Tipuri de hemoragii: indentificare si clasificare minutioasa

În funcție de vasul afectat, hemoragiile pot fi arteriale, caracterizate prin sânge roșu aprins care țâșnește ritmic, venoase, cu sânge închis la culoare care se scurge constant, sau capilare, care sunt superficiale și cu sângerare redusă. Severitatea unei hemoragii depinde de cantitatea de sânge pierdută și poate varia de la forme ușoare până la șoc hemoragic, care necesită intervenție medicală de urgență.

Clasificare după sursa vasculară

Vasele de sânge afectate în cazul unei hemoragii pot fi artere, vene sau capilare, fiecare tip de sângerare având caracteristici distincte care ajută la identificarea sursei și severității hemoragiei.

Hemoragia capilară: Acest tip de sângerare apare la nivelul capilarelor, cele mai mici vase de sânge din organism. Sângele se scurge lent, sub formă de picături, iar culoarea este roșu-închis. Deși poate părea alarmantă inițial, hemoragia capilară este de obicei superficială și se oprește spontan sau prin aplicarea unei presiuni ușoare. Exemplele tipice includ zgârieturile, tăieturile superficiale sau abraziunile pielii.

Hemoragia venoasă: Sângerarea venoasă provine din vene și se caracterizează printr-un flux constant de sânge închis la culoare, bogat în dioxid de carbon. Presiunea este mai scăzută decât în cazul hemoragiei arteriale, dar sângerarea poate fi abundentă. Controlul acestui tip de hemoragie se realizează prin aplicarea unei presiuni directe și ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii pentru a reduce fluxul sanguin.

Hemoragia arterială: Aceasta reprezintă cea mai gravă formă de sângerare, caracterizată prin sânge roșu aprins care țâșnește ritmic, sincron cu bătăile inimii. Pierderea de sânge poate fi rapidă și masivă din cauza presiunii arteriale ridicate. Necesită intervenție medicală imediată și aplicarea de măsuri de prim ajutor precum compresia directă sau, în cazuri extreme, aplicarea unui garou.

Hemoragie externă versus internă

Localizarea sângerării determină abordarea terapeutică și urgența intervenției medicale. Hemoragiile pot fi vizibile la exterior sau ascunse în interiorul organismului.

Caracteristicile hemoragiei externe

Sângerarea externă este vizibilă și se manifestă prin scurgerea sângelui la suprafața pielii sau prin orificiile naturale ale corpului. Evaluarea acesteia se face în funcție de cantitatea de sânge pierdută, viteza sângerării și aspectul sângelui. Gravitatea poate varia de la sângerări minore până la hemoragii masive care necesită intervenție chirurgicală de urgență.

Tipuri de hemoragii interne

Hemoragia intracraniană: Reprezintă o acumulare de sânge în interiorul craniului care poate pune presiune pe creier. Simptomele includ dureri severe de cap, vărsături, tulburări de vedere și modificări ale stării de conștiență. Necesită diagnostic și tratament de urgență pentru prevenirea complicațiilor neurologice severe.

Hemoragia toracică: Sângele se acumulează în cavitatea toracică, între plămâni și peretele toracic. Poate compromite funcția respiratorie prin comprimarea plămânilor. Pacienții prezintă dificultăți de respirație, dureri toracice și stare de șoc în cazurile severe.

Hemoragia abdominală: Acumularea de sânge în cavitatea abdominală poate proveni din leziuni ale organelor interne precum ficatul, splina sau rinichii. Simptomele includ dureri abdominale, distensie abdominală și semne de șoc hemoragic.

Hemoragia retroperitoneală: Sângerarea în spațiul retroperitoneal poate fi cauzată de traumatisme, rupturi de anevrism sau complicații ale procedurilor medicale. Se manifestă prin dureri lombare, anemie și instabilitate hemodinamică.

Hemoragia articulară și musculară: Afectează articulațiile și țesuturile musculare, fiind frecventă la pacienții cu tulburări de coagulare. Produce durere locală, limitarea mobilității și, în cazul hemoragiilor mari, poate duce la sindrom de compartiment.

Clasificarea severității hemoragiei

Severitatea unei hemoragii se evaluează în funcție de volumul de sânge pierdut și impactul acestuia asupra funcțiilor vitale ale organismului. Clasificarea standardizată permite medicilor să stabilească rapid protocolul de tratament adecvat și să anticipeze potențialele complicații.

Hemoragie clasa 1 (până la 15% pierdere de sânge): Această formă ușoară de hemoragie implică o pierdere de până la 750 mililitri de sânge la un adult de greutate medie. Organismul compensează eficient această pierdere prin mecanisme fiziologice, iar semnele vitale rămân în limite normale. Pacientul poate prezenta o ușoară tahicardie, dar tensiunea arterială, respirația și starea de conștiență nu sunt afectate semnificativ.

Hemoragie clasa 2 (15-30% pierdere de sânge): În acest stadiu, pierderea de sânge variază între 750 și 1500 mililitri la un adult. Organismul începe să manifeste semne de compensare, precum tahicardie moderată cu frecvența cardiacă între 100 și 120 bătăi pe minut. Tensiunea arterială poate fi încă normală, dar presiunea pulsului se reduce. Pacientul poate prezenta anxietate, iar extremitățile devin reci și palide.

Hemoragie clasa 3 (30-40% pierdere de sânge): Pierderea de sânge semnificativă, între 1500 și 2000 mililitri, determină modificări importante ale semnelor vitale. Frecvența cardiacă crește peste 120 bătăi pe minut, tensiunea arterială scade sub valorile normale, iar pacientul dezvoltă confuzie și agitație. Debitul urinar scade semnificativ, iar pielea devine rece și umedă.

Hemoragie clasa 4 (peste 40% pierdere de sânge): Reprezintă forma cea mai gravă, cu o pierdere de peste 2000 mililitri de sânge. Pacientul dezvoltă șoc hemoragic sever cu colaps cardiovascular iminent. Tensiunea arterială scade dramatic, pulsul devine filiform și rapid, iar starea de conștiență se alterează până la comă. Fără intervenție medicală imediată, acest tip de hemoragie poate fi fatal.