Hemoragie: tipuri, clasificare dupa severitate, cauze si tratament

Diagnosticul rapid și intervenția medicală promptă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe precum șocul hemoragic sau insuficiența multiplă de organ. Tratamentul depinde de cauza și severitatea hemoragiei, putând include de la măsuri simple de prim ajutor până la intervenții chirurgicale complexe și transfuzii de sânge.

Tipurile de hemoragie

Hemoragia poate fi clasificată în funcție de localizare și tipul vasului sangvin afectat. Cunoașterea acestor tipuri este esențială pentru stabilirea celui mai potrivit tratament și evaluarea gravității situației.

Hemoragia externă: Sângele se scurge în afara organismului prin intermediul unei plăgi sau leziuni la nivelul pielii. Acest tip de hemoragie este ușor de identificat și poate fi tratat prompt prin aplicarea de presiune directă asupra zonei afectate. Severitatea depinde de dimensiunea vasului lezat și poate varia de la sângerări minore până la hemoragii masive care necesită intervenție medicală imediată.

Hemoragia internă: Sângele se acumulează în interiorul organismului, în cavități sau țesuturi. Acest tip de hemoragie este mai dificil de diagnosticat deoarece nu este vizibilă direct. Simptomele pot include durere abdominală, amețeală, transpirații reci și modificări ale tensiunii arteriale. Diagnosticul necesită investigații imagistice precum tomografia computerizată sau ecografia.

Hemoragia arterială: Caracterizată prin sânge de culoare roșu aprins care țâșnește ritmic, în concordanță cu bătăile inimii. Este cel mai periculos tip de hemoragie datorită presiunii ridicate din artere și necesită intervenție medicală imediată. Pierderea rapidă de sânge poate duce la șoc hemoragic în câteva minute.

Hemoragia venoasă: Sângele are o culoare roșu închis și se scurge continuu, fără pulsații. Deși mai puțin severă decât hemoragia arterială, poate deveni periculoasă dacă nu este tratată prompt. Presiunea directă aplicată asupra zonei afectate este adesea suficientă pentru a opri sângerarea.

Hemoragia capilară: Apare la nivelul vaselor mici de sânge și se manifestă prin sângerare difuză, în picături. Este cel mai puțin sever tip de hemoragie și se oprește de obicei spontan sau prin aplicarea unei presiuni ușoare. Exemplele includ zgârieturile superficiale sau abraziunile minore ale pielii.

Clasificarea după severitate

Severitatea hemoragiei este evaluată în funcție de cantitatea de sânge pierdută și impactul asupra funcțiilor vitale ale organismului. Această clasificare ajută la stabilirea urgențelor și a protocolului terapeutic adecvat.

Hemoragia clasa I (până la 15% pierdere de sânge): Pierderea de sânge este minimă și organismul compensează eficient. Pacientul prezintă semne vitale normale și nu necesită transfuzii de sânge. Tratamentul constă în general în monitorizare și măsuri locale de hemostază.

Hemoragia clasa II (15-30% pierdere de sânge): Organismul începe să manifeste semne de compensare. Pacientul poate prezenta tahicardie ușoară și anxietate. Tensiunea arterială rămâne normală, dar poate apărea paloare tegumentară. Necesită administrare de fluide intravenoase și monitorizare atentă.

Hemoragia clasa III (30-40% pierdere de sânge): Mecanismele compensatorii ale organismului încep să fie depășite. Pacientul prezintă tahicardie marcată, hipotensiune, confuzie și respirație rapidă. Necesită transfuzii de sânge și intervenție medicală de urgență pentru stabilizare.

Hemoragia clasa IV (peste 40% pierdere de sânge): Reprezintă o urgență medicală extremă. Pacientul prezintă colaps cardiovascular, alterarea stării de conștiență și risc vital iminent. Necesită resuscitare imediată, transfuzii masive de sânge și intervenție chirurgicală de urgență pentru oprirea hemoragiei.

Cauzele frecvente

Hemoragia poate fi declanșată de multiple cauze, de la traumatisme acute până la afecțiuni medicale cronice. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor severe.

Leziuni traumatice

Traumatismele reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor acute. Accidentele rutiere, căderile de la înălțime și rănile penetrante pot provoca leziuni vasculare severe, cu pierderi importante de sânge. Forța impactului poate determina rupturi ale organelor interne sau fracturi osoase care lezează vasele de sânge adiacente, necesitând intervenție medicală de urgență.

