În practica medicală, preparatele cu albumină umană sunt utilizate în diverse situații clinice, precum tratamentul hipovolemiei, arsurilor severe, cirozei hepatice cu ascită și în timpul intervențiilor chirurgicale complexe. Eficacitatea și siguranța acestor preparate au fost demonstrate prin numeroase studii clinice.
Proprietățile albuminei umane
Albumina umană este o proteină cu o structură moleculară complexă și funcții multiple în organism, fiind esențială pentru menținerea homeostaziei și transportul diverselor substanțe biologice active.
Structura moleculară și compoziția: Albumina umană este o proteină globulară monomerică cu o masă moleculară de 66,5 kilodaltoni, formată dintr-un lanț unic de 585 aminoacizi. Structura sa este organizată în trei domenii omogene repetitive, fiecare conținând două subdomenii distincte. Această arhitectură moleculară complexă conferă albuminei capacitatea de a lega și transporta o gamă largă de molecule, de la acizi grași și hormoni până la medicamente și toxine.
Funcții fiziologice: Albumina umană îndeplinește multiple roluri vitale în organism. Aceasta menține presiunea oncotică a sângelui, fiind responsabilă pentru aproximativ 80% din presiunea coloid-osmotică totală. Proteina transportă hormoni, acizi grași, bilirubină și diverse medicamente prin circulația sanguină. De asemenea, albumina acționează ca un antioxidant puternic, neutralizând radicalii liberi și protejând țesuturile împotriva stresului oxidativ.
Distribuția în organism: În condiții normale, aproximativ 40% din cantitatea totală de albumină se află în spațiul intravascular, iar restul de 60% este distribuită în spațiul extravascular. Albumina circulă constant între aceste compartimente prin sistemul limfatic, menținând un echilibru dinamic esențial pentru homeostazia fluidelor în organism.
Nivelurile normale în sânge: Concentrația normală a albuminei serice variază între 3,5 și 5,0 grame per decilitru. Valorile pot fluctua în funcție de starea de hidratare, nutriție și prezența unor afecțiuni. Nivelurile scăzute pot indica probleme hepatice, renale sau malnutriție, în timp ce valorile crescute sugerează frecvent deshidratare.
Timp de înjumătățire și metabolism: Albumina umană are un timp de înjumătățire plasmatic de aproximativ 21 de zile în condiții fiziologice normale. Ficatul sintetizează zilnic între 10 și 15 grame de albumină, iar degradarea acesteia are loc în multiple țesuturi, predominant în mușchi, ficat și rinichi. Rata de sinteză este reglată prin mecanisme complexe care răspund la modificările presiunii oncotice și ale stării nutriționale.
Utilizări medicale și aplicații
Albumina umană este utilizată în diverse situații clinice, fiind un instrument terapeutic valoros în managementul mai multor afecțiuni medicale severe.
Tratamentul hipovolemiei
În cazurile de hipovolemie severă, soluțiile de albumină umană sunt administrate pentru a restabili volumul sanguin circulant. Efectul expansiv asupra volumului plasmatic este rapid și eficient, albumina atrăgând apa din spațiul interstițial în vasele de sânge prin efectul său oncotic. Acest tratament este crucial în managementul șocului hemoragic și al altor forme de hipovolemie severă.
Managementul hipoalbuminemiei
Administrarea de albumină este indicată în cazurile de hipoalbuminemie severă, când nivelurile serice scad sub 2,5 grame per decilitru. Tratamentul vizează restabilirea funcțiilor fiziologice ale albuminei și ameliorarea complicațiilor asociate, precum edemele sau ascita. Totuși, este important să fie tratată și cauza subiacentă a hipoalbuminemiei.
Tratamentul arsurilor
În cazul pacienților cu arsuri extinse, albumina umană este administrată pentru a compensa pierderile masive de proteine prin suprafețele afectate. Tratamentul ajută la menținerea volumului intravascular și la prevenirea formării edemelor. Administrarea se face după primele 24 de ore de la producerea arsurilor, când faza de resuscitare inițială cu cristaloizi este completă.
Chirurgia cardiopulmonară de bypass
În timpul intervențiilor chirurgicale care necesită bypass, albumina umană este utilizată ca parte a soluției de amorsare a circuitului extracorporal. Aceasta ajută la menținerea presiunii oncotice și la prevenirea edemului tisular în timpul procedurii. De asemenea, albumina facilitează transportul substanțelor și medicamentelor necesare în timpul intervenției chirurgicale.
