poate scădea dramatic. Această scădere este cauzată de redistribuirea eozinofilelor către țesuturile afectate și de modificările în producția de celule din măduva osoasă ca răspuns la infecția acută.

Implicații asupra sănătății: Scăderea numărului de eozinofile poate compromite capacitatea organismului de a lupta împotriva anumitor tipuri de infecții, în special cele parazitare. Deși eozinopenia temporară nu reprezintă de obicei o problemă gravă, persistența sa poate indica prezența unor afecțiuni subiacente care necesită evaluare medicală și tratament specific.

Afecțiuni cauzate de eozinofile

Afecțiunile cauzate de eozinofile reprezintă un grup de boli caracterizate prin acumularea anormală a acestor celule în diferite organe și țesuturi. Acestea pot afecta multiple sisteme ale organismului și necesită o abordare terapeutică specializată pentru prevenirea complicațiilor severe.

Afecțiuni gastrointestinale

Tulburările gastrointestinale eozinofilice se manifestă prin infiltrarea peretelui tractului digestiv cu eozinofile. Pacienții pot prezenta dificultăți la înghițire, dureri abdominale, greață și vărsături. Esofagita eozinofilică reprezintă forma cea mai frecventă, caracterizată prin inflamația cronică a esofagului și tulburări de deglutiție. Diagnosticul necesită biopsie și evaluare histopatologică pentru confirmarea prezenței infiltratului eozinofilic.

Afecțiuni respiratorii

Infiltrarea eozinofilică a căilor respiratorii poate cauza astm sever, bronșită cronică și pneumonie eozinofilică. Aceste afecțiuni se caracterizează prin tuse persistentă, dificultăți de respirație și wheezing. Pneumonia eozinofilică poate fi acută sau cronică, manifestându-se prin febră, transpirații nocturne și infiltrate pulmonare vizibile la examinările imagistice.

Manifestări cutanate

Afectarea pielii în bolile eozinofilice include urticarie cronică, dermatită atopică severă și angioedeme recurente. Leziunile cutanate pot fi pruriginoase, eritematoase și pot persista săptămâni sau luni. Biopsia cutanată evidențiază infiltrate eozinofilice în dermă și poate ajuta la stabilirea diagnosticului diferențial.

Sindrom hipereozinofilic

Afectare cardiacă: Infiltrarea eozinofilică a țesutului cardiac poate duce la fibroză endocardică, formarea de trombi și insuficiență cardiacă. Afectarea cardiacă reprezintă una dintre cele mai severe complicații ale sindromului hipereozinofilic, necesitând monitorizare cardiologică regulată și tratament anticoagulant pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice.

Afectare pulmonară: Infiltrarea pulmonară cu eozinofile în sindromul hipereozinofilic poate cauza fibroză pulmonară progresivă și insuficiență respiratorie cronică. Pacienții prezintă dispnee de efort progresivă, tuse cronică și modificări restrictive la testele funcționale pulmonare. Tomografia computerizată evidențiază pattern caracteristic de afectare interstițială difuză.

Afectare cutanată: Manifestările cutanate în sindromul hipereozinofilic includ leziuni eritematoase, papule, noduli și angioedeme recurente. Ulcerațiile cutanate și necrozele tisulare pot apărea în cazurile severe. Biopsia cutanată evidențiază infiltrate eozinofilice dense și modificări vasculitice caracteristice.

Efecte asupra sistemului nervos: Infiltrarea eozinofilică a sistemului nervos poate cauza neuropatie periferică, accident vascular cerebral și encefalopatie. Pacienții pot prezenta parestezii, slăbiciune musculară, convulsii și alterări cognitive. Imagistica prin rezonanță magnetică poate evidenția leziuni caracteristice și ajută la monitorizarea progresiei bolii.

Metode de diagnostic

Diagnosticul afecțiunilor asociate cu eozinofilele necesită o abordare complexă, combinând teste de laborator specifice cu investigații imagistice și examinări histopatologice pentru identificarea cauzei și evaluarea extensiei bolii.