Afecțiuni medicale

Diverse boli pot cauza hemoragii prin afectarea vaselor de sânge sau a mecanismelor de coagulare. Hipertensiunea arterială netratată poate duce la ruptura vaselor cerebrale, în timp ce ulcerul gastric poate eroda vasele stomacului. Bolile hepatice afectează producția factorilor de coagulare, iar cancerele pot invada și eroda pereții vasculari.

Medicamente

Anticoagulantele și medicamentele antiplachetare, deși vitale în prevenirea trombozelor, pot crește riscul de sângerare. Warfarina, heparina și aspirina modifică procesul natural de coagulare. Anumite antibiotice și antiinflamatoare pot afecta funcția plachetară sau pot cauza leziuni ale mucoasei gastrice.

Tulburări ale sângelui

Afecțiunile hematologice pot perturba procesul normal de coagulare și pot duce la hemoragii spontane. Hemofilia, boala von Willebrand și trombocitopenia sunt exemple de tulburări care afectează capacitatea sângelui de a forma cheaguri. Pacienții cu astfel de afecțiuni pot prezenta sângerări prelungite chiar și după traumatisme minore.

Localizări anatomice

Hemoragia intracraniană: Sângerarea în interiorul craniului reprezintă o urgență medicală majoră care poate apărea spontan sau în urma traumatismelor. Simptomele includ cefalee severă, vărsături, confuzie și deficite neurologice focale. Presiunea crescută în interiorul craniului poate comprima țesutul cerebral și poate duce la leziuni permanente sau deces dacă nu este tratată prompt.

Hemotoraxul: Acumularea de sânge în spațiul pleural poate comprima plămânul și poate afecta semnificativ respirația. Pacienții prezintă dispnee progresivă, durere toracică și tuse. Drenajul toracic și identificarea sursei sângerării sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor precum insuficiența respiratorie sau infecția.

Hemoragia abdominală: Sângerarea în cavitatea abdominală poate proveni din multiple surse precum ficatul, splina sau vasele mari. Simptomele includ durere abdominală, distensie și instabilitate hemodinamică. Diagnosticul rapid prin imagistică și intervenția chirurgicală sunt cruciale pentru supraviețuire.

Hemoragia retroperitoneală: Sângerarea în spațiul retroperitoneal poate fi insidioasă și dificil de diagnosticat. Poate fi cauzată de traumatisme, ruptura de anevrism aortic sau complicații ale procedurilor invazive. Pacienții pot prezenta durere lombară, anemie progresivă și șoc hemoragic.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale hemoragiei variază în funcție de localizare, severitate și rapiditatea pierderii de sânge. Recunoașterea promptă a acestor semne permite inițierea rapidă a tratamentului și prevenirea complicațiilor severe.

Semne ale sângerării externe

Sângerarea vizibilă prin plăgi sau orificii naturale reprezintă cel mai evident semn al hemoragiei externe. Culoarea și caracterul sângerării oferă indicii despre tipul vasului afectat: sângele arterial este roșu aprins și pulsatil, cel venos este roșu închis și curge continuu, iar sângerarea capilară este difuză și în cantitate redusă.

Semne ale sângerării interne

Hemoragia internă se manifestă prin semne indirecte precum paloare, transpirații reci, tahicardie și hipotensiune arterială. Pacienții pot prezenta durere și sensibilitate în zona afectată, anxietate și senzație de slăbiciune. Sângerarea în cavitățile organismului poate cauza simptome specifice precum dispnee în hemotorax sau durere abdominală în hemoperitoneu.

Modificări ale semnelor vitale

Pierderea semnificativă de sânge determină modificări importante ale semnelor vitale. Frecvența cardiacă crește pentru a compensa volumul redus de sânge, tensiunea arterială scade progresiv, iar respirația devine rapidă și superficială. Temperatura corpului scade, iar pielea devine rece și umedă. Aceste modificări sunt proporționale cu cantitatea de sânge pierdută și reprezintă mecanisme compensatorii ale organismului.

Simptome de șoc

Semne precoce de șoc: În stadiile inițiale ale șocului hemoragic, organismul încearcă să compenseze pierderea de sânge prin creșterea frecvenței cardiace și constricția vaselor periferice. Pacientul prezintă anxietate, agitație și sete intensă. Pielea devine palidă și rece la extremități, iar timpul de reumplere capilară este prelungit. Starea de conștiență rămâne inițial păstrată, dar pacientul poate manifesta confuzie ușoară.