Managementul bolilor hepatice
Sindromul hepatorenal: Această complicație severă a cirozei hepatice necesită administrarea de albumină umană în combinație cu vasoconstrictoare. Tratamentul standard implică administrarea a 1 gram de albumină per kilogram în prima zi, urmată de 20-40 grame zilnic. Albumina ajută la îmbunătățirea funcției circulatorii și renale prin creșterea volumului sanguin efectiv și reducerea activării sistemelor vasoconstrictoare endogene.
Paracenteza cu volum mare: În cazul pacienților cu ascită care necesită paracenteză cu volum mare, administrarea de albumină umană este esențială pentru prevenirea disfuncției circulatorii post-paracenteză. Doza recomandată este de 8 grame de albumină pentru fiecare litru de lichid ascitic evacuat. Această terapie reduce riscul de complicații precum insuficiența renală și dezechilibrele electrolitice.
Peritonita bacteriană spontană: Administrarea de albumină umană împreună cu antibioticele în peritonita bacteriană spontană reduce semnificativ riscul de insuficiență renală și mortalitatea. Protocolul terapeutic include administrarea a 1,5 grame per kilogram în ziua diagnosticului, urmată de 1 gram per kilogram în ziua a treia. Această strategie este deosebit importantă la pacienții cu valori crescute ale bilirubinei sau creatininei serice.
Preparate comerciale
Preparatele comerciale de albumină umană sunt disponibile sub formă de soluții sterile, produse prin fracționarea plasmei umane și supuse unor procese riguroase de purificare și inactivare virală pentru a garanta siguranța terapeutică.
Concentrații disponibile: Soluțiile de albumină umană sunt disponibile în două concentrații principale pe piața farmaceutică din România. Concentrația de 20% este utilizată pentru tratamentul hipoalbuminemiei și în managementul bolilor hepatice, în timp ce soluția de 5% este preferată pentru refacerea volemiei în situații acute. Fiecare concentrație are indicații specifice și trebuie utilizată conform protocolului terapeutic stabilit.
Cerințe de depozitare: Soluțiile de albumină umană necesită condiții specifice de depozitare pentru menținerea stabilității și eficacității. Acestea trebuie păstrate la temperaturi între 2 și 25 grade Celsius, ferite de lumină directă și îngheț. Fiecare flacon trebuie inspectat vizual înainte de utilizare pentru a verifica absența particulelor sau modificărilor de culoare. Odată deschis, flaconul trebuie utilizat imediat.
Standarde de control al calității: Producția de albumină umană este supusă unor standarde stricte de control al calității conform normelor Farmacopeei Europene. Procesul include testarea materiei prime pentru agenți patogeni, validarea metodelor de inactivare virală și controlul purității produsului final. Fiecare lot este testat pentru sterilitate, stabilitate și absența contaminanților proteici.
Ghiduri de administrare
Administrarea corectă a albuminei umane necesită o evaluare atentă a stării clinice a pacientului și respectarea protocoalelor terapeutice specifice pentru fiecare indicație clinică.
Calculul dozelor
Dozarea albuminei umane se stabilește individual, în funcție de greutatea corporală și starea clinică a pacientului. Pentru hipoalbuminemie, doza se calculează folosind formula care ia în considerare nivelul actual și cel dorit al albuminei serice, precum și volumul de distribuție. În cazul paracentezei, doza se calculează în funcție de volumul de lichid ascitic evacuat.
Căi de administrare
Albumina umană se administrează exclusiv pe cale intravenoasă, fie direct, fie diluată în soluție salină izotonică sau glucoză 5%. Administrarea trebuie efectuată prin acces venos periferic sau central, în funcție de concentrația soluției și starea vasculară a pacientului. Este esențială respectarea tehnicii aseptice și monitorizarea locului de inserție pentru semne de inflamație.
Rate de perfuzie
Viteza de administrare a albuminei umane trebuie ajustată în funcție de situația clinică și toleranța pacientului. În general, perfuzia începe cu o viteză redusă de 1-2 mililitri pe minut în primele 15 minute pentru a observa eventuale reacții adverse. În absența complicațiilor, rata poate fi crescută progresiv până la maximum 4 mililitri pe minut pentru soluțiile de 20%.