Analize de sânge: Hemoleucograma completă cu formula leucocitară reprezintă testul inițial esențial pentru evaluarea numărului de eozinofile. Aceasta oferă informații despre numărul absolut și procentual al eozinofilelor, precum și despre alte modificări hematologice asociate. Testele biochimice și markerii inflamatori pot ajuta la evaluarea severității bolii și la monitorizarea răspunsului la tratament.

Examinarea măduvei osoase: Biopsia și aspiratul medular sunt necesare pentru evaluarea producției de eozinofile și excluderea afecțiunilor maligne. Examinarea microscopică a măduvei osoase poate evidenția hiperplazia liniei eozinofilice, modificări displazice sau prezența unor clone maligne. Studiile citogenetice și moleculare pot identifica anomalii specifice asociate cu sindroamele hipereozinofilice.

Biopsia tisulară: Prelevarea și examinarea histopatologică a țesuturilor afectate sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea gradului de infiltrare eozinofilică. Biopsia poate fi efectuată din tractul digestiv, plămâni, piele sau alte organe afectate. Tehnicile imunohistochimice ajută la caracterizarea precisă a infiltratului inflamator și excluderea altor patologii.

Teste specializate: Investigațiile specializate includ teste genetice pentru identificarea mutațiilor specifice asociate cu sindroamele hipereozinofilice, studii citogenetice pentru detectarea anomaliilor cromozomiale și teste de secvențiere pentru identificarea genelor de fuziune. Testele funcționale ale eozinofilelor și dozarea mediatorilor specifici pot oferi informații suplimentare despre activitatea bolii și răspunsul la tratament.

Abordări terapeutice

Tratamentul afecțiunilor asociate cu eozinofilele necesită o abordare personalizată, adaptată cauzei subiacente și severității manifestărilor clinice. Strategiile terapeutice combină tratamentul specific al bolii de bază cu măsuri de control al simptomelor și prevenire a complicațiilor.

Tratamentul cauzelor subiacente

Identificarea și tratarea factorului declanșator reprezintă primul pas în managementul eozinofiliei. În cazul alergiilor, evitarea alergenilor și imunoterapia specifică pot fi eficiente. Pentru infecțiile parazitare, tratamentul antiparazitar specific este esențial. În bolile autoimune, terapia imunomodulatoare țintită poate controla producția excesivă de eozinofile.

Opțiuni medicamentoase

Arsenalul terapeutic include antihistaminice pentru controlul simptomelor alergice, antileucotriene pentru managementul astmului eozinofilic și medicamente antiinflamatoare pentru reducerea inflamației tisulare. În cazurile severe, medicamentele biologice moderne pot oferi beneficii semnificative prin blocarea căilor specifice implicate în activarea și supraviețuirea eozinofilelor.

Modificări ale stilului de viață

Adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui la controlul simptomelor și prevenirea exacerbărilor. Este recomandată evitarea factorilor declanșatori cunoscuți, menținerea unui mediu curat și lipsit de alergeni, practicarea regulată a exercițiilor fizice și adoptarea unei diete echilibrate, cu eliminarea alimentelor care pot provoca reacții alergice.

Terapii specifice

Corticosteroizi: Acești agenți terapeutici reprezintă pilonul principal în tratamentul multor afecțiuni eozinofilice. Corticosteroizii sistemici reduc rapid numărul de eozinofile circulante și ameliorează inflamația tisulară. Dozele și durata tratamentului sunt individualizate în funcție de severitatea bolii și răspunsul clinic. Monitorizarea atentă este necesară pentru prevenirea efectelor adverse pe termen lung.