Semne avansate de șoc: Pe măsură ce șocul progresează, mecanismele compensatorii încep să fie depășite. Tensiunea arterială scade semnificativ, frecvența cardiacă depășește 120 de bătăi pe minut, iar respirația devine tot mai rapidă și superficială. Pacientul devine confuz, somnolent și poate prezenta agitație psihomotorie. Diureza scade semnificativ, iar extremitățile devin reci și cianotice.

Semne critice de șoc: În stadiul critic al șocului hemoragic, funcțiile vitale sunt sever compromise. Pacientul prezintă alterarea severă a stării de conștiență până la comă, tensiune arterială nedetectabilă și puls slab sau absent la periferie. Respirația devine superficială și neregulată, iar pielea capătă un aspect marmorat. Anurie și acidoză metabolică severă se instalează, indicând suferința multiplă de organ.

Tratamentul de urgență

Intervenția medicală rapidă și coordonată este esențială în managementul hemoragiilor severe. Obiectivele principale sunt oprirea sângerării, restabilirea volumului circulator și prevenirea complicațiilor secundare.

Măsuri de prim ajutor

Primul pas în managementul unei hemoragii este aplicarea presiunii directe asupra zonei care sângerează, folosind materiale sterile sau curate. Pentru hemoragiile severe la nivelul membrelor, un garou poate fi aplicat proximal de leziune. Poziționarea pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare elevate ajută la menținerea perfuziei organelor vitale. Solicitarea imediată a asistenței medicale specializate este crucială.

Intervenții medicale

Abordarea medicală include stabilirea rapidă a două căi venoase de calibru mare pentru administrarea de fluide și medicamente. Evaluarea completă a pacientului prin protocolul ABCDE permite identificarea și tratarea promptă a leziunilor care pun viața în pericol. Monitorizarea continuă a semnelor vitale și a statusului neurologic ghidează terapia și permite detectarea precoce a complicațiilor.

Opțiuni chirurgicale

Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru controlul definitiv al hemoragiei. Tehnicile chirurgicale variază în funcție de localizarea și severitatea sângerării, putând include sutura vaselor lezate, rezecția organelor afectate sau embolizarea arterială. În cazurile severe, poate fi necesară laparotomia de urgență sau toracotomia pentru identificarea și controlul sursei hemoragiei.

Managementul terapiei intensive

Transfuzii de sânge: Administrarea de produse sanguine este esențială pentru înlocuirea volumului pierdut și corectarea anemiei. Concentratul eritrocitar, plasma proaspătă congelată și trombocitele sunt administrate în funcție de severitatea hemoragiei și rezultatele analizelor de laborator. Protocoalele de transfuzie masivă sunt activate în cazurile severe, cu administrarea echilibrată a componentelor sanguine pentru prevenirea coagulopatiei.

Resuscitarea volemică: Restabilirea volumului circulator începe cu administrarea de cristaloizi sau coloizi pentru menținerea perfuziei tisulare. Soluțiile saline și Ringer lactat sunt administrate rapid, iar răspunsul pacientului este monitorizat atent. Obiectivul este menținerea unei tensiuni arteriale medii adecvate pentru perfuzia organelor vitale, evitând în același timp supraîncărcarea volemică.

Managementul presiunii: Menținerea unei presiuni arteriale optime este crucială pentru perfuzia organelor vitale. Tensiunea arterială este monitorizată continuu, iar terapia este ajustată pentru a menține valorile țintă specifice tipului de hemoragie. În traumatismele penetrante, se preferă o hipotensiune permisivă pentru a preveni exacerbarea sângerării, în timp ce în traumatismele craniene se urmărește menținerea unei presiuni de perfuzie cerebrală adecvate.

Suportul funcțiilor vitale: În cazurile severe de hemoragie, suportul funcțiilor vitale devine esențial pentru supraviețuirea pacientului. Ventilația mecanică poate fi necesară pentru menținerea oxigenării adecvate, în special în cazul insuficienței respiratorii. Funcția renală este susținută prin terapie de substituție renală când este cazul, iar suportul cardiac poate include utilizarea medicamentelor vasoactive pentru menținerea perfuziei tisulare. Monitorizarea continuă a funcției hepatice și a parametrilor de coagulare permite ajustarea promptă a terapiei și prevenirea complicațiilor secundare.