Cerințe de monitorizare
Pe parcursul administrării albuminei umane, monitorizarea atentă a parametrilor vitali este esențială. Aceasta include verificarea regulată a tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii corporale și a ritmului respirator. De asemenea, trebuie urmărite nivelurile serice de electroliți, funcția renală și hepatică, precum și semnele de supraîncărcare volemică. Evaluarea balanței hidrice și a greutății corporale trebuie efectuată zilnic pentru ajustarea optimă a terapiei.
Considerații pentru populații speciale
Utilizarea pediatrică: Administrarea albuminei umane la copii necesită o atenție deosebită în ceea ce privește dozarea și monitorizarea. Calculul dozelor trebuie făcut strict în funcție de greutatea corporală, iar viteza de administrare trebuie redusă comparativ cu adulții. La nou-născuți și sugari, monitorizarea trebuie să fie mai frecventă din cauza riscului crescut de supraîncărcare volemică și dezechilibre electrolitice.
Utilizarea geriatrică: La pacienții vârstnici, administrarea albuminei umane trebuie făcută cu precauție din cauza riscului crescut de complicații cardiovasculare. Funcția cardiacă și renală trebuie monitorizată îndeaproape, iar viteza de perfuzie trebuie ajustată pentru a preveni supraîncărcarea circulatorie. Este necesară o evaluare atentă a comorbidităților și a medicației concomitente.
Sarcina și alăptarea: Albumina umană poate fi utilizată în timpul sarcinii și alăptării când este clinic indicat, deoarece nu traversează bariera placentară și nu se excretă în laptele matern. Totuși, beneficiile trebuie să depășească potențialele riscuri, iar monitorizarea trebuie să fie mai atentă pentru a preveni complicațiile materno-fetale.
Considerații de siguranță
Siguranța administrării albuminei umane este susținută de protocoale stricte de producție și control al calității, dar necesită o atenție deosebită la potențialele reacții adverse și interacțiuni medicamentoase.
Efecte secundare frecvente
Reacțiile adverse ușoare includ febră tranzitorie, frisoane și modificări ale tensiunii arteriale. Pot apărea și reacții cutanate precum urticarie sau roșeață la locul perfuziei. Greața și vărsăturile sunt alte manifestări întâlnite ocazional. Aceste efecte sunt de obicei autolimitante și se rezolvă la încetinirea sau oprirea temporară a perfuziei.
Reacții adverse severe
Complicațiile grave includ șocul anafilactic, edemul pulmonar acut și insuficiența cardiacă congestivă. Supraîncărcarea circulatorie poate duce la dispnee severă și hipertensiune arterială. În cazuri rare, pot apărea tulburări de coagulare sau insuficiență renală acută. Aceste reacții necesită întreruperea imediată a administrării și instituirea tratamentului de urgență.
Interacțiuni medicamentoase
Albumina umană poate interacționa cu diverse medicamente prin modificarea distribuției și metabolismului acestora. Este necesară prudență la administrarea concomitentă cu anticoagulante, diuretice sau medicamente care se leagă puternic de proteinele plasmatice. Ajustarea dozelor poate fi necesară pentru optimizarea efectului terapeutic și minimizarea riscurilor.
Contraindicații
Afecțiuni medicale: Administrarea albuminei umane este contraindicată la pacienții cu insuficiență cardiacă decompensată, edem pulmonar acut sau hipertensiune arterială severă necontrolată. De asemenea, trebuie evitată la pacienții cu anemie severă sau la cei cu risc crescut de sângerare din cauza trombocitopeniei severe.
Alergii și sensibilități: Pacienții cu antecedente de reacții alergice la preparatele de albumină umană sau la alte produse derivate din plasmă umană nu trebuie să primească acest tratament. Este necesară o anamneză atentă pentru identificarea alergiilor la proteine și a reacțiilor anterioare la produse din sânge.
Factori de risc: Vârsta înaintată, bolile cardiovasculare preexistente și insuficiența renală reprezintă factori de risc importanți care necesită o evaluare atentă înainte de inițierea tratamentului. Deshidratarea severă sau hipervolemia pot crește riscul de complicații. Statusul nutrițional și echilibrul electrolitic trebuie optimizate înaintea administrării.