Anticorpi monoclonali: Terapiile biologice moderne, precum mepolizumab și benralizumab, țintesc specific interleukina-5 sau receptorul său, reducând dramatic numărul de eozinofile. Aceste medicamente sunt deosebit de eficiente în astmul eozinofilic sever și în sindroamele hipereozinofilice. Administrarea se face subcutanat, la intervale regulate, sub strictă supraveghere medicală.

Imunosupresoare: Medicamentele imunosupresoare, precum hidroxiureea, interferon alfa sau ciclosporina, sunt utilizate în cazurile refractare la terapia convențională. Acestea inhibă producția de eozinofile și modulează răspunsul imun. Selecția agentului imunosupresor se bazează pe tipul specific de afecțiune, severitatea bolii și profilul de siguranță al medicamentului.

Întrebări frecvente

Ce cauzează schimbările bruște ale nivelurilor de eozinofile?

Schimbările bruște ale nivelurilor de eozinofile pot fi cauzate de reacții alergice, infecții parazitare sau administrarea anumitor medicamente. De asemenea, afecțiunile autoimune și unele tipuri de cancer pot influența numărul de eozinofile din sânge.

Cât de des ar trebui să verific nivelurile de eozinofile?

Frecvența verificării nivelurilor de eozinofile depinde de recomandările medicului și de starea generală de sănătate. În general, este indicat să se efectueze teste de sânge anuale, dar în cazuri specifice sau cu simptome persistente, medicul poate recomanda teste mai frecvente.

Poate dieta să afecteze numărul de eozinofile?

Dieta nu influențează direct numărul de eozinofile, dar alergiile alimentare pot duce la creșterea acestora. Identificarea și evitarea alimentelor care provoacă reacții alergice pot ajuta la menținerea unui nivel normal al eozinofilelor.

Sunt nivelurile ridicate de eozinofile întotdeauna periculoase?

Nivelurile ridicate de eozinofile nu sunt întotdeauna periculoase și pot fi o reacție normală la infecții sau alergii. Totuși, dacă valorile rămân crescute pe termen lung, este important să consultați un medic pentru a exclude afecțiuni mai grave.

Ce simptome indică niveluri anormale de eozinofile?

Simptomele care pot indica niveluri anormale de eozinofile includ oboseală persistentă, erupții cutanate, dificultăți respiratorii și dureri abdominale. Prezența acestor simptome ar trebui să determine o evaluare medicală detaliată.

Cât timp durează până când nivelurile de eozinofile revin la normal?

Durata necesară pentru normalizarea nivelurilor de eozinofile variază în funcție de cauza subiacentă. În cazurile de alergii sau infecții tratate corespunzător, normalizarea poate apărea în câteva săptămâni. Afecțiunile cronice pot necesita un management pe termen lung.

Poate stresul să afecteze numărul de eozinofile?

Stresul poate influența indirect sistemul imunitar, inclusiv numărul de eozinofile. Stresul cronic poate agrava afecțiunile alergice sau autoimune, ceea ce poate duce la modificări ale nivelurilor de eozinofile.

Sunt afecțiunile eozinofilice ereditare?

Unele afecțiuni eozinofilice pot avea o componentă genetică, dar nu sunt în mod obligatoriu ereditare. Factori genetici pot contribui la susceptibilitatea la anumite boli, dar influențele de mediu joacă un rol semnificativ în manifestarea acestora.

Concluzie

Eozinofilele sunt celule esențiale ale sistemului imunitar, implicate în apărarea împotriva paraziților și în răspunsul alergic. Nivelurile anormale pot indica diverse afecțiuni, de la alergii la boli autoimune și infecții parazitare. Diagnosticul precis și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestor condiții. Printr-o abordare integrată, care include modificări ale stilului de viață și terapii specifice, se poate obține un control optim al simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Rosenberg, H. F., Dyer, K. D., & Foster, P. S. (2013). Eosinophils: changing perspectives in health and disease. Nature Reviews Immunology, 13(1), 9-22.

https://www.nature.com/articles/nri3341

Dr. Cristian Popescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.